XII. La gară
XII. La gară A. (călător şi vânzătoare) – Două bilete de autobuz, vă rog! – Doi lei! – Poftiţi! – Mulţumesc! (călător şi prieten) – Bună, Sandu! Ce faci? – Ei, salut, Ionel! Merg la gară, plec la Iaşi cu acceleratul. – Când te întorci ai timp să stăm de vorbă? – Sigur, vino pe la mine! Mă întorc peste o săptămână. – Drum bun! B. (doi călători) – Bună ziua! – Bună ziua! – Aveţi acest loc? – Da, locul 5. – Vă rog să verificaţi, şi eu am acest loc pe bilet. – Imediat... A dat casiera două bilete cu acelaşi loc? Nu se poate... Vedeţi, tot locul 5 am şi eu pe biletul meu. – În acest vagon? – Sigur că da! Vagonul 7. – Dar acesta nu e vagonul 7! – Nu? Cum să nu? – Îmi pare rău, este vagonul 6. – Atunci acesta e locul dumneavoastră. Scuze! Îmi iau bagajele şi mă mut în celălalt vagon. – În regulă. Vă ajut cu bagajele? – Mulţumesc, dar mă descurc singur, am o singură valiză. Nu e grea. La revedere! – La revedere! C. (un tânăr şi un vârstnic, în tren) – Bună seara! – Bună seara! – Mă bucur că nu călătoresc singur! Unde mergi, tinere? – La Craiova. – Eu merg la Băile Herculane. La tratament cu ape termale. Stau două săptămâni acolo. E frumos, am mai fost. Dumneata? – Poftiţi? – De ce mergi la Craiova? – Am de făcut ceva acolo. – Frumos oraş, Craiova. Am fost şi eu pe-acolo! Şi ce faci? – Poftiţi? – La Craiova! Ce faci la Craiova? – Vizitez pe cineva... – Aha, în vizită... Pe cine vizitezi? – Domnule, dacă nu vă supăraţi, sunt obosit şi aş vrea să mă odihnesc. Dacă vreţi, vă dau să citiţi nişte ziare. – E, ziare... Am şi eu câte pofteşti... Aş fi stat puţin de vorbă... Să-ţi spun despre Craiova... – Poate mai târziu. Acum, vă rog, faceţi linişte. Vreau să dorm măcar o oră - două. – Bine... Păcat... Ies pe culoar, poate găsesc vreun cunoscut... D. După fiecare întrebare - pauză de douăzeci de secunde în care cursantul răspunde: Cine conduce trenul? Cine conduce maşina? Cine vinde bilete de tren? Cine controlează biletele călătorilor din tren? Din ce se compune trenul? Text recapitulativ (călător şi casieră) – Un bilet de clasa a II-a până la Sibiu, vă rog! – Pentru rapidul 12, de la 22.30? – Da. – Îmi pare rău, nu mai sunt bilete! – Nu se poate! – Asta este, nu am ce face. – Daţi-mi atunci unul la clasa I. – Nici la clasa I nu mai sunt. S-au vândut toate bilete încă de acum o oră. – Şi eu cum ajung la Sibiu? – Cu trenul următor! Vă dau un bilet? Haideţi, că mai aşteaptă şi alţii! – Ufff... La ce oră pleacă următorul? – La 5.18. – Şi eu ce fac toată noaptea? (intervine nervos alt călător) – Domnule, iei sau nu bilet? Eu pierd trenul, pleacă peste cinci minute! – Stai, omule, nu te enerva, trebuie să mă gândesc... Unde stau toată noaptea? – Ei, acum! Stai în sala de aşteptare, stai la hotel, treaba dumitale! – Bine, bine... Daţi-i bilet domnului, că se grăbeşte, apoi daţi-mi şi mie unul la clasa a II-a pentru trenul de la 5.18 spre Sibiu... – Mulţumesc că mă lăsaţi în faţă... Şi scuze pentru... – Nu face nimic. Călătorie plăcută!
