Iar când voi fi pământ

Iar când voi fi pământ,

În liniștea serii,

Săpați-mi un mormânt

La marginea mării.

Nu voi sicriu bogat,

Podoabe și flamuri,

Ci-mi împletiți un pat

Din veștede ramuri.

Să-mi fie somnul lin

Și codrul aproape,

Să am un cer senin

Pe-adâncile ape.

S-aud cum blânde cad

Isvoarele-ntr-una,

Pe vârfuri lungi de brad

Alunece luna.

S-aud pe valuri vânt,

Din munte talanga,

Deasupra-mi teiul sfânt

Să-și scuture creanga.

Și cum n-oi suferi

De-atuncea-nainte,

Cu flori m-or troieni

Aduceri aminte.

Și cum va înceta

Al inimii zbucium,

Ce dulce-mi va suna

Cântarea de bucium!

Vor arde-n preajma mea

Luminile-n dealuri,

Izbind s-or frământa

Eternele valuri

Și nime-n urma mea

Nu-mi plângă la creștet,

Ci codrul vânt să dea

Frunzișului veșted.

Luceferii de foc

Privi-vor din cetini

Mormânt făr' de noroc

Și fără prieteni.