013. Rea de plata

Ea vine de la moara;

Si jos in ulicioara Punandu-si sacul, iaca Nu-l poate ridica. Ti-l duc eu! Cum? Pe plata!

Iar ea, cuminte fata, Se si-nvoieste-ndata. De ce-ar si zice ba? Eu plec cu sacu-n spate. La calea jumatate Cer plata, trei saruturi.

Dar uite, felul ei: Sta-n drum si sa socoate, Si-mi spune cate toate, Ca-s scump, ca ea nu poate, Ca prea sunt multe trei! Cu doua se-nvoieste, Iar unul mi-l plateste, Cu altul sa-mi ramaie Datoare pe-nserat. Dar n-am sa-l vad cat veacul! Si iata-ma, saracul, Sa-i duc o postie sacul P-un singur sarutat!