×

We gebruiken cookies om LingQ beter te maken. Als u de website bezoekt, gaat u akkoord met onze cookiebeleid.


image

Poezie - Mihai Eminescu, Privesc orașul furnicar

Privesc orașul furnicar

Cu oameni mulți și muri bizari,

Pe strade largi cu multe bolți,

Cu câte-un chip la a stradei colț.

Și trec foind, râzând, vorbind,

Mulțime de-oameni pași grăbind

Dar numai p-ici și pe colea

Merge unul de-a-nletelea,

Cu ochii-n cer, pe șuierate,

Țiindu-și mânile la spate.

S-aude clopot răsunând,

Cu prapuri, cruci, icoani, viind,

Preoții lin și în veștminte

Cântând a cărților cuvinte.

În urmă vin ca-ntr-un prohod;

Tineri, femei, copii, norod;

Dar nu-i prohod sfințire de-apă,

Pe uliți lumea să nu-ncapă;

Se scurg încet tarra bumbum

Ostașii vin în marș acum,

Naintea lor tambur-major,

Voinic el calcă din picior

Și tobe tare-n tact ei bat

Și pașii sună apăsat;

Lucesc și armele în șir,

Frumos stindarde se deșir;

Ei trec mereu tarra bumbum

Și dup-un colț dispar acum...

O fată trece c-un profil

Rotund și dulce de copil,

Un câne fuge spăriet,

Șuier-un lotru de băiet,

Într-o răspântie uzată

Și-ntinde-un orb mâna uscată,

Hamalul trece încărcat,

Și orologiile bat

Dar nimeni mai nu le ascultă

De vorbă multă, lume multă.


Privesc orașul furnicar

Cu oameni mulți și muri bizari,

Pe strade largi cu multe bolți,

Cu câte-un chip la a stradei colț.

Și trec foind, râzând, vorbind,

Mulțime de-oameni pași grăbind

Dar numai p-ici și pe colea

Merge unul de-a-nletelea,

Cu ochii-n cer, pe șuierate,

Țiindu-și mânile la spate.

S-aude clopot răsunând,

Cu prapuri, cruci, icoani, viind,

Preoții lin și în veștminte

Cântând a cărților cuvinte.

În urmă vin ca-ntr-un prohod;

Tineri, femei, copii, norod;

Dar nu-i prohod sfințire de-apă,

Pe uliți lumea să nu-ncapă;

Se scurg încet tarra bumbum

Ostașii vin în marș acum,

Naintea lor tambur-major,

Voinic el calcă din picior

Și tobe tare-n tact ei bat

Și pașii sună apăsat;

Lucesc și armele în șir,

Frumos stindarde se deșir;

Ei trec mereu tarra bumbum

Și dup-un colț dispar acum...

O fată trece c-un profil

Rotund și dulce de copil,

Un câne fuge spăriet,

Șuier-un lotru de băiet,

Într-o răspântie uzată

Și-ntinde-un orb mâna uscată,

Hamalul trece încărcat,

Și orologiile bat

Dar nimeni mai nu le ascultă

De vorbă multă, lume multă.