THE CONTROLLER IN THE SHADOWS - YouTube (2)
Astfel că imediat
am primit vestea că ni s-a retras
ni s-a retras avizul de acces la informații clasificate
acelorași patru lucrători.
Șocul vine din consecințele pe care pierderea accesului la informații clasificate
le are asupra unui ofițer dintr-o structură specială:
practic,
lipsa avizului înseamnă că este tras pe linie moartă,
iar cariera lui este brusc întreruptă.
Eu din momentul ăla n-am mai avut voie să particip la lucrări,
n-am mai avut voie să intru în contact cu informații,
cu lucrări.
Pur și simplu,
când venea vreo lucrare,
trebuia să părăsesc biroul,
să nu aflu nimic.
O să vă spun ce am făcut eu:
am arhivat lucrări, am găurit dosare,
am studiat legi și cam atât.
Astfel, patru ofițeri cu mulți ani de experiență,
în pregătirea cărora statul român a investit resurse considerabile,
au fost îndepărtați din Direcția de Operațiuni Speciale,
o structură esențială din organigrama Poliției Române.
Munca acestei direcții este vitală pentru procurorii care
instrumentează dosare de mare corupție și de criminalitate organizată.
Ofițerii DOS instalează tehnică de înregistrare audio-video,
fac filaj,
interceptări telefonice
și misiuni sub acoperire.
Am avut șansa să lucrez pe două linii de muncă
care au fost unice în istoria Poliției Române,
am avut șansa să fiu trimis la cursuri de specialitate
în Olanda și Turcia pentru aceste linii de muncă,
și când am venit de acolo,
împreună cu un coleg le-am pus pe picioare,
am scris procedura de lucru
și ajunsesem la un nivel.
Eu cred că la un moment dat
eram poate, poate cei mai buni din țară
pe liniile astea de muncă.
În urma retragerii avizului de securitate de către DGPI,
doi dintre cei patru ofițeri au fost forțați să iasă la pensie,
deși nu împliniseră încă 50 de ani,
iar ceilalți doi au fost mutați la Direcția Rutieră și la Poliția Școlară,
pe poziții care nu au nicio legătură cu pregătirea lor.
În tot acest timp,
oamenii care în 2019 erau la vârful Poliției Române
și care i-au chemat pe ofițerii de la DOS
să le verifice birourile
se află în continuare în funcții de conducere:
Liviu Vasilescu, pe atunci inspector general,
este acum șeful Direcției Generale Anticorupție din Ministerul de Interne,
iar Bogdan Despescu este secretar de stat.
Carmen Țuicu a fost adjuncta IGPR
până la finalul anului trecut.
Singurul dispărut din peisaj imediat după incident
a fost Constantin Nicolescu,
comisarul în biroul căruia s-a găsit tehnica de înregistrare
și care s-a pensionat la scurt timp după incident.
El a refuzat să dialogheze cu jurnaliștii Recorder
despre evenimentul din 2019.
Alo, bună ziua, domnul Constantin Nicolescu?
Andreea Pocotilă este numele meu,
sunt jurnalist la publicația Recorder.
Vă sun în legătură cu un incident…
Alo, m-auziți?
Mă auziți acum?
Eu v-aud foarte bine.
V-aud foarte bine.
Mă auziți, da?
Și ceilalți șefi din Poliție,
Vasilescu, Despescu și Țuicu,
au avut aceeași atitudine,
refuzând să ne răspundă la apeluri și la mesaje.
Între timp
foștii ofițeri ai Direcției de Operațiuni Speciale
caută în continuare să înțeleagă ce li s-a întâmplat.
Mi-e foarte greu să-mi înțeleg sentimentele care mă încearcă.
Sunt extrem de dezamăgit,
sunt extrem de revoltat,
nici până în momentul ăsta eu nu...
nu m-a convins nimeni că am greșit cu ceva.
Sau nici măcar nu a încercat
să-mi spună cu ce am greșit
sau ce puteam face altfel atunci.
Am respectat dispozițiile șefilor,
am raportat ierarhic.
Eu am făcut un raport
către inspectorul general
cu numar de inregistare
în care am explicat efectiv ce s-a întâmplat
și în august,
și în septembrie,
și am primit răspuns
de la serviciul Control Intern al IGPR
cum că ei nu cunosc despre evenimentele
la care fac eu referire din 2019.
În 2021, când a oferit acest răspuns,
Inspectoratul General al Poliției Române era condus,
la fel ca și astăzi, de Benone Marian Matei,
cel care abia ajunsese în această poziție
chiar din funcția de șef al Direcției de Operațiuni Speciale,
adică structura care găsise echipamentul de înregistrare.
Asta este o întrebare de o mie de puncte.
Așadar,
patru ofițeri și-au pierdut avizul de securitate și au fost eliminați
din Direcția de Operațiuni Speciale
în urma unui incident despre care IGPR spune
fie că nu are cunoștință,
fie că îi depășește atribuțiile.
Pentru ca absurdul să fie complet,
DGPI nu le-a comunicat nici măcar celor patru ofițeri
acuzațiile în baza cărora și-au pierdut avizele.
Acest lucru este posibil pentru că în anexa
unei hotărâri de guvern din 2002
a fost strecurată o prevedere care
sporește puterea serviciilor secrete:
cel care pierde avizul de acces la informații clasificate
nu are dreptul să afle motivul retragerii.
Ei nu sunt obligați să motiveze retragerea avizului.
Se pare că era acolo o bifă pe care am ignorat-o
și se pare că toată lumea o ignoră
în care ești de acord
să nu ți se comunice motivul în cazul
neacordării sau retragerii acestui aviz.
Este
foarte, foarte incorect.
Ba chiar
pare că mi se ia dreptul la apărare
pentru că eu nici în momentul ăsta nu știu
cu ce am greșit și
ce puteam să fac altfel și ce pot face acum.
Într-un răspuns către Recorder,
DGPI spune că acest acord
pe care ofițerii sunt obligați să-l semneze
este justificat de interesele prioritare de siguranță națională,
iar Constituția le permite să limiteze anumite drepturi,
cum ar fi dreptul la apărare,
în interesul superior al securității naționale.
Ei n-au nevoie să
te acuze de ceva real.
Nu, ei pot inventa
acuzații la adresa unui polițist ca să-i distrugă cariera
și nimeni nu va afla care sunt motivele
care au stat la baza distrugerii carierei unui polițist.
Și legea le dă voie să facă asta.
În fața unor astfel de acuzații,
cei de la DGPI spun că toate deciziile pe care le-au luat sunt legale.
Și că au existat ofițeri care au atacat în instanță retragerea avizului,
fără ca vreunul să câștige.
După aceste evenimente,
am luat legătura cu mai mulți avocați pentru că era
evident foarte aberant ce se întâmpla cu noi.
Absolut toți patru-cinci avocați cu care am luat legătura
ne-au spus să nu ne punem cu ei.
Același lucru mi s-a spus și de la sindicat:
„Nu vă puneți cu ei, sunt mult prea puternici,
nu putem să-i dăm în judecată pentru că ei nu trebuie să motiveze,
nu ai cum să câștigi proces împotriva lor”.
În capul meu mi-am făcut ideea
că această DGPI este
este pur și simplu un pluton de execuție.
Odată ce ai intrat în colimatorul lor,
nu ai cum să scapi,
chiar dacă ești vinovat sau nevinovat.
Vinovăția unui ofițer căruia i se retrage
avizul de acces la informații clasificate
poate fi justificată în baza unor criterii stabilite
de aceeași hotărâre de guvern din 2002.
Iar criteriile sunt atât de interpretabile,
încât aproape oricine poate fi etichetat ca incompatibil
și scos din sistem.
Practic,
DGPI este liber să interpreteze după bunul plac
ce înseamnă să consumi „în mod excesiv băuturi alcoolice”,
să ai „comportamente imorale”
sau să demonstrezi „lipsă de loialitate”.
În final,
cel care pierde avizul nu află la ce capitol a fost încadrat
și nici dovezile care susțin acuzația.
Toate acestea înseamnă o putere foarte mare
asupra oricărui angajat din Ministerul de Interne
a cărui poziție necesită acces la informații clasificate.
Cu toții se află la mâna unui serviciu secret
căruia legile și regulamentele
îi cimentează puterea discreționară,
oferindu-i posibilitatea de a influența carierele ofițerilor
pe baza unor criterii foarte vagi.
Sunt cel puțin cinci
categorii enunțate
nedefinite, poate să fie orice:
lipsă de loialitate față de cine?
Trebuie o definire extrem de clară.
Într-un răspuns către redacția Recorder,
DGPI spune că definirea criteriilor este suficient de clară
și că acestea nu pot fi considerate vagi și interpretabile.
Mai mult,
instituția subliniază că în luarea deciziilor
ține cont de loialitatea și de trăsăturile de caracter ale celor verificați.
Criteriile și garanțiile trebuie să fie mult,
la un alt nivel decât
o exprimare vagă gen lipsă de loialitate sau necinste
Păi, necinste, ce înseamnă aia?
Corupție?
Atunci e infracțiune.
Și atunci automat tu trebuie să sesizezi,
calea nu este retragerea avizului,
ci sesizarea organelor de urmărire penală față de acea persoană.
Cu siguranță aceste criterii vagi deschid
calea către un subiectivism, să-i spunem,
deci către o atitudine subiectivă.
Eu pot să fiu foarte subiectiv în
auditarea unei persoane care solicită accesul la informații
din această perspectivă legală.
Bogdan Lupu este colonel în rezervă
și vreme de nouă ani
a lucrat în serviciul secret al Ministerului de Interne.
A ieșit din sistem în 2016,
când a semnalat procurorilor DNA
o serie de nereguli din interiorul instituției în care lucrase.
Ca om care a făcut parte din sistem,
Bogdan Lupu înțelege cât de periculoasă este această pârghie
prin care poți retrage avize pe baza unor criterii interpretabile
și fără obligația de a le comunica acuzațiile celor vizați.
În momentul când ai această chestiune ai putere,
ai forță.
Ești un decident în piața asta, da?
Indiferent de decizia pe care ai luat-o,
poate ai luat o decizie proastă,
nu te va trage nimeni la răspundere,
nu ajunge nimeni să-ți constate subiectivismul.
Pur și simplu ai luat o hotărâre care
are efecte asupra parcursului profesional
al unui ofițer sau agent de poliție sau ce-o fi el,
al unui cadru al Ministerului de Interne.
Or, această putere de a decide cu privire la parcursul profesional este
foarte „dulce”, cu ghilimele de rigoare, la un moment dat.
Poate folosi în orice scop, nu?
Putem să speculăm și să ne închipuim orice aici.
Suntem într-o zonă în care ne putem închipui orice.
Prima întrebare care decurge din această concluzie
este cine profită de pârghiile de putere ale acestui serviciu secret.
Mă numesc Costel Paul Tablan,
am fost șeful Inspectoratului Județean de Poliție
Neamț,
când am împlinit 47 de ani am
primit și decizia de pensionare.
Am fost obligat să iau această
decizie deoarece
nu aveam acces la informații clasificate.
În 2018,
inspectoratul pe care îl conducea
a fost vizat de o serie de controale
venite de la Ministerul de Interne,
condus pe atunci de Carmen Dan.
Paul Tablan susține că aceste controale aveau un singur scop.
Am avut discuții cu
șefii mei ierarhici,
cu persoane din Corpul de Control,
mi s-a sugerat că trebuie să
părăsesc funcția pentru că am deranjat
un personaj important pe plan local.
La un moment chiar mi s-a spus,
cu nume și prenume:
„L-ai deranjat pe președintele Consiliului Județean,
domnul Arsene Ionel”.
Nu i-am răspuns la solicitările avute de
a pune pe funcție
niște apropiați de-ai
dumnealui,
după care
dumnealui, a avut și acea problemă cu
încălcarea legii pentru care este judecat și în prezent,
a petrecut o perioadă de 30 de zile în arestul
preventiv al Inspectoratului Județean Neamț.
În opinia lui,
și trag această concluzie în urma discuțiilor pe care le-am purtat cu el,
m-a acuzat
de un anumit exces de zel în a înregistra
dosare penale
ce îl vizează.
Întrucât n-a vrut să renunțe la funcție,
iar controalele venite de la București
n-au găsit suficiente nereguli pentru a-l putea demite,
Paul Tablan a primit o înștiințare de la DGPI,
serviciul secret al Ministerului de Interne.
La un moment dat,
mi s-a adus la cunoștință
de către cei de la DGPI că
urmează să fiu supus unui interviu
în vederea clarificării unor
aspecte
ce țin strict de gestionarea informațiilor clasificate.
A avut loc la unitatea centrală de la
sediul DGPI din București
și mi-au spus că, în opinia lor,
au date și informații,
clasificate, de altfel, care reprezintă riscuri,
vulnerabilități, la nivelul siguranței naționale.
DGPI ne-a transmis că acuzațiile
privind o comandă politică în acest caz
sunt neîntemeiate
și că decizia de avizare negativă
a comisarului șef Paul Tablan
s-a bazat pe date care au avut în vedere loialitatea
indiscutabilă a persoanei,
caracterul, obiceiurile, relațiile și discreția acestuia.