Înger de pază

Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze,

Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază,

Încins cu o haină de umbre și raze,

C-asupră-mi c-un zâmbet aripile-a-ntins;

Dar cum te văzui într-o palidă haină,

Copilă cuprinsă de dor și de taină,

Fugi acel înger de ochiu-ți învins.

Ești demon, copilă, că numai c-o zare

Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare

Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să zboare,

El, veghea mea sfântă, amicul fidel?

Ori poate!... O,-nchide lungi genele tale,

Să pot recunoaște trăsurile-ți pale,

Căci tu - tu ești el.