×

Nós usamos os cookies para ajudar a melhorar o LingQ. Ao visitar o site, você concorda com a nossa política de cookies.


image

Youtube în Limba Română, COMUNIZAREA ROMÂNIEI ep.1 (aug-sept 1944) | Cum a devenit România comunistă?

COMUNIZAREA ROMÂNIEI ep.1 (aug-sept 1944) | Cum a devenit România comunistă?

Salutare, dragii mei,

și bine v-am găsit la primul episod al seriei despre stalinizarea României!

În acest episod vom vedea în ce situație ingrată se afla țara noastră

imediat după ce s-a dat cu Aliații în al Doilea Război Mondial.

După cum știți, România a ieșit din alianța cu Germania nazistă la 23 august 1944

și a cerut pacea Uniunii Sovietice,

ale cărei armate se aflau deja în Moldova și înaintau spre sudul țării.

Artizanii acestei soluții de ultimă oră au fost: regele Mihai I,

oameni din anturajul lui

și reprezentanții a patru partide politice unite într-un Bloc Național Democrat.

Sub dictatura mareșalului Ion Antonescu, cele patru partide funcționau în ilegalitate,

dar atitudinea regimului față de ele era diferită.

În timp ce șefii așa-ziselor „partide istorice”

puteau să corespondeze cu mareșalul pe chestiuni politice,

comuniștii au fost fie închiși, fie deportați,

așa cum se întâmplase și pe vremea liberalilor și țărăniștilor.

Așa că unitatea lor era de conjunctură

și se pare că Partidul Comunist din România a fost cooptat de complotiști

doar cu speranța că le vor face o impresie bună sovieticilor.

Palatul Regal a intrat în contact cu unul dintre puținii lideri comuniști rămași în libertate:

avocatul Lucrețiu Pătrășcanu,

considerat un intelectual și singurul cu care se putea sta de vorbă.

El a fost însoțit tot timpul de un domn care se recomanda drept „inginerul Ceaușu”

și care era de fapt un fost ofițer condamnat pentru spionaj în favoarea rușilor,

pe nume Emil Bodnăraș.

Bodnăraș era deosebit de important,

fiind omul de legătură între comuniștii aflați în libertate și comuniștii din închisori.

În primăvara lui 1944,

el și cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, care era liderul comuniștilor deținuți în lagărul de la Târgu Jiu,

au pus la cale înlăturarea șefului de atunci al partidului, Ștefan Foriș.

Apoi Bodnăraș a format cu alți doi o conducere provizorie

până când Gheorghiu-Dej ar fi fost recunoscut oficial ca noul șef.

Între timp, Gheorghiu-Dej a reușit să evadeze din lagăr.

În noaptea dintre 23 și 24 august, după ce a aflat despre lovitura de stat a Regelui,

a ieșit din ascunzătoare și s-a îndreptat spre București.

Taman în sens invers se deplasa regele Mihai,

care urma să fie pus la adăpost lângă Târgu Jiu, de teama represaliilor germane.

La București, rolul lui Bodnăraș nu s-a încheiat.

Tot în acea noapte, o echipă condusă de el l-a preluat de la Palatul Regal pe mareșalul arestat

și l-a ascuns într-o casă conspirativă,

urmând ca de acolo să îl ia rușii câteva zile mai târziu.

Apoi s-a apucat să organizeze o grupare paramilitară comunistă,

denumită Formațiunile de Luptă Patriotice.

În ziua întoarcerii armelor,

cel care a fost însărcinat de Regele Mihai să formeze noul guvern

a fost Mareșalul Palatului, generalul Constantin Sănătescu.

Liberalii și țărăniștii au fost și ei pentru un guvern de militari,

în care reprezentanții celor patru partide din blocul democrat au intrat ca miniștri fără portofoliu.

Din partea comuniștilor a intrat Lucrețiu Pătrășcanu,

dar acesta a devenit și ministrul ad interim al Justiției.

Din poziția aceasta, a propus imediat amnistierea deținuților politici,

cu excepția celor vinovați de crime și alte violențe – cum erau legionarii.

Iar Partidul Comunist din România a reintrat, după 20 de ani, în legalitate.

Evadatul Gheorghiu-Dej putea răsufla liniștit acum,

iar unii ca Nicolae Ceaușescu, Chivu Stoica sau Gheorghe Apostol au ieșit din lagărul de la Târgu Jiu

și și-au luat în primire sarcinile de partid,

printre care și să-i primească cum se cuvine pe așa-zișii „eliberatori” sovietici.

Iată-l aici pe Ceaușescu așteptându-i pe ruși...

Sau aici, pe Chivu Stoica și Gheorghe Apostol,

alături de un cor care cânta probabil imnul Internaționalei comuniste.

Sau aici, pe Gheorghiu-Dej și pe membrii conducerii provizorii,

adresându-se comuniștilor la sediul Comitetului Central al Partidului,

la o săptămână de la lovitura de stat a regelui.

Bucuria lui Gheorghiu-Dej nu a ținut prea mult,

pentru că o dată cu sovieticii au sosit și comuniștii români care activaseră în exil la Moscova.

Dintre ei, Ana Pauker căpătase atâta prestigiu,

încât șeful Internaționalei Comuniste, Gheorghi Dimitrov,

o vedea ca pe viitoarea șefă a comuniștilor din România.

Când „tovarășa Ana” a sosit în septembrie la București,

Gheorghiu-Dej s-a prezentat la ea să o pună la curent cu evenimentele.

I-a spus în primul rând de înlocuirea lui Ștefan Foriș cu o conducere provizorie,

dar Ana Pauker l-a întrebat cum de a fost schimbată conducerea fără acordul Moscovei.

Ea nu a mai insistat,

dar Gheorghiu-Dej a rămas cu ceva emoții

și a păstrat o distanță prudentă față de grupul așa-zis „moscovit”.

În timp ce comuniștii se dezmeticeau din lunga lor clandestinitate,

România a trebuit să încheie armistițiul cu Puterile Aliate, și în special cu Uniunea Sovietică.

Premierul Sănătescu ar fi dorit să îi trimită la negocieri pe șefii liberali și țărăniști,

însă ei au refuzat pe motiv că nu pot semna pentru cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord.

Așa că a apelat în cele din urmă la comunistul Pătrășcanu,

care se și lăuda cu relațiile sale ruse.

Așa de „bune” au fost relațiile sale,

încât ministrul de externe Molotov s-a distrat copios pe seama delegației române,

ținând-o la ușă mai multe zile,

dându-i la semnat o convenție de armistițiu gata scrisă

și repetându-i într-una „ce-ați căutat la Stalingrad?”

Iar la primire, din Kremlin s-au și tras salve de tun

care să marcheze victoria sovietică asupra României.

Că era vorba de ocupație și nu de pace pe picior de egalitate

se vedea și mai clar din conținutul convenției de armistițiu.

România trebuia să suporte trecerea și staționarea trupelor sovietice

și, mai important,

guvernul român trebuia să îndeplinească toate „instrucțiunile” date de o Comisie Aliată de Control,

instalată la București și condusă de sovietici.

Dar, până să vină delegații Comisiei cu pretențiile lor,

trupele sovietice au apucat să facă destule pagube în România.

În primele zile ale ocupației,

bucureștenii puteau fi opriți pe stradă și deposedați de bunuri,

mai ales de ceasuri,

iar șoferii puteau să fie opriți și lăsați fără mașini în mijlocul drumului.

În următoarele 5 luni,

au fost puse pe seama militarilor sovietici 158 de omoruri,

sute de violuri,

zeci de răniri

și sute de jafuri și de arestări ilegale.

Peste 1.400 de incidente!

Și astea doar de acolo de unde au fost raportate...

Vorba comicului Constantin Tănase:

Pentru majoritatea românilor,

suferințele ocupației și ale luptelor, care continuau în vest sub comanda sovietică,

se îmbinau cu apăsarea plății în următorii 6 ani a despăgubirilor de război.

Pentru comuniști, însă, se anunțau vremuri bune.

La o lună de la „liberare”,

Gheorghiu-Dej arăta muncitorilor strânși pe stadionul ANEF din București

un zâmbet larg, satisfăcut...

Până data viitoare zâmbiți și voi pe sub mască

și susțineți „Istorie pe Șleau” pe Patreon


COMUNIZAREA ROMÂNIEI ep.1 (aug-sept 1944) | Cum a devenit România comunistă?

Salutare, dragii mei,

și bine v-am găsit la primul episod al seriei despre stalinizarea României! and well I found you in the first episode of the series about the Stalinization of Romania!

În acest episod vom vedea în ce situație ingrată se afla țara noastră In this episode we will see what an ungrateful situation our country is in

imediat după ce s-a dat cu Aliații în al Doilea Război Mondial. immediately after joining the Allies in World War II.

După cum știți, România a ieșit din alianța cu Germania nazistă la 23 august 1944

și a cerut pacea Uniunii Sovietice, and called for the peace of the Soviet Union,

ale cărei armate se aflau deja în Moldova și înaintau spre sudul țării. whose armies were already in Moldova and advancing to the south of the country.

Artizanii acestei soluții de ultimă oră au fost: regele Mihai I, The artisans of this last minute solution were: King Mihai I,

oameni din anturajul lui

și reprezentanții a patru partide politice unite într-un Bloc Național Democrat.

Sub dictatura mareșalului Ion Antonescu, cele patru partide funcționau în ilegalitate, Under the dictatorship of Marshal Ion Antonescu, the four parties operated illegally,

dar atitudinea regimului față de ele era diferită. but the attitude of the regime towards them was different.

În timp ce șefii așa-ziselor „partide istorice”

puteau să corespondeze cu mareșalul pe chestiuni politice, they could correspond with the marshal on political matters,

comuniștii au fost fie închiși, fie deportați,

așa cum se întâmplase și pe vremea liberalilor și țărăniștilor.

Așa că unitatea lor era de conjunctură So their unity was fortuitous

și se pare că Partidul Comunist din România a fost cooptat de complotiști

doar cu speranța că le vor face o impresie bună sovieticilor. only with the hope that they would make a good impression on the Soviets.

Palatul Regal a intrat în contact cu unul dintre puținii lideri comuniști rămași în libertate:

avocatul Lucrețiu Pătrășcanu,

considerat un intelectual și singurul cu care se putea sta de vorbă. considered an intellectual and the only one to talk to.

El a fost însoțit tot timpul de un domn care se recomanda drept „inginerul Ceaușu” He was accompanied all the time by a gentleman who introduced himself as "engineer Ceaușu"

și care era de fapt un fost ofițer condamnat pentru spionaj în favoarea rușilor, and who was actually a former officer convicted of spying for the Russians,

pe nume Emil Bodnăraș.

Bodnăraș era deosebit de important, Bodnaraș was particularly important,

fiind omul de legătură între comuniștii aflați în libertate și comuniștii din închisori. being the liaison between the free communists and the communists in prisons.

În primăvara lui 1944, In the spring of 1944,

el și cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, care era liderul comuniștilor deținuți în lagărul de la Târgu Jiu, he and Gheorghe Gheorghiu-Dej, who was the leader of the communists held in the Târgu Jiu camp,

au pus la cale înlăturarea șefului de atunci al partidului, Ștefan Foriș.

Apoi Bodnăraș a format cu alți doi o conducere provizorie

până când Gheorghiu-Dej ar fi fost recunoscut oficial ca noul șef. until Gheorghiu-Dej was officially recognized as the new chief.

Între timp, Gheorghiu-Dej a reușit să evadeze din lagăr.

În noaptea dintre 23 și 24 august, după ce a aflat despre lovitura de stat a Regelui, On the night of August 23-24, after learning of the King's coup,

a ieșit din ascunzătoare și s-a îndreptat spre București. he came out of hiding and headed for Bucharest.

Taman în sens invers se deplasa regele Mihai, King Mihai was moving in the opposite direction,

care urma să fie pus la adăpost lângă Târgu Jiu, de teama represaliilor germane. who was to be sheltered near Târgu Jiu, for fear of German reprisals.

La București, rolul lui Bodnăraș nu s-a încheiat. In Bucharest, Bodnăraș's role did not end.

Tot în acea noapte, o echipă condusă de el l-a preluat de la Palatul Regal pe mareșalul arestat Also that night, a team led by him took the arrested marshal from the Royal Palace

și l-a ascuns într-o casă conspirativă, and hid him in a conspiratorial house,

urmând ca de acolo să îl ia rușii câteva zile mai târziu. then the Russians would take him from there a few days later.

Apoi s-a apucat să organizeze o grupare paramilitară comunistă, Then he set about organizing a communist paramilitary group,

denumită Formațiunile de Luptă Patriotice. called the Patriotic Fighting Formations.

În ziua întoarcerii armelor, On the day of the return of arms,

cel care a fost însărcinat de Regele Mihai să formeze noul guvern

a fost Mareșalul Palatului, generalul Constantin Sănătescu.

Liberalii și țărăniștii au fost și ei pentru un guvern de militari, Liberals and peasants were also for a military government,

în care reprezentanții celor patru partide din blocul democrat au intrat ca miniștri fără portofoliu. in which the representatives of the four parties from the democratic bloc entered as ministers without portfolio.

Din partea comuniștilor a intrat Lucrețiu Pătrășcanu, Lucrețiu Pătrășcanu entered from the communist side,

dar acesta a devenit și ministrul ad interim al Justiției. but he also became the ad interim Minister of Justice.

Din poziția aceasta, a propus imediat amnistierea deținuților politici, From this position, he immediately proposed the amnesty of political prisoners,

cu excepția celor vinovați de crime și alte violențe – cum erau legionarii. except for those guilty of murder and other violence—such as the legionnaires.

Iar Partidul Comunist din România a reintrat, după 20 de ani, în legalitate.

Evadatul Gheorghiu-Dej putea răsufla liniștit acum,

iar unii ca Nicolae Ceaușescu, Chivu Stoica sau Gheorghe Apostol au ieșit din lagărul de la Târgu Jiu

și și-au luat în primire sarcinile de partid, and accepted their party duties,

printre care și să-i primească cum se cuvine pe așa-zișii „eliberatori” sovietici. among which to welcome the so-called Soviet "liberators" properly.

Iată-l aici pe Ceaușescu așteptându-i pe ruși... Here is Ceausescu waiting for the Russians ...

Sau aici, pe Chivu Stoica și Gheorghe Apostol,

alături de un cor care cânta probabil imnul Internaționalei comuniste.

Sau aici, pe Gheorghiu-Dej și pe membrii conducerii provizorii, Or here, on Gheorghiu-Dej and the members of the provisional management,

adresându-se comuniștilor la sediul Comitetului Central al Partidului, addressing the communists at the headquarters of the Central Committee of the Party,

la o săptămână de la lovitura de stat a regelui. a week after the king's coup.

Bucuria lui Gheorghiu-Dej nu a ținut prea mult, Gheorghiu-Dej's joy did not last long,

pentru că o dată cu sovieticii au sosit și comuniștii români care activaseră în exil la Moscova. because together with the Soviets, the Romanian communists who had been active in exile in Moscow also arrived.

Dintre ei, Ana Pauker căpătase atâta prestigiu,

încât șeful Internaționalei Comuniste, Gheorghi Dimitrov,

o vedea ca pe viitoarea șefă a comuniștilor din România. he saw her as the future head of the communists in Romania.

Când „tovarășa Ana” a sosit în septembrie la București,

Gheorghiu-Dej s-a prezentat la ea să o pună la curent cu evenimentele. Gheorghiu-Dej came to her to update her on the events.

I-a spus în primul rând de înlocuirea lui Ștefan Foriș cu o conducere provizorie,

dar Ana Pauker l-a întrebat cum de a fost schimbată conducerea fără acordul Moscovei. but Ana Pauker asked him how the leadership was changed without Moscow's consent.

Ea nu a mai insistat,

dar Gheorghiu-Dej a rămas cu ceva emoții but Gheorghiu-Dej was left with some emotions

și a păstrat o distanță prudentă față de grupul așa-zis „moscovit”. and kept a cautious distance from the so-called "Muscovite" group.

În timp ce comuniștii se dezmeticeau din lunga lor clandestinitate, While the communists were coming out of their long clandestine,

România a trebuit să încheie armistițiul cu Puterile Aliate, și în special cu Uniunea Sovietică. Romania had to conclude the armistice with the Allied Powers, and especially with the Soviet Union.

Premierul Sănătescu ar fi dorit să îi trimită la negocieri pe șefii liberali și țărăniști, Prime Minister Sănătescu would have liked to send the liberal and peasant leaders to negotiations,

însă ei au refuzat pe motiv că nu pot semna pentru cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord. but they refused on the grounds that they could not sign for the surrender of Bessarabia and Northern Bukovina.

Așa că a apelat în cele din urmă la comunistul Pătrășcanu,

care se și lăuda cu relațiile sale ruse. who boasted of his Russian connections.

Așa de „bune” au fost relațiile sale,

încât ministrul de externe Molotov s-a distrat copios pe seama delegației române, so that Foreign Minister Molotov had a lot of fun at the expense of the Romanian delegation,

ținând-o la ușă mai multe zile, keeping her at the door for several days,

dându-i la semnat o convenție de armistițiu gata scrisă

și repetându-i într-una „ce-ați căutat la Stalingrad?” and repeating in one "what did you look for in Stalingrad?"

Iar la primire, din Kremlin s-au și tras salve de tun And at the reception, cannon salvos were fired from the Kremlin

care să marcheze victoria sovietică asupra României.

Că era vorba de ocupație și nu de pace pe picior de egalitate That it was about occupation and not peace on an equal footing

se vedea și mai clar din conținutul convenției de armistițiu. it was seen even more clearly from the content of the armistice convention.

România trebuia să suporte trecerea și staționarea trupelor sovietice Romania had to endure the passage and stationing of Soviet troops

și, mai important,

guvernul român trebuia să îndeplinească toate „instrucțiunile” date de o Comisie Aliată de Control, the Romanian government had to comply with all the "instructions" given by an Allied Control Commission,

instalată la București și condusă de sovietici. installed in Bucharest and led by the Soviets.

Dar, până să vină delegații Comisiei cu pretențiile lor, But until the Commission delegates come with their claims,

trupele sovietice au apucat să facă destule pagube în România. Soviet troops managed to do enough damage in Romania.

În primele zile ale ocupației,

bucureștenii puteau fi opriți pe stradă și deposedați de bunuri, the people of Bucharest could be stopped on the street and stripped of their goods,

mai ales de ceasuri, especially watches,

iar șoferii puteau să fie opriți și lăsați fără mașini în mijlocul drumului. and drivers could be stopped and left without cars in the middle of the road.

În următoarele 5 luni, In the next 5 months,

au fost puse pe seama militarilor sovietici 158 de omoruri, 158 murders were attributed to the Soviet military,

sute de violuri,

zeci de răniri dozens of injuries

și sute de jafuri și de arestări ilegale.

Peste 1.400 de incidente! Over 1,400 incidents!

Și astea doar de acolo de unde au fost raportate... And these only from where they were reported...

Vorba comicului Constantin Tănase: The words of the comedian Constantin Tănase:

Pentru majoritatea românilor,

suferințele ocupației și ale luptelor, care continuau în vest sub comanda sovietică, the sufferings of occupation and fighting, which continued in the west under Soviet command,

se îmbinau cu apăsarea plății în următorii 6 ani a despăgubirilor de război. combined with pressing the payment over the next 6 years of war reparations.

Pentru comuniști, însă, se anunțau vremuri bune. For the communists, however, good times were announced.

La o lună de la „liberare”, One month after "liberation",

Gheorghiu-Dej arăta muncitorilor strânși pe stadionul ANEF din București Gheorghiu-Dej was showing the workers gathered at the ANEF stadium in Bucharest

un zâmbet larg, satisfăcut... a wide, satisfied smile...

Până data viitoare zâmbiți și voi pe sub mască See you next time under the mask

și susțineți „Istorie pe Șleau” pe Patreon and support "History on Sleau" on Patreon