Murmură glasul mării

Murmură glasul mării stins și molcom,

Înconjurând a Italiei insulă mândră

O, luminați, a cerului stele albe,

Câmpilor noștri.

Vă vărsați icoanele voastre în Tibur,

Nori, zugrăviți pe câmpie umbre fuginde,

Tu, măreție a nopții, a mării, a lumei,

Împle Italia.

Mare, poartă pe undele tale corăbii,

Unele grele ni-aducă aur din Ofir,

Altele înfoiate de roze d-Egipet,

Vinuri și smirnă.

Ah, trimiteți popoare vulturii voștri

Cei de lemn să zboare pe marea măreață,

Căci a Romei eterne picioare marmorei

Daruri așteaptă.

Numai singur asupra lumei în pace

Nepăsător tămâii și laudei voastre,

Învăluit în maiestatea tăcerei

Stă-mperatorul.

Vezi-l atins de umbra gândirilor regii!

Vorba-i va să fie o rază-n lume;

Orele lui sunt izvoare la anii istoriei,

Salve-Imperator!