×

우리는 LingQ를 개선하기 위해서 쿠키를 사용합니다. 사이트를 방문함으로써 당신은 동의합니다 쿠키 정책.


image

Radio Europa Liberă, Braşov, 15 noiembrie 1987

Braşov, 15 noiembrie 1987

În istoria revoltelor anticomuniste din Europa de Est și Centrală, momentul Brașov 1987 a avut o semnificație majoră. A fost o mișcare spontană a clasei muncitoare industriale, deci a acelui grup social pe care Ceaușescu și PCR pretindeau că îl reprezintă. În fapt, muncitorimea a fost, sub comuniști, o clasă asuprită feroce. Grevele erau interzise, informatorii roiau în întreprinderi, se trăia sub zodia unei permanente curbe de sacrificiu. Sediul Comitetului Județean al PCR a fost devastat, broșurile abjecte și portretele lui Ceaușescu au fost azvârlite efectiv în stradă și călcate în picioare. Acelea au fost câteva ceasuri de libertate și demnitate a căror semnificație contextuală nu avem voie să o ignorăm. Regimul a răspuns cu maximă brutalitate sfidării revoltaților de la „Steagul Roșu” și din alte uzine ale Brașovului. Panicați, activiștii și securiștii au cerut ajutoare de la București. Liderii revoltei au fost hăituiți, arestați, schingiuiți. Șeful Securității, direct implicat în acea represiune, era „generalul” Iulian Vlad, recent răposat și celebrat de negaționiști drept un „mare român”. Au urmat condamnări și deportări în alte zone ale României. Toate acestea se petreceau în plină Primăvară moscovită, așadar în plină destalinizare. În Polonia, Solidaritatea era la un pas de fi din nou legalizată. Întreaga regiune era în plină fierbere. La București, însă, paralizia sistemică și un delirant cult al personalității păreau inexpugnabile. Ambițiile faraonice ale cuplului Ceausescu era urmărite obsesiv. Continuau lucrările la construcția „Casei Poporului”, edificiu grotesc menit să imortalizeze „Epoca de Aur”. „Cel mai iubit fiu al poporului” ignora cu superbie realitatea, Securitatea îi furniza informații distorsionate, pe plan internațional era tot mai izolat. In discuții private, Gorbaciov il numea „Adolf al nostru”. În 30 decembrie 1987, Elena Ceaușescu, numărul doi al regimului dinastic, prim-vice-prim-ministru, membră a Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv, șefa Comisiei de Cadre a partidului, rostea un discurs consacrat împlinirii a 40 de ani de la lovitura de stat care a dus la abolirea monarhiei constituționale. Niciun cuvânt, firește, despre tensiunile sociale din țară. Triumfalism bombastic, găunos și steril, lozinci obosite, senilitate politică. Era un spectacol dezolant al unei dictaturi decrepite. Se aplauda mecanic, dar fețele activiștilor trădau frica. Toți știau că Brașovul fusese repetiția generală, că lucrurile nu puteau continua în același stil aberant. Ceaușescu, însă, n-a priceput nimic din acele evenimente. A rămas până la sfârșit fidel modelului de cazarmă al unui socialism polițienesc. În decembrie 1989, la Timișoara, apoi la București și în celelalte orașe, revolta s-a transformat în revoluție.

Braşov, 15 noiembrie 1987 Brasov, 15 November 1987 Brasov, 15 de noviembre de 1987 Brasov, 15 novembre 1987 Brasov, 15 november 1987 Brasov, 15 de novembro de 1987 Брашов, 15 ноября 1987 г.

În istoria revoltelor anticomuniste din Europa de Est și Centrală, momentul Brașov 1987 a avut o semnificație majoră. In the history of the anti-communist revolts in Eastern and Central Europe, the Brașov 1987 moment had a major significance. В истории антикоммунистических восстаний в Восточной и Центральной Европе момент Брашова 1987 года имел огромное значение. A fost o mișcare spontană a clasei muncitoare industriale, deci a acelui grup social pe care Ceaușescu și PCR pretindeau că îl reprezintă. It was a spontaneous movement of the industrial working class, so of that social group that Ceausescu and the PCR claimed to represent. În fapt, muncitorimea a fost, sub comuniști, o clasă asuprită feroce. In fact, the working class was, under the communists, a fiercely oppressed class. Grevele erau interzise, informatorii roiau în întreprinderi, se trăia sub zodia unei permanente curbe de sacrificiu. Strikes were forbidden, informants swarmed in companies, people lived under the sign of a permanent sacrifice curve. Sediul Comitetului Județean al PCR a fost devastat, broșurile abjecte și portretele lui Ceaușescu au fost azvârlite efectiv în stradă și călcate în picioare. The headquarters of the PCR County Committee was devastated, the abject pamphlets and portraits of Ceausescu were actually thrown into the street and trampled on. Acelea au fost câteva ceasuri de libertate și demnitate a căror semnificație contextuală nu avem voie să o ignorăm. Those were a few hours of freedom and dignity whose contextual significance we are not allowed to ignore. Regimul a răspuns cu maximă brutalitate sfidării revoltaților de la „Steagul Roșu” și din alte uzine ale Brașovului. The regime responded with maximum brutality to the defiance of the insurgents from the "Red Flag" and from other factories in Brașov. Panicați, activiștii și securiștii au cerut ajutoare de la București. Panicked, activists and security guards called for help from Bucharest. Liderii revoltei au fost hăituiți, arestați, schingiuiți. The leaders of the revolt were chased, arrested, tortured. Șeful Securității, direct implicat în acea represiune, era „generalul” Iulian Vlad, recent răposat și celebrat de negaționiști drept un „mare român”. The head of the Securitate, directly involved in that repression, was "General" Iulian Vlad, recently deceased and celebrated by the deniers as a "great Romanian". Au urmat condamnări și deportări în alte zone ale României. Convictions and deportations followed in other areas of Romania. Toate acestea se petreceau în plină Primăvară moscovită, așadar în plină destalinizare. All this was happening in the midst of the Moscow Spring, so in the midst of de-Stalinization. În Polonia, Solidaritatea era la un pas de fi din nou legalizată. In Poland, Solidarity was about to be legalized again. Întreaga regiune era în plină fierbere. The whole region was in full swing. La București, însă, paralizia sistemică și un delirant cult al personalității păreau inexpugnabile. In Bucharest, however, systemic paralysis and a delirious cult of personality seemed impregnable. Ambițiile faraonice ale cuplului Ceausescu era urmărite obsesiv. The pharaonic ambitions of the Ceausescu couple were obsessively pursued. Continuau lucrările la construcția „Casei Poporului”, edificiu grotesc menit să imortalizeze „Epoca de Aur”. Work continued on the construction of the "People's House", a grotesque edifice meant to immortalize the "Golden Age". „Cel mai iubit fiu al poporului” ignora cu superbie realitatea, Securitatea îi furniza informații distorsionate, pe plan internațional era tot mai izolat. "The most beloved son of the people" ignored the reality with pride, the Security provided him with distorted information, internationally he was increasingly isolated. In discuții private, Gorbaciov il numea „Adolf al nostru”. In private discussions, Gorbachev called him "our Adolf." În 30 decembrie 1987, Elena Ceaușescu, numărul doi al regimului dinastic, prim-vice-prim-ministru, membră a Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv, șefa Comisiei de Cadre a partidului, rostea un discurs consacrat împlinirii a 40 de ani de la lovitura de stat care a dus la abolirea monarhiei constituționale. On December 30, 1987, Elena Ceaușescu, number two of the dynastic regime, first deputy prime minister, member of the Standing Bureau of the Executive Political Committee, head of the party's Executive Committee, gave a speech on the 40th anniversary of the coup. which led to the abolition of the constitutional monarchy. Niciun cuvânt, firește, despre tensiunile sociale din țară. Not a word, of course, about the social tensions in the country. Triumfalism bombastic, găunos și steril, lozinci obosite, senilitate politică. Bombastic, hollow and sterile triumphalism, tired slogans, political senility. Era un spectacol dezolant al unei dictaturi decrepite. It was a desolate spectacle of a decrepit dictatorship. Se aplauda mecanic, dar fețele activiștilor trădau frica. He clapped mechanically, but the activists' faces betrayed fear. Toți știau că Brașovul fusese repetiția generală, că lucrurile nu puteau continua în același stil aberant. Everyone knew that Brasov had been the general rehearsal, that things could not continue in the same aberrant style. Ceaușescu, însă, n-a priceput nimic din acele evenimente. Ceausescu, however, did not understand any of those events. A rămas până la sfârșit fidel modelului de cazarmă al unui socialism polițienesc. He remained faithful to the barracks model of a police socialism until the end. În decembrie 1989, la Timișoara, apoi la București și în celelalte orașe, revolta s-a transformat în revoluție. In December 1989, in Timisoara, then in Bucharest and in the other cities, the revolt turned into a revolution.