×

我们使用cookies帮助改善LingQ。通过浏览本网站,表示你同意我们的 cookie 政策.


image

Curs de limba romana pentru incepatori, Recapitulare

Recapitulare

XVI. Recapitulare

A.

A fost odată ca niciodată un pădurar sărac care trăia împreună cu fiica sa, pe care o chema Dâmboviţa, într-o pădure mare şi adâncă. Fata ştia toate secretele pădurii, toate potecile, toate cărările, toate vietuiţoarele care trăiau ascunse în iarbă şi în tufişuri.

Într-o zi, un prinţ dintr-o împărăţie îndepărtată s-a rătăcit prin pădure. A întâlnit-o pe Dâmboviţa şi i-a cerut să-l ajute să-şi regăsească drumul. Ea a fost bună şi i l-a arătat. Prinţul, văzând frumuseţea şi gingăşia ei, a cerut-o de nevastă. Dâmboviţa i-a spus însă că-i făgăduise deja mâna lui Bucur, un cioban din vecinătatea pădurii. În semn de mulţumire, prinţul – care nu era nimeni altul decât Prinţul Munţilor – i-a oferit atunci fetei un cuţitaş şi o sfârlează de lemn. Dacă învârtea sfârleaza, i se îndeplinea orice dorinţă.

După întâlnirea cu prinţul, fata s-a dus cu cuţitaşul şi cu sfârleaza şi i le-a arătat logodnicului ei, Bucur. Dorind să-i dovedească ce mult îl iubeşte şi că i-a fost credincioasă, ea a înfipt cuţitul într-o stâncă. Din locul unde a lovit, a ţâşnit un izvor de apă bună, curată şi clară ca lacrima fetei. Dâmboviţa a botezat acest izvor cu numele ei. Cei doi au întemeiat un sătuc la marginea pădurii, pe malul izvorului. Bucur a dat aşezării numele lui. Şi aşa, sătucul, devenit astăzi metropolă, se numeşte Bucureşti, iar apa care-l străbate – Dâmboviţa.

Mai spune legenda că îndrăgostiţii s-au căsătorit, au avut copii vrednici şi au trăit ani mulţi şi fericiţi. Dacă n-or fi murit, or mai fi trăind şi astăzi...

B.

Se spune că toate începuturile au o poveste. Aşa şi Bucureştiul.

Pe vremea când năvăleau popoare migratoare în ţara noastră, precum tătarii, pe malul Dâmboviţei şi prin pădurile care azi nu mai sunt, din zona Bucureştiului de azi, vieţuia un cioban pe nume Bucur, care avea turmă mare de oi, cu câini şi măgari, şi cai. El nu trăia singur, ci mai mulţi ciobani îl ajutau să ţină rânduiala pentru tuns oile, făcut caşul şi multe alte treburi, care se fac la o stână. Erau multe primejdii de înfruntat în acea vreme, printre care şi animalele sălbatice. Dar mai răi decât fiarele erau unii oameni, care veneau cu gând să fure, să omoare, să ia robi, să dea foc. Ciobanul Bucur a trecut prin toate acestea: de mai multe ori tătarii i-au dat foc la stână, i-au luat rob un cioban şi, într-o zi, chiar pe frumoasa Anca, fata lui, au prins-o şi au luat-o cu ei. Dar fiind viteaz, Bucur a luat alţi doi ciobani cu el şi, călare, au plecat să o găsească pe fată. I-au ajuns pe tătari din urmă la apa Nistrului, care era îngheţată, fiind iarnă. Tătarii au crezut că gheaţa e destul de groasă pentru a trece pe ea, ca pe un pod. Numai că gheaţa s-a spart şi ei s-au cufundat în apă. Unii dintre ei s-au înecat. Însă Anca a fost salvată de tatăl ei şi de ciobani şi s-a putut întoarce acasă.

Apoi, Bucur a ridicat o casă mare, cu gard înalt, şi când fata lui s-a căsătorit, s-a format o mică aşezare, căreia i-au ridicat şi biserică: biserica Bucur. În jurul acestei aşezări, în timp, s-a format Bucureştiul, după numele ciobanului curajos.

Biserica lui Bucur Ciobanul există şi astăzi. Se află în sectorul 4, lângă mânăstirea Radu Vodă, este închinată Sfinţilor Atanasie şi Chiril. Unii istorici nu au crezut în legenda lui Bucur, dar au cercetat mai multe documente şi au ajuns la concluzia că Bucur e ctitorul ei. A fost ridicată mai întâi din lemn, de către Bucur, iar mai apoi, din cărămidă, de către Mircea cel Bătrân în 1416. Data exactă a construirii ei nu se cunoaşte nici azi.

C.

(o voce)

Cunoscut în trecut ca „Cibinium” şi mai târziu, în urma colonizării de către saşi, ca „Hermannstadt", Sibiul a fost declarat oraş în 1366. Aici au venit, din secolul XII, mai mulţi saşi, dintre care mulţi meşteşugari, care mai târziu s-au organizat în bresle, contribuind la dezvoltarea şi bunăstarea oraşului. Iată cum legenda se împleteşte cu datele istoriei!

(o a doua voce)

Se zice că înainte, pe locul Sibiului, era doar un sat sărac, pe nume Sibiel. Şi oamenii de acolo nu aveau un meşteşugar, care să-i înveţe meserie. De aceea au mers ei la un cizmar neam, pe nume Hermann, şi l-au rugat să se mute în satul lor.

Hermann era şiret şi a acceptat propunerea, numai să i se dea pământ în sat, cât să poată întinde o piele de bivol. Oamenii s-au bucurat şi i-au promis că-i vor da dublu. A doua zi, a venit Hermann, dar a tăiat pielea de bivol în fâşii subţiri, subţiri, şi a dat roată la mult pământ cu ele... şi-au dat seama oamenii locului că sunt păcăliţi, dar nu au avut ce face. Pe acele vremuri, vorba era vorbă, nu era nevoie de alte promisiuni scrise, deci aşa a rămas, cât a vrut Hermann, ba chiar dublu.

Apoi Hermann şi-a construit o casă mare şi a adus mai multe rude de-ale lui în sat, şi în scurtă vreme satul s-a mărit, schimbându-şi numele din Sibiel în Sibiu. S-a şi îmbogăţit satul, fiind numit şi „Hermannstadt”, adică oraşul lui Hermann, cu români şi nemţi... Aşa se zice că s-ar fi format Sibiul de azi. Adevărul, numai Dumnezeu îl ştie!

Recapitulare Zusammenfassung Περίληψη Summary Resumen Résumé Sintesi 概要 Santrauka Samenvatting Podsumowanie Resumo Резюме Sammanfattning Özet

XVI. XVI. Recapitulare

A.

A fost odată ca niciodată un pădurar sărac care trăia împreună cu fiica sa, pe care o chema Dâmboviţa, într-o pădure mare şi adâncă. Once upon a time there was a poor forester who lived with his daughter, whom he called Dâmbovița, in a large, deep forest. Il était une fois un pauvre forestier qui vivait avec sa fille, qu'il appelait Dâmbovița, dans une grande et profonde forêt. Одного разу у великому, глибокому лісі жив бідний лісник зі своєю донькою, яку він називав Дамбовіца. Fata ştia toate secretele pădurii, toate potecile, toate cărările, toate vietuiţoarele care trăiau ascunse în iarbă şi în tufişuri. The girl knew all the secrets of the forest, all the paths, all the trails, all the little vines that lived hidden in the grass and bushes. La jeune fille connaissait tous les secrets de la forêt, tous les chemins, tous les sentiers, toutes les petites lianes qui vivaient cachées dans l'herbe et les buissons.

Într-o zi, un prinţ dintr-o împărăţie îndepărtată s-a rătăcit prin pădure. One day, a prince from a distant kingdom wandered into the forest. Un jour, un prince d'un royaume lointain se promène dans la forêt. A întâlnit-o pe Dâmboviţa şi i-a cerut să-l ajute să-şi regăsească drumul. He met Dambovita and asked her to help him find his way back. Il a rencontré Dambovita et lui a demandé de l'aider à retrouver son chemin. Ea a fost bună şi i l-a arătat. She was kind and showed him. Elle a été gentille et lui a montré. Prinţul, văzând frumuseţea şi gingăşia ei, a cerut-o de nevastă. The prince, seeing her beauty and gentleness, asked her to marry him. Le prince, voyant sa beauté et sa douceur, la demande en mariage. Dâmboviţa i-a spus însă că-i făgăduise deja mâna lui Bucur, un cioban din vecinătatea pădurii. Dambovita told him that he had already promised his hand to Bucur, a shepherd from the vicinity of the forest. Dambovita lui dit qu'il a déjà promis sa main à Bucur, un berger des environs de la forêt. În semn de mulţumire, prinţul – care nu era nimeni altul decât Prinţul Munţilor – i-a oferit atunci fetei un cuţitaş şi o sfârlează de lemn. In gratitude, the prince - who was none other than the Prince of the Mountains - then offered the girl a knife and a wooden sliver. En remerciement, le prince - qui n'est autre que le Prince des Montagnes - offre alors à la jeune fille un couteau et un éclat de bois. Dacă învârtea sfârleaza, i se îndeplinea orice dorinţă. If she twirled the nipple, her every wish was granted. Si elle fait tourner le mamelon, tous ses souhaits sont exaucés.

După întâlnirea cu prinţul, fata s-a dus cu cuţitaşul şi cu sfârleaza şi i le-a arătat logodnicului ei, Bucur. After meeting the prince, the girl went with the knife and the nipple and showed them to her fiancé, Bucur. Après avoir rencontré le prince, la jeune fille est partie avec le couteau et le téton et les a montrés à son fiancé, Bucur. Dorind să-i dovedească ce mult îl iubeşte şi că i-a fost credincioasă, ea a înfipt cuţitul într-o stâncă. Wanting to prove how much she loved him and that she was faithful to him, she plunged the knife into a rock. Voulant lui prouver qu'elle l'aime et qu'elle lui est fidèle, elle plonge le couteau dans un rocher. Din locul unde a lovit, a ţâşnit un izvor de apă bună, curată şi clară ca lacrima fetei. From the place where it struck, a spring of good water gushed forth, clean and clear as the girl's tear. A l'endroit où elle a frappé, une source de bonne eau a jailli, propre et claire comme la larme de la jeune fille. Dâmboviţa a botezat acest izvor cu numele ei. Dâmbovița named this spring after herself. Dâmbovița a donné son nom à cette source. Cei doi au întemeiat un sătuc la marginea pădurii, pe malul izvorului. The two established a village on the edge of the forest, on the banks of the spring. Ils établissent un village à l'orée de la forêt, au bord de la source. Bucur a dat aşezării numele lui. Bucur gave the settlement its name. C'est Bucur qui a donné son nom à la colonie. Şi aşa, sătucul, devenit astăzi metropolă, se numeşte Bucureşti, iar apa care-l străbate – Dâmboviţa. And so, the little village, now a metropolis, is called Bucharest, and the water that flows through it - Dâmbovița. C'est ainsi que le petit village, devenu métropole, s'appelle Bucarest, et l'eau qui le traverse, Dâmbovița.

Mai spune legenda că îndrăgostiţii s-au căsătorit, au avut copii vrednici şi au trăit ani mulţi şi fericiţi. Legend also says that the lovers married, had worthy children and lived many happy years. La légende dit aussi que les amants se marièrent, eurent des enfants dignes de ce nom et vécurent de nombreuses années heureuses. Dacă n-or fi murit, or mai fi trăind şi astăzi... If they hadn't died, they'd still be alive today... S'ils n'étaient pas morts, ils seraient encore en vie aujourd'hui...

B.

Se spune că toate începuturile au o poveste. They say that all beginnings have a story. On dit que tous les débuts ont une histoire. Aşa şi Bucureştiul. So is Bucharest.

Pe vremea când năvăleau popoare migratoare în ţara noastră, precum tătarii, pe malul Dâmboviţei şi prin pădurile care azi nu mai sunt, din zona Bucureştiului de azi, vieţuia un cioban pe nume Bucur, care avea turmă mare de oi, cu câini şi măgari, şi cai. At the time when migratory peoples, such as the Tartars, were arriving in our country, on the banks of the Dâmbovi river and through the forests that are no longer there, in the area of today's Bucharest, there lived a shepherd named Bucur, who had a large flock of sheep, with dogs and donkeys, and horses. À l'époque où les peuples migrateurs, comme les Tartares, arrivaient dans notre pays, sur les rives de la rivière Dâmbovi et à travers les forêts qui ont disparu, dans la région de l'actuel Bucarest, vivait un berger nommé Bucur, qui possédait un grand troupeau de moutons, avec des chiens et des ânes, ainsi que des chevaux. El nu trăia singur, ci mai mulţi ciobani îl ajutau să ţină rânduiala pentru tuns oile, făcut caşul şi multe alte treburi, care se fac la o stână. He did not live alone, but several shepherds helped him to keep the order for shearing sheep, making curds and many other chores that are done in a sheepfold. Il ne vivait pas seul, mais plusieurs bergers l'aidaient à maintenir l'ordre pour la tonte des moutons, la fabrication du lait caillé et bien d'autres tâches qui se font dans une bergerie. Erau multe primejdii de înfruntat în acea vreme, printre care şi animalele sălbatice. There were many dangers to face at that time, including wild animals. À l'époque, les dangers étaient nombreux, y compris les animaux sauvages. Dar mai răi decât fiarele erau unii oameni, care veneau cu gând să fure, să omoare, să ia robi, să dea foc. But worse than the beasts were some men, who came to steal, to kill, to take slaves, to set fire. Mais pire que les bêtes, il y avait des hommes, qui venaient pour voler, tuer, prendre des esclaves, mettre le feu. Ciobanul Bucur a trecut prin toate acestea: de mai multe ori tătarii i-au dat foc la stână, i-au luat rob un cioban şi, într-o zi, chiar pe frumoasa Anca, fata lui, au prins-o şi au luat-o cu ei. Shepherd Bucur has been through it all: several times the Tartars set fire to his sheepfold, took a shepherd as a slave, and one day they caught the beautiful Anca, his daughter, and took her with them. Le berger Bucur a tout connu : plusieurs fois, les Tartares ont mis le feu à sa bergerie, ils ont pris un berger comme esclave et, un jour, ils ont attrapé la belle Anca, sa fille, et l'ont emmenée avec eux. Dar fiind viteaz, Bucur a luat alţi doi ciobani cu el şi, călare, au plecat să o găsească pe fată. But being brave, Bucur took two other shepherds with him and, on horseback, set off to find the girl. Mais comme il est courageux, Bucur prend deux autres bergers avec lui et, à cheval, part à la recherche de la jeune fille. I-au ajuns pe tătari din urmă la apa Nistrului, care era îngheţată, fiind iarnă. They caught up with the Tartars at the Nistru water, which was frozen, it being winter. Ils rattrapent les Tartares au niveau de l'eau de Nistru, qui est gelée, car c'est l'hiver. Tătarii au crezut că gheaţa e destul de groasă pentru a trece pe ea, ca pe un pod. The Tatars thought the ice was thick enough to walk across it like a bridge. Les Tatars pensaient que la glace était suffisamment épaisse pour la traverser comme un pont. Numai că gheaţa s-a spart şi ei s-au cufundat în apă. Only the ice broke and they were submerged in the water. Seulement, la glace s'est brisée et ils se sont retrouvés submergés dans l'eau. Unii dintre ei s-au înecat. Some of them drowned. Certains d'entre eux se sont noyés. Însă Anca a fost salvată de tatăl ei şi de ciobani şi s-a putut întoarce acasă. But Anca was rescued by her father and the shepherds and was able to return home. Mais Anca a été sauvée par son père et les bergers et a pu rentrer chez elle.

Apoi, Bucur a ridicat o casă mare, cu gard înalt, şi când fata lui s-a căsătorit, s-a format o mică aşezare, căreia i-au ridicat şi biserică: biserica Bucur. Then Bucur built a big house with a high fence, and when his daughter got married, a small settlement was formed and a church was built: the Bucur church. Bucur a ensuite construit une grande maison avec une haute clôture et, lorsque sa fille s'est mariée, un petit village s'est formé et une église a été construite : l'église de Bucur. În jurul acestei aşezări, în timp, s-a format Bucureştiul, după numele ciobanului curajos. Around this settlement, in time, Bucharest was formed, after the name of the brave shepherd. C'est autour de cet établissement que s'est formé Bucarest, d'après le nom du brave berger.

Biserica lui Bucur Ciobanul există şi astăzi. The church of Bukur the Shepherd still exists today. Se află în sectorul 4, lângă mânăstirea Radu Vodă, este închinată Sfinţilor Atanasie şi Chiril. It is located in Sector 4, near the Radu Voda Monastery, and is dedicated to Saints Athanasius and Cyril. Il est situé dans le secteur 4, près du monastère Radu Voda, et est dédié aux saints Athanase et Cyrille. Unii istorici nu au crezut în legenda lui Bucur, dar au cercetat mai multe documente şi au ajuns la concluzia că Bucur e ctitorul ei. Some historians did not believe in the legend of Bucur, but they researched several documents and came to the conclusion that Bucur is its founder. Certains historiens ne croyaient pas à la légende de Bucur, mais ils ont recherché plusieurs documents et sont arrivés à la conclusion que Bucur en était le fondateur. A fost ridicată mai întâi din lemn, de către Bucur, iar mai apoi, din cărămidă, de către Mircea cel Bătrân în 1416. It was built first of wood by Bucur, and then of brick by Mircea the Elder in 1416. Il fut d'abord construit en bois par Bucur, puis en briques par Mircea l'Ancien en 1416. Data exactă a construirii ei nu se cunoaşte nici azi. The exact date of its construction is still unknown today. La date exacte de sa construction est encore inconnue aujourd'hui.

C.

(o voce) (or voice)

Cunoscut în trecut ca „Cibinium” şi mai târziu, în urma colonizării de către saşi, ca „Hermannstadt", Sibiul a fost declarat oraş în 1366. Known in the past as "Cibinium" and later, following colonization by the Saxons, as "Hermannstadt", Sibiu was declared a city in 1366. Connue autrefois sous le nom de "Cibinium" et plus tard, après la colonisation par les Saxons, sous le nom de "Hermannstadt", Sibiu a été déclarée ville en 1366. Aici au venit, din secolul XII, mai mulţi saşi, dintre care mulţi meşteşugari, care mai târziu s-au organizat în bresle, contribuind la dezvoltarea şi bunăstarea oraşului. Since the 12th century, many Saxons came here, including many craftsmen, who later organized themselves into guilds, contributing to the development and welfare of the town. Depuis le XIIe siècle, de nombreux Saxons sont venus s'installer ici, dont beaucoup d'artisans, qui se sont ensuite organisés en guildes, contribuant ainsi au développement et au bien-être de la ville. Iată cum legenda se împleteşte cu datele istoriei! Here's how the legend is intertwined with the facts of history! Voici comment la légende se mêle aux faits historiques !

(o a doua voce) (a second voice)

Se zice că înainte, pe locul Sibiului, era doar un sat sărac, pe nume Sibiel. It is said that there used to be only a poor village called Sibiel on the site of Sibiu. On dit qu'il n'y avait autrefois qu'un pauvre village appelé Sibiel sur le site de Sibiu. Şi oamenii de acolo nu aveau un meşteşugar, care să-i înveţe meserie. And the people there didn't have a craftsman to teach them their trade. Et les habitants n'avaient pas d'artisan pour leur apprendre leur métier. De aceea au mers ei la un cizmar neam, pe nume Hermann, şi l-au rugat să se mute în satul lor. That is why they went to a German cobbler named Hermann and asked him to move to their village. C'est pourquoi ils sont allés voir un cordonnier allemand nommé Hermann et lui ont demandé de venir s'installer dans leur village.

Hermann era şiret şi a acceptat propunerea, numai să i se dea pământ în sat, cât să poată întinde o piele de bivol. Hermann was sly and accepted the proposal, only to be given land in the village, enough to stretch a buffalo hide. Hermann, sournois, accepte la proposition et se voit attribuer des terres dans le village, de quoi étendre une peau de buffle. Oamenii s-au bucurat şi i-au promis că-i vor da dublu. The people rejoiced and promised to give him double. Le peuple se réjouit et promet de lui donner le double. A doua zi, a venit Hermann, dar a tăiat pielea de bivol în fâşii subţiri, subţiri, şi a dat roată la mult pământ cu ele... şi-au dat seama oamenii locului că sunt păcăliţi, dar nu au avut ce face. The next day, Hermann came, but he cut the buffalo hide into thin, thin strips and rolled a lot of earth with them.... the locals realized they were being tricked, but there was nothing they could do. Le lendemain, Hermann est venu, mais il a coupé la peau de buffle en fines lamelles et a roulé beaucoup de terre avec.... les habitants se rendent compte de la supercherie, mais ils ne peuvent rien faire. Pe acele vremuri, vorba era vorbă, nu era nevoie de alte promisiuni scrise, deci aşa a rămas, cât a vrut Hermann, ba chiar dublu. In those days, talk was talk, no further written promises were needed, so it stayed that way, as long as Hermann wanted it, even double. À l'époque, il n'y avait pas besoin de promesses écrites, et les choses sont restées en l'état, aussi longtemps qu'Hermann l'a voulu, même double.

Apoi Hermann şi-a construit o casă mare şi a adus mai multe rude de-ale lui în sat, şi în scurtă vreme satul s-a mărit, schimbându-şi numele din Sibiel în Sibiu. Then Hermann built a big house and brought more of his relatives to the village, and in a short time the village grew, changing its name from Sibiel to Sibiu. Hermann construisit alors une grande maison et fit venir d'autres membres de sa famille. En peu de temps, le village s'agrandit et changea de nom, passant de Sibiel à Sibiu. S-a şi îmbogăţit satul, fiind numit şi „Hermannstadt”, adică oraşul lui Hermann, cu români şi nemţi... Aşa se zice că s-ar fi format Sibiul de azi. The village also became rich, being called "Hermannstadt", meaning Hermann's town, with Romanians and Germans... That's how they say the present-day Sibiu was formed. Le village s'est également enrichi, s'appelant "Hermannstadt", c'est-à-dire la ville d'Hermann, avec des Roumains et des Allemands... C'est ainsi que l'on dit que l'actuel Sibiu s'est formé. Adevărul, numai Dumnezeu îl ştie! The truth, only God knows!