Cântec

Zice vodă: — „Iar la greu!

Dragii moșului, în țară.

Vin păgânii foc și pară,

Dar cum vin s-or duce iară,

Procleții lui Dumnezeu!

De vom prinde-n țară turcii,

Să le dăm, și voi și eu,

Cinstea furcii!"

Zice vodă: — „Bateți voi

Marginea, că e mai bine!

Ce-i la mijloc, las pe mine!

Cu ei numai iadul ține,

Iar Hristos e-n rând cu noi!

Haid', să le stârpim răsadul,

Că e plin de marțafoi

Țarigradul!"

Vodă-n sârg a și purces;

După ei oștirea-n fugă.

Uite, turcii lasă rugă,

Lasă tot și-o rup la fugă,

Nu mai știu ce-i deal, ce-i șes.

Care-o fi scăpat din gloată

Nu și-a mai venit în ori

Viața toată...

Zice vodă: — „Sănătoși,

Dragii moșului, cu bine!

Roat-acum pe lângă mine,

Naiu-n mâini, și cupe pline,

Pe-obiceiul din strâmoși.

Cu voinicii-mi place traiul,

Ori îi văd cu spada-n mâini,

Ori cu naiul."

Zice vodă: — „După vremi

Mulți păgâni am dat de smintă!

Să-i mai judeci când s-alintă, —

Când ești bun și ai o flintă,

Nici de dracul nu te temi.

Turcii-s mulți, de-opresc cu palma

Prutul tot, dar când ne văd

Fug de-a valma."

Și-acum fiul lui Bogdan

Din brâu spada și-o dezleagă,

Și-a plecat cu oastea-ntreagă

Loc de sfânt locaș s-aleagă,

Căci așa știa Ștefan:

Unde-i loc să sapi morminte

De păgâni, e loc să nalți

Case sfinte.