×

We gebruiken cookies om LingQ beter te maken. Als u de website bezoekt, gaat u akkoord met onze cookiebeleid.


image

LibriVox Multilingual Fairy Tale Collection, 014.1. Şoarecele şi Pisica

014.1. Şoarecele şi Pisica

Grigore Alexandrescu - Şoarecele şi Pisica

Un şoarece de neam, şi anume Raton, Ce fusese crescut su' pat la pension, Şi care în sfîrşit, după un nobil plan, Petrecea retirat într-un vechi parmazan, Întîlni într-o zi pe chir Pisicovici, Cotoi care avea bun nume-ntre pisici. Cum că domnul Raton îndată s-a gătit Se o ia la picior, nu e de îndoit. Dar smeritul cotoi, cu ochii în pămînt, Cu capu-ntre urechi, cu un aer de sfînt, Începu a striga: „De ce fugi, domnul meu? Nu cumva îţi fac rău? Nu cumva te gonesc? Binele şoricesc cît de mult îl doresc Şi cît îmi eşti de scump, o ştie Dumnezeu! Cunosc ce răutăţi v-au făcut fraţii mei, Şi că aveţi cuvînt să vă plîngeţi de ei; Dar eu nu sînt cum crezi; căci chiar asupra lor Veneam să vă slujesc, de vreţi un ajutor. Eu carne nu mănînc; ba încă socotesc, De va vrea Dumnezeu, să mă călugăresc.“ La ast frumos cuvînt, Raton înduplecat, Văzînd că Dumnezeu de martur e luat, Îşi ceru iertăciuni şi-l pofti a veni Cu neamul şoricesc a se-mprieteni, Îl duse pe la toţi, şi îl înfăţişă Ca un prieten bun ce norocul le dă. Să fi văzut la ei jocuri şi veselii! Căci şoarecii cred mult la fisionomii, Ş-a acestui străin atîta de cinstit Nu le înfăţişa nimic de bănuit. Dar într-o zi, cînd toţi îi deteră un bal, După ce refuză şi limbi, şi caşcaval, Zicînd că e în post şi nu poate mînca, Pe prietenii săi ceru a-mbrăţişa. Ce fel de-mbrăţişări! Ce fel de sărutat! Pe cîţi gura punea, Îndată îi jertfea; Încît abia doi-trei cu fuga au scăpat.

Cotoiul cel smerit E omul ipocrit.(Ed. 1838)


014.1. Şoarecele şi Pisica 014.1. Mouse and Cat

Grigore Alexandrescu - Şoarecele şi Pisica Grigore Alexandrescu - The Mouse and the Cat

Un şoarece de neam, şi anume Raton, Ce fusese crescut su' pat la pension, Şi care în sfîrşit, după un nobil plan, Petrecea retirat într-un vechi parmazan, Întîlni într-o zi pe chir Pisicovici, Cotoi care avea bun nume-ntre pisici. A native mouse, namely Raton, Who had been raised on a bed in retirement, And who at last, according to a noble plan, Spent retired in an old parmazan, One day met Chir Pisicovici, Cotoi who had a good name -between cats. Cum că domnul Raton îndată s-a gătit Se o ia la picior, nu e de îndoit. As Mr. Raton immediately cooked, he gets his foot in the door, no doubt. Dar smeritul cotoi, cu ochii în pămînt, Cu capu-ntre urechi, cu un aer de sfînt, Începu a striga: „De ce fugi, domnul meu? But the humble knee, with his eyes on the ground, With his head between his ears, with an air of holiness, He began to shout: “Why are you running, my lord? Nu cumva îţi fac rău? Aren't I hurting you? Nu cumva te gonesc? Aren't I chasing you? Binele şoricesc cît de mult îl doresc Şi cît îmi eşti de scump, o ştie Dumnezeu! I know how much I want the good And how precious you are to me, God knows! Cunosc ce răutăţi v-au făcut fraţii mei, Şi că aveţi cuvînt să vă plîngeţi de ei; Dar eu nu sînt cum crezi; căci chiar asupra lor Veneam să vă slujesc, de vreţi un ajutor. I know what evil my brethren have done to you, and that you have a word to complain about. But I'm not what you think; for even on them I came to serve you, if you want help. Eu carne nu mănînc; ba încă socotesc, De va vrea Dumnezeu, să mă călugăresc.“ La ast frumos cuvînt, Raton înduplecat, Văzînd că Dumnezeu de martur e luat, Îşi ceru iertăciuni şi-l pofti a veni Cu neamul şoricesc a se-mprieteni, Îl duse pe la toţi, şi îl înfăţişă Ca un prieten bun ce norocul le dă. I do not eat meat; I still think, If God wills, I will become a monk. to all, and portrayed him As a good friend whom luck gives them. Să fi văzut la ei jocuri şi veselii! To have seen games and merriment in them! Căci şoarecii cred mult la fisionomii, Ş-a acestui străin atîta de cinstit Nu le înfăţişa nimic de bănuit. For the mice believe so much in the physiognomies, And to this stranger so honest He did not show them anything to suspect. Dar într-o zi, cînd toţi îi deteră un bal, După ce refuză şi limbi, şi caşcaval, Zicînd că e în post şi nu poate mînca, Pe prietenii săi ceru a-mbrăţişa. But one day, when everyone was holding a ball, After refusing both tongues and cheese, Saying he was fasting and unable to eat, He asked his friends to hug him. Ce fel de-mbrăţişări! What kind of hugs! Ce fel de sărutat! What a kiss! Pe cîţi gura punea, Îndată îi jertfea; Încît abia doi-trei cu fuga au scăpat. As soon as he put his mouth to it, he immediately offered it; So that only two or three of them escaped.

Cotoiul cel smerit E omul ipocrit.(Ed. The humble man is the hypocritical man. (Ed. 1838) 1838)