Gazel

Oamenii mă-nvinuiesc,

Că sunt tânăr și iubesc!

Tu mi-ai zis să viu la moară

Pe-nsărat, să te-ntâlnesc,

Dar la moară dau de prieteni,

Și de prieteni mă feresc.

Te-am văzut și ieri pe-o cale.

M-am temut să te opresc,

Că de mama mi-e rușine

Și de tine mă sfiesc.

Mi-e necaz pe toată lumea

Și mi-e ciudă că trăiesc:

Te-aș lăsa și mi-e cu jale,

Te-aș iubi și nu-ndrăznesc!