PUTEREA DIN UMBRĂ - YouTube (5)
este faptul că totul este relativ.
Deci și aici vorbim nu până unde îți permit,
până unde există și nevoia de cunoaștere,
nevoia de a face bine,
nevoia de a asigura respectarea legii.
Aceste lucruri cred eu că sunt foarte importante.
Din dialogul purtat cu liberalul Laurențiu Leoreanu,
președintele Comisiei de Apărare din Camera Deputaților,
rezultă că nevoia de cunoaștere a parlamentarilor
se rezumă la rapoartele pe care serviciile secrete le prezintă, uneori,
membrilor din comisie.
Sunt prezentate anumite statistici,
cu implicațiile pe care
care pot fi trase în urma acestor analize,
deci sunt lucruri de specificitatea
laturii parlamentare,
mai puțin de latura, să zicem, de anchetă.
În momentul în care se constată anumite derapaje,
știți că se constituie acele comisii
speciale, care anchetează și care beneficiază
de informații mult mai adânci,
într-o colaborare mult mai largă.
Nu.
Dar de fiecare dată noi avem discuții constructive,
în a pleca de la anumite lucruri care
sunt mai slabe funcțional și a căuta să le îmbunătățim.
Nu suntem neapărat
biciul care să pedepsească,
ci suntem creionul și mintea care să corecteze și să aducă…
Știți, este și principiul biblic:
nu vrem moartea păcătosului, ci îndreptarea lui.
Pentru a putea îndrepta eventualele nereguli din activitatea DGPI,
comisia condusă de Laurențiu Leoreanu
ar trebui mai întâi să le afle.
L-am întrebat, de exemplu,
dacă numărul și rezultatul mandatelor
de siguranță națională luate de DGPI
se află pe lista subiectelor dezbătute
în lucrările comisiei pe care o conduce.
Nu a fost dezbătut acest aspect.
El surprinde, dacă vreți,
o linie din activitate,
activitatea este una laborioasă
și cu foarte multe
nivele de abordare.
Nu s-a inițiat o dezbatere pe acest subiect.
Nici controversele legate de felul în care DGPI
retrage accesul la informații clasificate
nu au ajuns la urechile deputatului Leoreanu.
Dar dumneavoastră ați avut niște cazuri concrete?
A.
Eu nu am avut astfel de sesizări la comisie,
chiar nu a fost nicio sesizare în acest sens.
Eu cred că fiecărei persoane căreia i se retrage avizul,
în interior cred că știe de ce i s-a retras acel aviz.
Cel puțin așa bănuiesc.
Faptul că nu informează sau
nu argumentează în vreun fel retragerea
acestui document
cred că ține de structura internă de lucru,
de un mod de lucru care nu a fost astăzi, ieri,
ci așa mereu a funcționat,
tocmai pentru a nu crea anumite vulnerabilități
sau nu a disemina anumite informații.
Eu cred că în această structură
sunt oameni profesioniști care își exercită activitatea
în baza unui cod de conduită, a unei deontologii profesionale,
și cine face un astfel de abuz răspunde în fața legii.
În alt corp al Casei Poporului,
funcționează încă o comisie de apărare,
care aparține de Senat
și care ar trebui, de asemenea,
să controleze activitatea DGPI.
Cum ne exercităm controlul parlamentar?
Am avut rapoartele de activitate, le-am dezbătut,
am pus întrebări, ni s-au dat răspunsuri,
ni s-au clarificat anumite situații.
Există posibilitatea să-ți dorești, poate,
să pui mai multe întrebări.
Dar, vă spun, astăzi asta facem,
facem exact cum scrie în lege.
Iată, de exemplu, întâlnirea cu dumneavoastră
eu o înscriu tot în zona controlului parlamentar,
pentru că dumneavoastră veniți și spuneți:
„Uitați, din punctul nostru de vedere, al sesizărilor,
al analizelor publice, împreună cu societatea civilă,
noi considerăm că ar fi o problemă aici”.
Așa că i-am spus expus Nicoletei Pauliuc
una dintre problemele sesizate în activitatea DGPI:
acuzațiile că retrag abuziv
autorizații de acces la informații clasificate.
Ne-a transmis că potențialele victime ale DGPI
ar trebui să-și caute dreptatea în altă parte.
Păi, în primul rând,
calea administrativă asta este:
contestație și apoi în instanță.
Nu putem să facem noi, ce să facem noi?
Să facem o audiere,
să vedem exact dacă i-a fost luat?
Nu poți să intri.
Adică, într-adevăr, intrăm în dezbatere,
și pe raport de activitate,
avem anumite pârghii,
dar nu mergem pe partea de supraveghere.
Legea ne permite să facem lucrurile astea.
Asta facem.
Primim petiții. Și dacă nu sunt…
Dar eu nu pot să restrâng dreptul cuiva
să facă sau să nu facă ceva.
Eu nu pot să-i spun cuiva „nu-mi trimite mie o adresă”.
Este decizia lui ce vrea să facă.
Unul dintre oamenii care au căutat sprijin la comisiile parlamentare
a fost comisarul-șef Cătălin Moșneagu,
căruia DGPI i-a retras avizul în 2019.
Potrivit legii, DGPI se supune
controlului parlamentar.
Ne puteți spune dacă dumneavoastră ați ales și această cale,
v-ați adresat comisiilor parlamentare
de apărare și de siguranță națională?
Lipsa controlului parlamentar
ne-a fost confirmată și de alți politicieni
care au condus în trecut
comisiile de apărare din Parlamentul României.
Întrebarea noastră este dacă au fost,
în perioada în care ați fost dumneavoastră
membru în această comisie,
activități ale ei
care să țină de exercitarea controlului parlamentar
asupra Direcției Generale de Protecție Internă
din cadrul Ministerului de Interne.
De ce spuneți lucrul ăsta?
Ați fost președinte,
ce v-a împiedicat să vă exercitați controlul?
Haideți să discutăm punctual,
în ce moment sau cum ați încercat să
exercitați un control și cine v-a oprit?
Cu legi favorabile,
bugete uriașe și o putere care răspândește teamă printre politicieni,
serviciile secrete par să fi devenit
mai mult decât niște instituții
care veghează la siguranța națională.
Istoria ultimilor ani ne arată că tendința lor
este de a-și spori influența
și de a comunica cât mai puțin cu cetățenii
și cu instituțiile care ar trebui să le supravegheze activitatea.
Pe scurt, să funcționeze ca o putere din umbră.