×

We use cookies to help make LingQ better. By visiting the site, you agree to our cookie policy.

image

LibriVox Multilingual Fairy Tale Collection, 001. Gandacelul

001. Gandacelul

Cum venise pe lume, nici el nu-şi dădea seama. S-a trezit ca dintr-un somn Şi parcă era de când pământul. Nu simţise nici durere, nici bucurie. Şi mult îşi muncise gândul: cum răsărise, şi-al cui era?

Mic cât un fir de linte, mişca picioruşele fragede şi ocolea, pe de margini, frunzişoara care-l adăpostise. Într-o zi încercă o pornire lăuntrică: ieşi de sub umbra răcoroasă şi dădu buzna afară, în ploaia de lumină. Atunci rămase pe loc, orbit de atâta strălucire. Încetul cu încetul îi veni inima la loc, şi îndrăzni: deschise ochişorii mai mult, mai tare, mai mari, îi deschise în sfârşit bine-bine şi privi in sus. Se făcuse parcă mai mititel decât fusese.

Cu câtă strălucire, ce adânc şi albastru se dezvelea cerul! Şi ce minune! Cu ochişorii lui mărunţi, cât nişte fire de colb, îl cuprindea întreg. Şi ce întunecime, câtă umezeală sub frunzişoara lui! Ce căutase dânsul acolo? Iar din mijlocul tăriei albastre, un bulgăre de aur aprins arunca văpăi.

Tresări. Era el altul? Picioruşele nu mai erau ale lui de scânteiau aşa? Şi mai era îmbrăcat în aur! Căci şi trupuşorul lui, pe care şi-l vedea pentru întâia oară, scânteia. Nu cumva era o fărâmiţă căzută de acolo, de sus, o fărâmiţă de lumină închegată, rătăcită pe pământ? Şi, ca o adeverire, pe ţărâna neagră trupul arunca o lumină dulce. Ce se mai întreba! Fără îndoială, de acolo căzuse, acolo trebuia să se întoarcă. Dar ce depărtare! Şi cum să ajungă? Privi în sus; şi atunci, deasupra căpuşorului, zări lujerul unui crin ce se ridica aşa de înalt, că parcă floarea din vârf îşi deschidea paharul chiar dedesubtul bulgărului de aur, să-i culeagă razele.

În mintea lui îşi înjghebă planul. Să se suie pe luger în sus, să meargă, să meargă şi să meargă, până în vârf; şi de acolo, la bulgărul de aur, din care credea că se desfăcuse: o săritură - sau o vedea el ce-o face.

Atunci se mişcă din nou şi, după ce trecu peste un grăunte de piatră cât un munte şi scoborî dincolo, se trezi la rădăcina crinului. Se odihni o clipă, apoi la drum, băiete! Mai întâi se rostogoli de pe tulpina lucie de câteva ori în ţărână. Văzând asta, se ridică pe picioruşele dinapoi şi, fără să ştie pentru ce, cu cele dinainte îşi făcu, moşnegeşte, cruce. Pe urmă încercă din nou, şi văzu că poate. Luciu i se păruse lujerul crinului, şi când colo avea atâtea adâncituri, atâtea ridicaturi: văi, dealuri. Dar ce mireasmă se revărsa de sus!...

Şi-a mers voinicul, a mers. Mult să fi mers. Se uită în jos şi-l prinse ameţeala. Privi în sus şi se cutremură. Ce - nu făcuse nici un sfert din sfertul drumului! Puterile îi cam slăbiseră, dar nu se lăsa. Încă vreo câţiva paşi, şi ici, deasupra, parcă se întruchipa o frunzişoară lătăreaţă, ca o prispă. Acolo o să se odihnească. Şi iar purcese la drum; şi umblă, şi umblă, băiete; şi de-abia ajunse. Iar când a poposit, ud de sudoare, că părea o picătură de rouă, bulgărele de aur scăpătase de amiază. Şi voinicul privi iar în sus. Privea în sus şi nu-şi credea ochilor: zile, săptămâni, luni avea de umblat. Şi cât era de hotărât şi de vânjos drumeţul, nu-şi putu opri un oftat:

- Uf! Că mult mai am de suit, Doamne!


001. Gandacelul 001\. The beetle 001\. Le cafard 001. Il piccione 001\. Karaluch 001. o pombo 001. Голубь 001\. Skalbaggen

Cum venise pe lume, nici el nu-şi dădea seama. Wie er auf die Welt gekommen war, verstand er auch nicht. As he came into the world, he didn't even realize it. Cómo había venido al mundo, tampoco se dio cuenta. Comment il était venu au monde, il ne s'en rendait pas compte non plus. Hogy hogyan jött a világra, azt sem vette észre. S-a trezit ca dintr-un somn Şi parcă era de când pământul. Er erwachte wie aus einem Schlaf Und es war, als ob die Erde seitdem dort gewesen wäre. He woke up as if from a sleep. Obudził się jak ze snu I było tak, jakby ziemia już tam była. Nu simţise nici durere, nici bucurie. Er hatte weder Schmerz noch Freude empfunden. She had felt neither pain nor joy. Nie czuł ani bólu, ani radości. Şi mult îşi muncise gândul: cum răsărise, şi-al cui era? Und er hatte hart an seinem Verstand gearbeitet: Wie war er entstanden, und wem gehörte er? And much thought had worked: how did he get up, and whose one was he? Et il avait beaucoup travaillé: comment avait-il grandi et à qui appartenait-il? És keményen dolgozott azon, hogy gondolkodjon: hogyan keletkezett, és ki volt ez? I ciężko pracował nad swoim umysłem: jak powstał i czyj to był?

Mic cât un fir de linte, mişca picioruşele fragede şi ocolea, pe de margini, frunzişoara care-l adăpostise. Klein wie ein Linsenfaden bewegte es seine zarten Beine und ging um die Ränder des Blattwerks herum, das es beschützt hatte. Little like a string of lentils, it moved the fragile feet and bypassed, on the edges, the leaf that had sheltered it. Mały jak nitka soczewicy poruszał delikatnymi nogami i omijał krawędzie listowia, które go osłaniały. Într-o zi încercă o pornire lăuntrică: ieşi de sub umbra răcoroasă şi dădu buzna afară, în ploaia de lumină. Eines Tages versuchte er es mit einem inneren Start: Er kam aus dem kühlen Schatten heraus und stürzte hinaus in den Regen des Lichts. One day he tried an inner start: he came out from under the cool shade and burst out into the rain of light. Un jour, il tenta un départ intérieur: il sortit de l'ombre et se précipita dans la pluie. Pewnego dnia spróbował wewnętrznego startu: wyszedł z chłodnego cienia i wybiegł na zewnątrz, w deszcz światła. Atunci rămase pe loc, orbit de atâta strălucire. Then he stood still, blinded by so much brilliance. Încetul cu încetul îi veni inima la loc, şi îndrăzni: deschise ochişorii mai mult, mai tare, mai mari, îi deschise în sfârşit bine-bine şi privi in sus. Slowly his heart came back, and he dared: he opened his eyes more, harder, bigger, he finally opened them well and looked up. Se făcuse parcă mai mititel decât fusese. He had become smaller than he had been. Kisebb lett, mint volt.

Cu câtă strălucire, ce adânc şi albastru se dezvelea cerul! How bright, how deep and blue the sky revealed! Milyen fényes, milyen mély és kék fényt tárt fel az ég! Şi ce minune! And what a miracle! Cu ochişorii lui mărunţi, cât nişte fire de colb, îl cuprindea întreg. With his small eyes, like the threads of a dove, he embraced him whole. Apró szemeivel, mint egy galamb szálai, egészben átölelte. Şi ce întunecime, câtă umezeală sub frunzişoara lui! And what darkness, how much moisture under its leaves! Ce căutase dânsul acolo? What was he looking for there? Mit keresett ott? Iar din mijlocul tăriei albastre, un bulgăre de aur aprins arunca văpăi. And from the midst of the blue force, a lump of bright gold threw flames. A kék erő közepétől pedig egy fényes aranycsomó dobta lángra.

Tresări. Jerk. Bunkó. Era el altul? Was he different? Picioruşele nu mai erau ale lui de scânteiau aşa? Weren't his legs sparkling like that anymore? A lába már nem így csillogott? Şi mai era îmbrăcat în aur! And he was still dressed in gold! Căci şi trupuşorul lui, pe care şi-l vedea pentru întâia oară, scânteia. For his body, which he saw for the first time, was sparking. Nu cumva era o fărâmiţă căzută de acolo, de sus, o fărâmiţă de lumină închegată, rătăcită pe pământ? Wasn't there a small drop from above, a small patch of light, wandering on the ground? Hát nem egy felülről leesett darab, egy alvadt fénydarab volt, a földön elveszett? Şi, ca o adeverire, pe ţărâna neagră trupul arunca o lumină dulce. And, as a matter of fact, on the black dust the body casts a sweet light. Ce se mai întreba! What more could he ask for! Fără îndoială, de acolo căzuse, acolo trebuia să se întoarcă. No doubt he had fallen from there and had to return. Dar ce depărtare! But what a distance! Şi cum să ajungă? And how to get there? Privi în sus; şi atunci, deasupra căpuşorului, zări lujerul unui crin ce se ridica aşa de înalt, că parcă floarea din vârf îşi deschidea paharul chiar dedesubtul bulgărului de aur, să-i culeagă razele. Look up; and then, above the hood, he saw the vine of a lily rising so high, that it was as if the flower at the top was opening its glass just below the golden lump, to gather its rays. Nézz fel; majd a motorháztető fölött meglátta egy olyan liliom szőlőjét, amely olyan magasra emelkedett, hogy mintha a tetején lévő virág éppen az aranycsomó alatt nyitotta volna ki üvegét, hogy összegyűjtse sugarait.

În mintea lui îşi înjghebă planul. In his mind he made his plan. Să se suie pe luger în sus, să meargă, să meargă şi să meargă, până în vârf; şi de acolo, la bulgărul de aur, din care credea că se desfăcuse: o săritură - sau o vedea el ce-o face. To climb the luger upwards, to walk, to walk and to walk, to the top; and from there, to the golden lump, from which he thought it had fallen apart: a leap — or he could see what he was doing.

Atunci se mişcă din nou şi, după ce trecu peste un grăunte de piatră cât un munte şi scoborî dincolo, se trezi la rădăcina crinului. Then he moved again, and after passing over a mountain-like stone grain and descending beyond, he awoke at the root of the lily. Se odihni o clipă, apoi la drum, băiete! He rested for a moment, then on the road, boy! Mai întâi se rostogoli de pe tulpina lucie de câteva ori în ţărână. First he rolled off the shiny stalk a few times into the dust. Văzând asta, se ridică pe picioruşele dinapoi şi, fără să ştie pentru ce, cu cele dinainte îşi făcu, moşnegeşte, cruce. Seeing this, he got back on his feet and, not knowing why, with the previous ones, he made a cross. Pe urmă încercă din nou, şi văzu că poate. Then he tried again, and saw that he could. Luciu i se păruse lujerul crinului, şi când colo avea atâtea adâncituri, atâtea ridicaturi: văi, dealuri. Luciu thought of the lily's mane, and when it had so many depths, so many uplifts: valleys, hills. Dar ce mireasmă se revărsa de sus!... But what a scent poured from above!

Şi-a mers voinicul, a mers. He walked his way, he went. Mult să fi mers. A lot to go. Se uită în jos şi-l prinse ameţeala. He looked down and caught his dizziness. Privi în sus şi se cutremură. He looked up and trembled. Ce - nu făcuse nici un sfert din sfertul drumului! What - he hadn't made a quarter of the way! Puterile îi cam slăbiseră, dar nu se lăsa. His powers were a little weak, but he didn't give up. Încă vreo câţiva paşi, şi ici, deasupra, parcă se întruchipa o frunzişoară lătăreaţă, ca o prispă. A few more steps, and here, overhead, it seemed as if a broad leaf was forming, like a lure. Acolo o să se odihnească. There he will rest. Şi iar purcese la drum; şi umblă, şi umblă, băiete; şi de-abia ajunse. And again on the way; and walk, and walk, boy; and it had just arrived. Iar când a poposit, ud de sudoare, că părea o picătură de rouă, bulgărele de aur scăpătase de amiază. And when he stopped, wet with sweat, it seemed like a drop of dew, the golden bulges had escaped noon. Şi voinicul privi iar în sus. And the stoop looked up again. Privea în sus şi nu-şi credea ochilor: zile, săptămâni, luni avea de umblat. He looked up and didn't believe his eyes: days, weeks, months he would have to walk. Şi cât era de hotărât şi de vânjos drumeţul, nu-şi putu opri un oftat: And while the hike was decided and fleeting, he couldn't stop a sigh:

- Uf! - Uh! Că mult mai am de suit, Doamne! That I have much more to follow, Lord!