×

Nós usamos os cookies para ajudar a melhorar o LingQ. Ao visitar o site, você concorda com a nossa política de cookies.


image

radio Europa Liberă, 19.12.89 - Actualitatea românească: Timișoara, represiune și solidaritate internațională cu victimele ei (2)

19.12.89 - Actualitatea românească: Timișoara, represiune și solidaritate internațională cu victimele ei (2)

Adresăm aceste rânduri mai ales celor nehotărâţi care continuă să creadă că la noi nu se poate face nimic, noi, românii suntem lasi. Sau care se întreabă încă ce putem face noi. Suntem, într-adevar, noi românii lasi? Hotărât, nu! Istoria şi prezentul nostru sunt pline de exemple care demontrează cu prisosinţă contrariul. De unde, atunci, aceasta defăimare? Aceasta monstruoasă denigrare şi insultă la adresă poporului nostru, este rezultatul unei acţiuni deliberate de intoxicare, pusă la cale de către Securitate şi Partid, un adevărat complot la adresă demnităţii noastre naţionale.

De aceea, frate, nu te lăsa folosit de regim, şi încetează de a perpetua această infamă calomnie. Dacă totuşi esti dintre aceia care prefera să stea cu mâinile încrucişate sub pretextul că românii sunt laşi, atunci înainte de a mai repeta altora aceasta odioasă calomnie, spuneţi ţie însuţi adevărul adevărat: Eu sunt un laş. Dacă la pronunţarea acestei fraze nu te-au trecut fiori de rusine sau de furie, atunci stinge acum aparatul radio şi du-te să îţi plângi de milă ţie şi copiilor tăi. Dacă totuşi te-a cuprins ruşinea sau furia, atunci avem cu toţii dreptul să sperăm. Ceea ce este adevărat despre noi românii este că am pierdut în mare măsură simţul solidarităţii. Solidaritatea nu se suge cu laptele mamei, ci se dobândeşte prin educatie.

Ceea ce i-a reuşit acestui regim este să educe în noi individualismul. Tocmai contrariul spiritului de solidaritate. A reuşit să programeze în mulţi dintre noi nepasărea şi indiferenţa. Din fericire stare nu este ireversibilă. Spiritul de solidaritate se poate reeduca, se poate redobândi, nu este niciodată prea târziu pentru asta. Ne-au dovedit din plin popoarele învecinate, deoarece că şi acolo, mai deunazi, oamenii nu credeau că mai pot fi solidari. Şi totuşi, prin redobândirea spiritului de solidaritate, aceste popoare au reuşit să întoarca roata istoriei prin adevărate revoluţii paşnice. Aşa cum nimeni nu a putut măcar visa că va mai fi posibil în viaţa acestei generaţii.

Ceea ce mai este adevărat este că regimul de la noi este cel mai corupt. Cel mai odios. Cel mai lipsit de scrupule şi de patriotismul cel mai elementar. La noi, mai mult că oriunde, Securitatea a invadat trupul poporului că o tumoare canceroasă care ne înnăbuşă de moarte. De aceea, regimul de la noi a şi rămas ultimul care va cădea. Dar nimic nu va putea face ca ziua judecăţii să fie amânată la nesfârsit. Căci o schimbare radicală şi ireversibilă s-a produs în aceste ultime săptămâni. Masca comunismului a căzut pentru toată lumea.

Legenda invincibilităţii, a ireversibilităţii comunisumului, a epocii de aur al omenirii, au dispărut pentru totdeauna. Astăzi a devenit evident şi pentru fiecare membru al aparatului de represiune românesc de la ministru pana la ultimul informator că el nu slujeste poporul, nici vreo cauză măreaţă. Ci doar o pereche de paranoici, cramponati de putere, a caror conducere incompetenta genereaza tristete, umilinta şi mizerie zi de zi, ceas de ceas. de accea, dacă faptele din trecut vor putea fi iertate, deoarece nimeni nu doreste razbunare, orice act de represiune, faptuit de acum înainte, de la renuntare pana la actul barbar de violenta, nu mai poate fi iertat.

Adevărata stare de asediu instaurat în ultima vreme, ridicola şi tragica în acelasi timp, nu dovedeste forta regimului, ci dimpotriva, slabiciunea lui, panica, teama că cea mai mica scanteie poate conduce la o explozie imposibil de controlat care ar duce la desfiintarea lui inevitabila. Dar ca totdeauna în istorie, panica tiranilor nu face decat să apropie mai repede sfarsitul. Şi pentru că prin toate aceste masuri tiranii noştri ne procura ei însisi singura, dar puternica noastra arma, constiinta slabiciunii lor şi a puterii noastre, constiinta faptului că suntem mulţi. ce putem face noi? frate! Noi şi numai noi putem face tot ce este nevoie pentru a readuce ţara noastra în randurile ţărilor libere, civilizate şi prospere. Dar pentru a fi capabili de aceasta, înainte de toate trebuie să ne redobandim fiecare demnitatea, spiritul de dreptate şi spiritul de solidaritate.

Fă astfel ca începînd de mâine colegul tau, tovarășul ăau de munca, subordonatii tai să înteleaga că pot conta pe solidaritatea ta. Încearca începand din acest moment să nu fii indeferent la nedreptatea mica său mare, care se face vecinului tau său tovarasului tau de munca. Încearca să nu fii indiferent la protestul său la refuzul lui de a executa un ordin absurd său ilegal. Solidarizeaza-te cu el! Azi vei fi poate singur, mâine cu siguranta ti se vor alatura şi altii. Aşa vom începe să învatam cata forta sta în noi şi vom pierde frica de a rosti ceea ce gandim cu adevărat. Poate că gogorita că fiecare al patrulea dintre noi este un informator, este totuşi, o mare gogorita. Una dintre acele multe gogorite sfruntate, inventate de acest regim şi de slujnicile lui pentru a ne putea îngenunchia mai usor.

Prieteni! În numele pruncilor care mor în maternitati, în numele copiilor care nu mai au copilărie şi care învaţă minciuna ca mod de viaţă, în numele bătrânilor noştri care se sting cu zile din cauza frigului şi a lipsei de îngrijire medicală, în numele morţilor noştri scosi din morminte cu buldozerele regimului, în numele străbunilor noştri a căror moştenire este terfelită şi distrusă, în numele celor care s-au jerfit în Valea Jiului şi la Brasov, în numele scriitorilor interzişi, în numele celor din închisori sau arestaţi la domiciliu şi a celor care fac greva foamei pentru a protesta şi în numele vostru, solidarizaţi-vă pentru dreptate şi demnitate! Şi ca un prim exercitiu la aceasta şcoală a solidarităţii, haideti să ne arătăm cu toţii solidaritatea cu Doina Cornea şi cu toţi acei oameni de curaj care sufera astăzi pentru că şi-au ridicat glasul în numele nostru.

Propunem un mod de manifestare care este practic lipsit de risc, dar care va fi vizibil pentru toata lumea. În ziua de 30 decembrie între orele 20 şi 20 şi 5 de minute în toate casele noastre luminile să ramane stinse. Pentru reuşita acestei manifestări comunicaţi acest apel tuturor prietenilor voştri şi convingeţi-i să-l urmeze şi să-l transmită mai departe. Sus inima, prieteni! Suntem la o răscruce de istorie, să fim la înalţimea momentului! Haideţi să scriem istoria, nu să fim singurii ei corigenţi! Să batem fierul cât e cald! Semnat, Solidaritatea. Un grup de studenţi din Bucureşti.”

Emil Hurezeanu: Dragi ascultători şi acum revenim la la actualitatea imediată, reflectarea evenimentelor din România. Avem o mărturie din partea unei calatoare la Bucureşti care zilele trecute a fost returnata de la Otopeni. S-o ascultăm!

„Sunt una din persoanele care au avut neînspirata idee să îşi petreacă Crăciunul acasă în România, după toate tradiţiile noastre românesti. Pentru că având o situaţie clară, paşaportul cu vize şi biletele retur, nu ne puteam imagina că o să fim respinsi în ţara în care ne-am nascut şi am trait. Deci m-am trezit la aeroport duminica, impreuna cu multa alta lume, din toata lumea, care venise cu aceeasi idee să isi petreaca Crăciunul încărcat de cadouri, plin de bagaje.

Cand am prezentat paşaportul la control, mi s-a spus să aştept pentru că cineva trebuie să aprobe intrarea mea în ţara. N-am stiut dacă este numai cazul meu. Mi-am dat seama că pe parcurs toata lumea, de fapt, era în aceeasi asteptare. Nu se stia de ce. La întrebarea De ce? se ridica din umeri. Lăsaţi, stati linistiti, probabil că se va rezolva. Timpul trecea, orele înainteau, am ajuns la 12 noaptea, familiile ne asteptau, ni se faceau semne, puteam să vedem semne din partea lor. Pe parcurs lumea se liniştea.

La un moment dat ni s-a spus copii cu părinţii să treacă într-un alt salon, unde sunt banchete, unde copiii se puteau lungi să se odihneasca. Am mers acolo şi pe parcurs toţi treceau în aceasta sală, care de fapt, era sala de plecare, de unde a doua zi a trebuit să plecam pentru că a trebuit să petrecem toata noaptea în aeroport. Nu ni s-a permis să trecem. Fiecare spera că… aveam senzaţia că poate nu e cazul meu, poate că se va rezolva, poate altul nu are viza, nu ştiu.

Spre seara ni s-a dat de mâncare, ne-au invitat la masă, la microfon se spunea că persoanele care sunt în tranzit să pofteasca la săla de restaurant. Nimeni nu se simtea în tranzit, nimeni nu avea ideea asta,d eci a trebuit să vina să ne invita personal şi atunci am spus: Dar noi nu suntem în tranzit! Bun, s-a facut o greseala şi am mers la săla de restaurant unde am mancat ceva. Erau copii, erau bătrâni din Los Angeles care veneau de la New York. Plangeau, erau disperati, cum să se întoarca înapoi? Cu bagaje, cu cadouri, asta era ideea. Nu se poate, trebuie să intrăm, până la urmă o să intrăm. Am aşteptat să primim răspunsul afirmativ, dar nu, se pleca.

Primul avion a fost spre Berlin, cineva era din Berlin care refuza să plece că avea soţia şi copilul în ţară. I s-a spus că este spre binele lui, în interesul lui să plece. A fost nevoit să plece înapoi. Am trait un fel de cosmar. N-am inteles nimic, nu stiam nicio informatie, eram ignorati. Am suferit. Am fost traumatizati.”

N.C. Munteanu: Copiii traumatizaţi, un popor traumatizat, o epocă de coşmar. Epoca Ceauşescu, sfârsitul epocii Ceauşescu. E ceea ce se vede şi din multele demonstraţii care au avut astăzi loc în lume.

Emil Hurezeanu: Aşadar mai multe demonstraţii, organizate în numeroase oraşe din Europa, din Statele Unite şi din Canada, demonstraţii de solidarizare cu victimele de la Timişoara şi de protest împotriva clanului Ceauşescu. Reamintesc demonstraţia de câteva zeci de mii de persoane care a avut loc ieri seara la Budapesta,în centrul orasului, în Piata Eroilor. Demonstraţii de proportii au avut loc, deasemenea, la Roma şi Vatican. În aceste ore chiar în orele de transmisie a primei editii al actualitatii romanesti, o demonstraţie se desfasoara şi la Viena. În fiecare seara la 18, pe o perioada nedefinita de timp, se vor organiza manifestatii în fata ambasadei române de la Paris. O doamnă din Malmo, Suedia, ne suna astăzi la redactie ca se ne comunice că în mai multe oraşe suedeze şi din Scandinavia, din Norvegia, Finlanda şi Danemarca, vor avea loc demonstraţii de protest. Cred însă, N.C. Munteanu, că avem şi o corepondență de la una dintre aceste demonstraţii. Matei Cazacu ne informeaza direct de la Paris.

Matei Cazacu: Luni seara în fata ambadasei României de la Paris, a avut loc o importantă demonstraţie de protest împotriva represiunii de tip chinezesc de la Timişoara şi Arad împotriva dictaturii lui Nicolae Ceauşescu pentru democraţie şi libertate. La iniţiativa mai multor organizatii din exil, în frunte cu Uniunea Mondială a Românilor Liberi, câteva sute de persoane cu lumânări aprinse în mână au strigat Trăiască România!, au desfăşurat drapelul tricolor în doliu şi pancarte pe care se putea citi, printre altele, „Respectaţi drepturile omului în România”.

Câţiva vorbitori au luat cuvântul cerând Marilor Puteri, în special lui Mihail Gorbaciov, să faca presiuni asupra lui Nicolae Ceauşescu pentru a-l sili să demisioneze. Este mai clar ca oricând că Organizatia Natiunilor Unite, Comunitatea Europeană şi chiar şi ţările din Tratatul de la Varşovia să intervina pentru a se putea pune capat situaţiei din România - au subliniat ceilalţi vorbitori. Organizatiile româneşti din exil au chemat la manifestări zilnice în faţa ambasadei începând cu marţi, 19 decembrie, când un grup de 80 de familii franceze care au adoptat copii din România vor cere să li se dea permisiunea de a-şi vedea copiii pentru Crăciun sau Anul Nou.

O alta mare manifestatie care va avea loc marti, 26 decembrie, fără pancarte şi lozinci, de la Biserica Româna la Notre-Dame de Paris. Ea va avea caracterul unei procesiuni cu rugaciuni pentru sufletele morţilor şi pentru viitorul României. Seara la programele de ştiri toate canalele televiziunii şi radiodifuziunii franceze au reprodus imaginile de la manifestatiile filmate de o echipa de la Antenne 2, interviuri cu personalitati romanesti din exil, ca Mihnea Berindei, iar radioteleviziunea luxemburgheză a consacrat emisiunea sa Ascultătorii au cuvântul, de marti, 19 decembrie, represiunii din România.


19.12.89 - Actualitatea românească: Timișoara, represiune și solidaritate internațională cu victimele ei (2) 19.12.89 - Timisoara, Unterdrückung und internationale Solidarität mit den Opfern (2) 19.12.89 - Timisoara, repression and international solidarity with its victims (2) 19.12.89 - Timisoara, represión y solidaridad internacional con sus víctimas (2) 19.12.89 - Timisoara, la repressione e la solidarietà internazionale con le vittime (2) 19.12.89 - Timisoara, onderdrukking en internationale solidariteit met de slachtoffers (2) 19.12.89 - Timisoara, a repressão e a solidariedade internacional com as suas vítimas (2)

Adresăm aceste rânduri mai ales celor nehotărâţi care continuă să creadă că la noi nu se poate face nimic, noi, românii suntem lasi. Sau care se întreabă încă ce putem face noi. Suntem, într-adevar, noi românii lasi? Hotărât, nu! Istoria şi prezentul nostru sunt pline de exemple care demontrează cu prisosinţă contrariul. De unde, atunci, aceasta defăimare? Aceasta monstruoasă denigrare şi insultă la adresă poporului nostru, este rezultatul unei acţiuni deliberate de intoxicare, pusă la cale de către Securitate şi Partid, un adevărat complot la adresă demnităţii noastre naţionale.

De aceea, frate, nu te lăsa folosit de regim, şi încetează de a perpetua această infamă calomnie. Dacă totuşi esti dintre aceia care prefera să stea cu mâinile încrucişate sub pretextul că românii sunt laşi, atunci înainte de a mai repeta altora aceasta odioasă calomnie, spuneţi ţie însuţi adevărul adevărat: Eu sunt un laş. Dacă la pronunţarea acestei fraze nu te-au trecut fiori de rusine sau de furie, atunci stinge acum aparatul radio şi du-te să îţi plângi de milă ţie şi copiilor tăi. Dacă totuşi te-a cuprins ruşinea sau furia, atunci avem cu toţii dreptul să sperăm. Ceea ce este adevărat despre noi românii este că am pierdut în mare măsură simţul solidarităţii. Solidaritatea nu se suge cu laptele mamei, ci se dobândeşte prin educatie.

Ceea ce i-a reuşit acestui regim este să educe în noi individualismul. Tocmai contrariul spiritului de solidaritate. A reuşit să programeze în mulţi dintre noi nepasărea şi indiferenţa. Din fericire stare nu este ireversibilă. Spiritul de solidaritate se poate reeduca, se poate redobândi, nu este niciodată prea târziu pentru asta. Ne-au dovedit din plin popoarele învecinate, deoarece că şi acolo, mai deunazi, oamenii nu credeau că mai pot fi solidari. Şi totuşi, prin redobândirea spiritului de solidaritate, aceste popoare au reuşit să întoarca roata istoriei prin adevărate revoluţii paşnice. Aşa cum nimeni nu a putut măcar visa că va mai fi posibil în viaţa acestei generaţii.

Ceea ce mai este adevărat este că regimul de la noi este cel mai corupt. Cel mai odios. Cel mai lipsit de scrupule şi de patriotismul cel mai elementar. La noi, mai mult că oriunde, Securitatea a invadat trupul poporului că o tumoare canceroasă care ne înnăbuşă de moarte. De aceea, regimul de la noi a şi rămas ultimul care va cădea. Dar nimic nu va putea face ca ziua judecăţii să fie amânată la nesfârsit. Căci o schimbare radicală şi ireversibilă s-a produs în aceste ultime săptămâni. Masca comunismului a căzut pentru toată lumea.

Legenda invincibilităţii, a ireversibilităţii comunisumului, a epocii de aur al omenirii, au dispărut pentru totdeauna. Astăzi a devenit evident şi pentru fiecare membru al aparatului de represiune românesc de la ministru pana la ultimul informator că el nu slujeste poporul, nici vreo cauză măreaţă. Ci doar o pereche de paranoici, cramponati de putere, a caror conducere incompetenta genereaza tristete, umilinta şi mizerie zi de zi, ceas de ceas. de accea, dacă faptele din trecut vor putea fi iertate, deoarece nimeni nu doreste razbunare, orice act de represiune, faptuit de acum înainte, de la renuntare pana la actul barbar de violenta, nu mai poate fi iertat.

Adevărata stare de asediu instaurat în ultima vreme, ridicola şi tragica în acelasi timp, nu dovedeste forta regimului, ci dimpotriva, slabiciunea lui, panica, teama că cea mai mica scanteie poate conduce la o explozie imposibil de controlat care ar duce la desfiintarea lui inevitabila. Dar ca totdeauna în istorie, panica tiranilor nu face decat să apropie mai repede sfarsitul. Şi pentru că prin toate aceste masuri tiranii noştri ne procura ei însisi singura, dar puternica noastra arma, constiinta slabiciunii lor şi a puterii noastre, constiinta faptului că suntem mulţi. ce putem face noi? frate! Noi şi numai noi putem face tot ce este nevoie pentru a readuce ţara noastra în randurile ţărilor libere, civilizate şi prospere. Dar pentru a fi capabili de aceasta, înainte de toate trebuie să ne redobandim fiecare demnitatea, spiritul de dreptate şi spiritul de solidaritate.

Fă astfel ca începînd de mâine colegul tau, tovarășul ăau de munca, subordonatii tai să înteleaga că pot conta pe solidaritatea ta. Încearca începand din acest moment să nu fii indeferent la nedreptatea mica său mare, care se face vecinului tau său tovarasului tau de munca. Încearca să nu fii indiferent la protestul său la refuzul lui de a executa un ordin absurd său ilegal. Solidarizeaza-te cu el! Azi vei fi poate singur, mâine cu siguranta ti se vor alatura şi altii. Aşa vom începe să învatam cata forta sta în noi şi vom pierde frica de a rosti ceea ce gandim cu adevărat. Poate că gogorita că fiecare al patrulea dintre noi este un informator, este totuşi, o mare gogorita. Una dintre acele multe gogorite sfruntate, inventate de acest regim şi de slujnicile lui pentru a ne putea îngenunchia mai usor.

Prieteni! În numele pruncilor care mor în maternitati, în numele copiilor care nu mai au copilărie şi care învaţă minciuna ca mod de viaţă, în numele bătrânilor noştri care se sting cu zile din cauza frigului şi a lipsei de îngrijire medicală, în numele morţilor noştri scosi din morminte cu buldozerele regimului, în numele străbunilor noştri a căror moştenire este terfelită şi distrusă, în numele celor care s-au jerfit în Valea Jiului şi la Brasov, în numele scriitorilor interzişi, în numele celor din închisori sau arestaţi la domiciliu şi a celor care fac greva foamei pentru a protesta şi în numele vostru, solidarizaţi-vă pentru dreptate şi demnitate! Şi ca un prim exercitiu la aceasta şcoală a solidarităţii, haideti să ne arătăm cu toţii solidaritatea cu Doina Cornea şi cu toţi acei oameni de curaj care sufera astăzi pentru că şi-au ridicat glasul în numele nostru.

Propunem un mod de manifestare care este practic lipsit de risc, dar care va fi vizibil pentru toata lumea. În ziua de 30 decembrie între orele 20 şi 20 şi 5 de minute în toate casele noastre luminile să ramane stinse. Pentru reuşita acestei manifestări comunicaţi acest apel tuturor prietenilor voştri şi convingeţi-i să-l urmeze şi să-l transmită mai departe. Sus inima, prieteni! Suntem la o răscruce de istorie, să fim la înalţimea momentului! Haideţi să scriem istoria, nu să fim singurii ei corigenţi! Să batem fierul cât e cald! Semnat, Solidaritatea. Un grup de studenţi din Bucureşti.”

**Emil Hurezeanu:** Dragi ascultători şi acum revenim la la actualitatea imediată, reflectarea evenimentelor din România. Avem o mărturie din partea unei calatoare la Bucureşti care zilele trecute a fost returnata de la Otopeni. S-o ascultăm!

„Sunt una din persoanele care au avut neînspirata idee să îşi petreacă Crăciunul acasă în România, după toate tradiţiile noastre românesti. Pentru că având o situaţie clară, paşaportul cu vize şi biletele retur, nu ne puteam imagina că o să fim respinsi în ţara în care ne-am nascut şi am trait. Deci m-am trezit la aeroport duminica, impreuna cu multa alta lume, din toata lumea, care venise cu aceeasi idee să isi petreaca Crăciunul încărcat de cadouri, plin de bagaje.

Cand am prezentat paşaportul la control, mi s-a spus să aştept pentru că cineva trebuie să aprobe intrarea mea în ţara. N-am stiut dacă este numai cazul meu. Mi-am dat seama că pe parcurs toata lumea, de fapt, era în aceeasi asteptare. Nu se stia de ce. La întrebarea De ce? se ridica din umeri. Lăsaţi, stati linistiti, probabil că se va rezolva. Timpul trecea, orele înainteau, am ajuns la 12 noaptea, familiile ne asteptau, ni se faceau semne, puteam să vedem semne din partea lor. Pe parcurs lumea se liniştea.

La un moment dat ni s-a spus copii cu părinţii să treacă într-un alt salon, unde sunt banchete, unde copiii se puteau lungi să se odihneasca. Am mers acolo şi pe parcurs toţi treceau în aceasta sală, care de fapt, era sala de plecare, de unde a doua zi a trebuit să plecam pentru că a trebuit să petrecem toata noaptea în aeroport. Nu ni s-a permis să trecem. Fiecare spera că… aveam senzaţia că poate nu e cazul meu, poate că se va rezolva, poate altul nu are viza, nu ştiu.

Spre seara ni s-a dat de mâncare, ne-au invitat la masă, la microfon se spunea că persoanele care sunt în tranzit să pofteasca la săla de restaurant. Nimeni nu se simtea în tranzit, nimeni nu avea ideea asta,d eci a trebuit să vina să ne invita personal şi atunci am spus: Dar noi nu suntem în tranzit! Bun, s-a facut o greseala şi am mers la săla de restaurant unde am mancat ceva. Erau copii, erau bătrâni din Los Angeles care veneau de la New York. Plangeau, erau disperati, cum să se întoarca înapoi? Cu bagaje, cu cadouri, asta era ideea. Nu se poate, trebuie să intrăm, până la urmă o să intrăm. Am aşteptat să primim răspunsul afirmativ, dar nu, se pleca.

Primul avion a fost spre Berlin, cineva era din Berlin care refuza să plece că avea soţia şi copilul în ţară. I s-a spus că este spre binele lui, în interesul lui să plece. A fost nevoit să plece înapoi. Am trait un fel de cosmar. N-am inteles nimic, nu stiam nicio informatie, eram ignorati. Am suferit. Am fost traumatizati.”

**N.C. Munteanu:** Copiii traumatizaţi, un popor traumatizat, o epocă de coşmar. Epoca Ceauşescu, sfârsitul epocii Ceauşescu. E ceea ce se vede şi din multele demonstraţii care au avut astăzi loc în lume.

**Emil Hurezeanu:** Aşadar mai multe demonstraţii, organizate în numeroase oraşe din Europa, din Statele Unite şi din Canada, demonstraţii de solidarizare cu victimele de la Timişoara şi de protest împotriva clanului Ceauşescu. Reamintesc demonstraţia de câteva zeci de mii de persoane care a avut loc ieri seara la Budapesta,în centrul orasului, în Piata Eroilor. Demonstraţii de proportii au avut loc, deasemenea, la Roma şi Vatican. În aceste ore chiar în orele de transmisie a primei editii al actualitatii romanesti, o demonstraţie se desfasoara şi la Viena. În fiecare seara la 18, pe o perioada nedefinita de timp, se vor organiza manifestatii în fata ambasadei române de la Paris. O doamnă din Malmo, Suedia, ne suna astăzi la redactie ca se ne comunice că în mai multe oraşe suedeze şi din Scandinavia, din Norvegia, Finlanda şi Danemarca, vor avea loc demonstraţii de protest. Cred însă, N.C. Munteanu, că avem şi o corepondență de la una dintre aceste demonstraţii. Matei Cazacu ne informeaza direct de la Paris.

**Matei Cazacu:** Luni seara în fata ambadasei României de la Paris, a avut loc o importantă demonstraţie de protest împotriva represiunii de tip chinezesc de la Timişoara şi Arad împotriva dictaturii lui Nicolae Ceauşescu pentru democraţie şi libertate. La iniţiativa mai multor organizatii din exil, în frunte cu Uniunea Mondială a Românilor Liberi, câteva sute de persoane cu lumânări aprinse în mână au strigat Trăiască România!, au desfăşurat drapelul tricolor în doliu şi pancarte pe care se putea citi, printre altele, „Respectaţi drepturile omului în România”.

Câţiva vorbitori au luat cuvântul cerând Marilor Puteri, în special lui Mihail Gorbaciov, să faca presiuni asupra lui Nicolae Ceauşescu pentru a-l sili să demisioneze. Este mai clar ca oricând că Organizatia Natiunilor Unite, Comunitatea Europeană şi chiar şi ţările din Tratatul de la Varşovia să intervina pentru a se putea pune capat situaţiei din România - au subliniat ceilalţi vorbitori. Organizatiile româneşti din exil au chemat la manifestări zilnice în faţa ambasadei începând cu marţi, 19 decembrie, când un grup de 80 de familii franceze care au adoptat copii din România vor cere să li se dea permisiunea de a-şi vedea copiii pentru Crăciun sau Anul Nou.

O alta mare manifestatie care va avea loc marti, 26 decembrie, fără pancarte şi lozinci, de la Biserica Româna la Notre-Dame de Paris. Ea va avea caracterul unei procesiuni cu rugaciuni pentru sufletele morţilor şi pentru viitorul României. Seara la programele de ştiri toate canalele televiziunii şi radiodifuziunii franceze au reprodus imaginile de la manifestatiile filmate de o echipa de la __Antenne 2__, interviuri cu personalitati romanesti din exil, ca Mihnea Berindei, iar radioteleviziunea luxemburgheză a consacrat emisiunea sa __Ascultătorii au cuvântul__, de marti, 19 decembrie, represiunii din România.