×

Nós usamos os cookies para ajudar a melhorar o LingQ. Ao visitar o site, você concorda com a nossa política de cookies.


image

George Coșbuc - Balade si Idile, Un cântec barbar

Un cântec barbar

Voi lași dătători de porunci,

Mai râdeți! Nevolnică turmă,

Mai râdeți, că-i râsul din urmă!

S-apropie ziua! Și-atunci

Vedea-veți, sălbateci barbari,

Câmpiile voastre-necate

De vuietul multor armate,

Ca vuietul apelor mari -

Veni-vom ca-n ziua de-apoi;

Va plânge cu hohote zarea

De cară, de cai, de strigarea

Mulțimii pornite spre voi!

Ieși-vor din negru pămînt,

În zale de-argint cavalerii,

Puternici ca grindina verii,

Și roibii cu nările-n vant

Vor trece-n sălbatec galop

Spre Roma! Și miei vor fi leii,

Fugi-vor de spaimă mișeii

Cuprinși de pornitul potop

Spre Roma! Călcînd pe cohorți

Răzbi-ți-vom colosul de-aproape

Și nu va mai fi cine să-ngroape

Mulțimea cea mare de morți!

Din Istru vom face pârâu,

Să-l umpli, romane, cu sânge,

Cu lacrimi pe care le-or plânge

Nevestele neamului tău!

Și nu vei putea să mai pui

În șiruri înfrânta-ți armată,

Și-om face să fie odată

Toți corbii și lupii sătui!

Căci vultur să fii, un colos,

Cu aripi de repezi furtune

Și cuibul în cer de l-ai pune,

De-acolo noi da-te-vom jos!

Ce-i viu sfâșia-vom în dinți;

Aprinde-vom templele tale;

Vom naște pustiul în cale;

Vom face pe-ai voștri părinți

S-ascundă trufașul lor chip

În togă, plângând de rușine,

I-om trece sub furci caudine,

I-om pune cu fruntea-n nisip.

Si fără de milă, călăi,

În fașe strivi-vom poporul,

Și mândri vom pune piciorul

Pe gâtu-mpăraților tăi!

Vom face cât cerul de nalt

Mormanul cadavrelor crunte

Și munte vom pune pe munte

Și cerului da-vom asalt.

Pe-al vostru Zalmoxe-pigmeu

L-om prinde de barbă-nhățându-l,

Cu tronu-i cu tot răsturnându-l

Din cer, căci acel Dumnezeu

Ce lasă pe-al vostru pământ

Să crească atâta urgie,

Acela nu poate să fie

Nici mare, nici tare, nici sfânt.

Ah, dac-am putea măsura

Pe cât ni-e de plină măsura,

Vedea-vei ce multă ni-e ura,

În ziua din urmă a ta!

Că dacă voi toti ati muri

De spaimele morții nainte

De-al nostru sosit, din morminte

V-am scoate de-oriunde veți fi!

Și răzbunătoarelor sorți

Le-am face cu palma dreptate,

Căci fețele voastre le-am bate,

Scuipându-ți pe fiii tăi morți!


Un cântec barbar

Voi lași dătători de porunci,

Mai râdeți! Nevolnică turmă,

Mai râdeți, că-i râsul din urmă!

S-apropie ziua! Și-atunci

Vedea-veți, sălbateci barbari,

Câmpiile voastre-necate

De vuietul multor armate,

Ca vuietul apelor mari -

Veni-vom ca-n ziua de-apoi;

Va plânge cu hohote zarea

De cară, de cai, de strigarea

Mulțimii pornite spre voi!

Ieși-vor din negru pămînt,

În zale de-argint cavalerii,

Puternici ca grindina verii,

Și roibii cu nările-n vant

Vor trece-n sălbatec galop

Spre Roma! Și miei vor fi leii,

Fugi-vor de spaimă mișeii

Cuprinși de pornitul potop

Spre Roma! Călcînd pe cohorți

Răzbi-ți-vom colosul de-aproape

Și nu va mai fi cine să-ngroape

Mulțimea cea mare de morți!

Din Istru vom face pârâu,

Să-l umpli, romane, cu sânge,

Cu lacrimi pe care le-or plânge

Nevestele neamului tău!

Și nu vei putea să mai pui

În șiruri înfrânta-ți armată,

Și-om face să fie odată

Toți corbii și lupii sătui!

Căci vultur să fii, un colos,

Cu aripi de repezi furtune

Și cuibul în cer de l-ai pune,

De-acolo noi da-te-vom jos!

Ce-i viu sfâșia-vom în dinți;

Aprinde-vom templele tale;

Vom naște pustiul în cale;

Vom face pe-ai voștri părinți

S-ascundă trufașul lor chip

În togă, plângând de rușine,

I-om trece sub furci caudine,

I-om pune cu fruntea-n nisip.

Si fără de milă, călăi,

În fașe strivi-vom poporul,

Și mândri vom pune piciorul

Pe gâtu-mpăraților tăi!

Vom face cât cerul de nalt

Mormanul cadavrelor crunte

Și munte vom pune pe munte

Și cerului da-vom asalt.

Pe-al vostru Zalmoxe-pigmeu

L-om prinde de barbă-nhățându-l,

Cu tronu-i cu tot răsturnându-l

Din cer, căci acel Dumnezeu

Ce lasă pe-al vostru pământ

Să crească atâta urgie,

Acela nu poate să fie

Nici mare, nici tare, nici sfânt.

Ah, dac-am putea măsura

Pe cât ni-e de plină măsura,

Vedea-vei ce multă ni-e ura,

În ziua din urmă a ta!

Că dacă voi toti ati muri

De spaimele morții nainte

De-al nostru sosit, din morminte

V-am scoate de-oriunde veți fi!

Și răzbunătoarelor sorți

Le-am face cu palma dreptate,

Căci fețele voastre le-am bate,

Scuipându-ți pe fiii tăi morți!