×

We gebruiken cookies om LingQ beter te maken. Als u de website bezoekt, gaat u akkoord met onze cookiebeleid.


image

LibriVox Multilingual Fairy Tale Collection, 001.2. Ursul păcălit de vulpe

001.2. Ursul păcălit de vulpe

Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după hrană și nu găsise nicăiri. Făcându-se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului și se culcă sub o tufă, gândindu-se ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mâncare. Șăzând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de pește. Atunci ea rădică puțin capul și, uitându-se la vale, în lungul drumului, zărește venind un car tras de boi.

— Bun! gândi vulpea. Iaca hrana ce-o așteptam eu. Și îndată iese de sub tufă și se lungește în mijlocul drumului, ca și cum ar fi fost moartă. Carul apropiindu-se de vulpe, țăranul ce mâna boii o vede și, crezând că-i moartă cu adevărat, strigă la boi: Aho! Aho! Boii se opresc. Țăranul vine spre vulpe, se uită la ea de aproape și, văzând că nici nu suflă, zice: Bre! da' cum naiba a murit vulpea asta aici?! Ti!... ce frumoasă cațaveică am să fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicând așa, apucă vulpea de după cap și, târând-o până la car, se opintește ș-o aruncă deasupra peștelui. Apoi strigă la boi: "Hăis! Joian, cea! Bourean". Boii pornesc. Țăranul mergea pe lângă boi și-i tot îndemna să meargă mai iute, ca s-ajungă degrabă acasă și să ieie pelea vulpii. Însă, cum au pornit boii, vulpea a și început cu picioarele a împinge peștele din car jos. Țăranul mâna, carul scârțâia, și peștele din car cădea. După ce hoața de vulpe a aruncat o mulțime de pește pe drum, bine...șor! sare și ea din car și, cu mare grabă, începe a strânge peștele de pe drum. După ce l-a strâns grămadă, îl ia, îl duce la bizunia sa și începe a mânca, că ta...re-i mai era foame! Tocmai când începuse a mânca, iaca vine la dânsa ursul.

— Bună masa, cumătră! Ti!!! da' ce mai de pește ai! Dă-mi și mie, că ta...re! mi-i poftă! — Ia mai pune-ți pofta-n cuiu, cumătre, că doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Dacă ți-i așa de poftă, du-te și-ți moaie coada-n baltă, ca mine, și-i avea pește să mănânci. — Învață-mă, te rog, cumătră, că eu nu știu cum se prinde peștele. Atunci vulpea rânji dinții și zise: Alei, cumătre! da' nu știi că nevoia te duce pe unde nu-ți e voia și te-nvață ce nici gândești? Ascultă, cumătre: vrei să mănânci pește? Du-te desară la băltoaga cea din marginea pădurei, vârâ-ți coada-n apă și stăi pe loc, fără să te miști, până despre ziuă; atunci smuncește vârtos spre mal și ai să scoți o mulțime de pește, poate îndoit și-ntreit de cât am scos eu. Ursul, nemaizicând nici o vorbă, aleargă-n fuga mare la băltoaga din marginea pădurei și-și vâră-n apă toată coada!... În acea noapte începuse a bate un vânt răce, de îngheța limba-n gură și chiar cenușa de sub foc. Îngheață zdravăn și apa din băltoagă, și prinde coada ursului ca într-un clește. De la o vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozei și de frig, smuncește o dată din toată puterea. Și, sărmanul urs, în loc să scoată pește, rămâne făr' de coadă! Începe el acum a mornăi cumplit ș-a sări în sus de durere; și-nciudat pe vulpe că l-a amăgit, se duce s-o ucidă în bătaie. Dar șireata vulpe știe cum să se ferească de mânia ursului. Ea ieșise din bizunie și se vârâse în scorbura unui copac din apropiere; și când văzu pe urs că vine făr' de coadă, începu a striga: — Hei cumătre! Dar ți-au mâncat peștii coada, ori ai fost prea lacom ș-ai vrut să nu mai rămâie pești în baltă? Ursul, auzind că încă-l mai ič și în râs, se înciudează și mai tare și se răpede iute spre copac; dar gura scorburei fiind strâmtă, ursul nu putea să încapă înlăuntru. Atunci el caută o creangă cu cârlig și începe a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară, și să-i deie de cheltuială... Dar când apuca ursul de piciorul vulpei, ea striga: "Trage, nătărăule! mie nu-mi pasă, că tragi de copac..." Iar când anina cârligul de copac, ea striga: "Valeu, cumătre! nu trage, că-mi rupi piciorul!" În zadar s-a năcăjit ursul, de-i curgeau sudorile, că tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului. Și iaca așa a rămas ursul pâcâlit de vulpe!


001.2. Ursul păcălit de vulpe 001.2. The bear tricked by the fox

Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Once upon a time there was a sly fox, like all foxes. Ea umblase o noapte întreagă după hrană și nu găsise nicăiri. She had wandered all night for food and found nowhere. Făcându-se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului și se culcă sub o tufă, gândindu-se ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mâncare. As the day dawned, the fox went out to the side of the road and lay down under a bush, thinking what to do, so that he could find something to eat. Șăzând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de pește. Sitting the fox with its snout on its forepaws, it smells of fish. Atunci ea rădică puțin capul și, uitându-se la vale, în lungul drumului, zărește venind un car tras de boi. Then she raised her head a little and, looking down the road along the road, she saw an oxen cart coming.

— Bun! - Good! gândi vulpea. thought the fox. Iaca hrana ce-o așteptam eu. Here is the food I was waiting for. Și îndată iese de sub tufă și se lungește în mijlocul drumului, ca și cum ar fi fost moartă. And immediately she comes out from under the bush and lies down in the middle of the road, as if she were dead. Carul apropiindu-se de vulpe, țăranul ce mâna boii o vede și, crezând că-i moartă cu adevărat, strigă la boi: Aho! As the cart approaches the fox, the peasant with the ox's hand sees it and, thinking that it is really dead, shouts at the oxen: Aho! Aho! Oh! Boii se opresc. Țăranul vine spre vulpe, se uită la ea de aproape și, văzând că nici nu suflă, zice: Bre! The peasant comes to the fox, looks at it closely and, seeing that it does not even breathe, says: Bro! da' cum naiba a murit vulpea asta aici?! how the hell did this fox die here?! Ti!... You!... ce frumoasă cațaveică am să fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! what a beautiful little girl I will make for my wife from the fur of this fox! Zicând așa, apucă vulpea de după cap și, târând-o până la car, se opintește ș-o aruncă deasupra peștelui. So saying, he seized the fox by the head, and, dragging it to the chariot, turned and threw it over the fish. Apoi strigă la boi: "Hăis! Then he shouted to the oxen: "Hais! Joian, cea! Joian, the one! Bourean". Bourean". Boii pornesc. The oxen start. Țăranul mergea pe lângă boi și-i tot îndemna să meargă mai iute, ca s-ajungă degrabă acasă și să ieie pelea vulpii. The peasant walked by the oxen and kept exhorting them to go faster, so that they would get home quickly and take the fox's skin. Însă, cum au pornit boii, vulpea a și început cu picioarele a împinge peștele din car jos. But, as the oxen set off, the fox began to push the fish down from the cart with his feet. Țăranul mâna, carul scârțâia, și peștele din car cădea. The peasant waved, the cart creaked, and the fish fell out of the cart. După ce hoața de vulpe a aruncat o mulțime de pește pe drum, bine...șor! After the fox thief threw a lot of fish on the road, well...sorry! sare și ea din car și, cu mare grabă, începe a strânge peștele de pe drum. she also jumps from the chariot and, with great haste, begins to collect the fish from the road. După ce l-a strâns grămadă, îl ia, îl duce la bizunia sa și începe a mânca, că ta...re-i mai era foame! After gathering a bunch, he takes it, takes it to his hut and starts eating, because he was still hungry! Tocmai când începuse a mânca, iaca vine la dânsa ursul. Just when she started eating, the bear came to her.

— Bună masa, cumătră! — Good morning, cousin! Ti!!! You!!! da' ce mai de pește ai! yes, what more fish do you have! Dă-mi și mie, că ta...re! Give it to me too, because ta...re! mi-i poftă! I crave it! — Ia mai pune-ți pofta-n cuiu, cumătre, că doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. "Put your appetite in the nail, mate, because I just didn't work for someone else's taste." Dacă ți-i așa de poftă, du-te și-ți moaie coada-n baltă, ca mine, și-i avea pește să mănânci. If you're so hungry, go dip your tail in the pool like me and have some fish to eat. — Învață-mă, te rog, cumătră, că eu nu știu cum se prinde peștele. "Teach me, please, mate, because I don't know how to catch fish." Atunci vulpea rânji dinții și zise: Alei, cumătre! Then the fox gritted his teeth and said: Alley, come on! da' nu știi că nevoia te duce pe unde nu-ți e voia și te-nvață ce nici gândești? don't you know that need takes you where you don't want to and teaches you what you don't even think about? Ascultă, cumătre: vrei să mănânci pește? Listen, honey: do you want to eat fish? Du-te desară la băltoaga cea din marginea pădurei, vârâ-ți coada-n apă și stăi pe loc, fără să te miști, până despre ziuă; atunci smuncește vârtos spre mal și ai să scoți o mulțime de pește, poate îndoit și-ntreit de cât am scos eu. Go in the evening to the puddle at the edge of the forest, stick your tail in the water and stay still, without moving, until daylight; then slurp hard to the shore and you'll catch a lot of fish, maybe twice and three times as much as I caught. Ursul, nemaizicând nici o vorbă, aleargă-n fuga mare la băltoaga din marginea pădurei și-și vâră-n apă toată coada!... The bear, not saying a word, runs at full speed to the puddle at the edge of the forest and plunges his whole tail into the water!... În acea noapte începuse a bate un vânt răce, de îngheța limba-n gură și chiar cenușa de sub foc. That night a cold wind had begun to blow, freezing the tongue in the mouth and even the ashes under the fire. Îngheață zdravăn și apa din băltoagă, și prinde coada ursului ca într-un clește. He also freezes the water in the puddle hard, and catches the bear's tail like a pincer. De la o vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozei și de frig, smuncește o dată din toată puterea. After a while, the bear, no longer able to bear the pain of its tail and the cold, sucks once with all its might. Și, sărmanul urs, în loc să scoată pește, rămâne făr' de coadă! And, the poor bear, instead of bringing out fish, remains without a tail! Începe el acum a mornăi cumplit ș-a sări în sus de durere; și-nciudat pe vulpe că l-a amăgit, se duce s-o ucidă în bătaie. He now began to grunt terribly and to leap up in pain; angry at the fox for having tricked him, he goes to kill her in a fight. Dar șireata vulpe știe cum să se ferească de mânia ursului. Ea ieșise din bizunie și se vârâse în scorbura unui copac din apropiere; și când văzu pe urs că vine făr' de coadă, începu a striga: — Hei cumătre! Dar ți-au mâncat peștii coada, ori ai fost prea lacom ș-ai vrut să nu mai rămâie pești în baltă? Ursul, auzind că încă-l mai ič și în râs, se înciudează și mai tare și se răpede iute spre copac; dar gura scorburei fiind strâmtă, ursul nu putea să încapă înlăuntru. Atunci el caută o creangă cu cârlig și începe a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară, și să-i deie de cheltuială... Dar când apuca ursul de piciorul vulpei, ea striga: "Trage, nătărăule! Then he looked for a branch with a hook and began to poke through the hollow, to get the fox out and cost him... But when the bear grabbed the fox's leg, she cried: "Shoot, you bastard! mie nu-mi pasă, că tragi de copac..." Iar când anina cârligul de copac, ea striga: "Valeu, cumătre! I don't care that you pull the tree ... "And when he hooked the tree hook, she shouted:" Okay, come on! nu trage, că-mi rupi piciorul!" În zadar s-a năcăjit ursul, de-i curgeau sudorile, că tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului. Și iaca așa a rămas ursul pâcâlit de vulpe! And so the bear was fooled by the fox!