×

We use cookies to help make LingQ better. By visiting the site, you agree to our cookie policy.


image

Poezie - Mihai Eminescu, O călărire în zori

O călărire în zori

A nopții gigantică umbră ușoară,

Purtată de vînt,

Se-ncovoie tainic, se leagănă, zboară

Din aripi bătînd.

Roz-alb-auroră, cu bucle de aur

Sclipinde-n rubin,

Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur

Pe-al florilor sîn;

Răspînde suflarea narciselor albe

Balsamu-i divin,

Și Chloris din roze își pune la salbe

Pe fruntea-i de crin;

Iar rîul suspină de blînda-i durere

Poetic murmur,

Pe-oglinda-i de unde răsfrînge-n tăcere

Fantastic purpur;

Și pasărea cîntă suspine-imitîndă

Un cîntec de-amor,

Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă

La plînsu-i de dor.

Pe cîmp se văd două ființe ușoare

Săltînde pe-un cal,

Pe care le-ncinge de flutură-n boare

Subțire voal;

Ca Eol, ce zboară prin valuri și țipă,

Fugarul ușor

Nechează, s-aruncă de spintecă-n pripă

Al negurei flor,

O dalbă fecioară adoarme pe sînul

De-un june frumos,

Astfel cum dormită oftarea, suspinul

În cîntul duios;

Iar talia-i naltă, gingașă, subțire

Se mlădie-n vînt,

Și negrele-i bucle ondoală-n zefire,

Sclipesc fluturînd.

I-adoarme pe sînu-i, se leagănă-n brate

În tandre visări;

Pe cînd ca profume pe blînda ei față

Plutesc sărutări.

Iar aeru-n munte, în vale vibrează

De tainici oftări;

Căci junele astfel din pieptu-i oftează

În dalbe cîntări:

„Ah! ascultă, mîndruliță,

Drăguliță,

Șoapta-mi blîndă de amor,

Să-ți cînt dulce, dulce tainic,

Cîntul jalnic

Ce-ți cîntam adeseori.

De-ai fi, dragă, zefir dulce,

Care duce

Cu-al său murmur frunze, flori,

Aș fi frunză, aș fi floare,

Aș zburare

Pe-al tău sîn gemînd de dor;

De-ai fi noapte, -aș fi lumină,

Blîndă, lină,

Te-aș cuprinde c-un suspin

Și în nunta de iubire,

În unire,

Naște-am zorii de rubin;

De-aș fi, mîndra, rîușorul,

Care dorul

Și-l confie cîmpului,

Ți-aș spăla c-o sărutare,

Murmurare,

Crinii albi ai sînului!“

Ca Eol, ce zboară prin valurî și țipă,

Fugarul ușor

Nechează, s-aruncă de spintecă-n pripă

Al negurei flor;

Vergina îl strînge pe-amantu-i mai tare

La sînu-i de crin,

Și fața-și ascunde l-a lui sărutare

În păr ebenin.

Iar Eco își rîde de blîndele plîngeri,

De junii amanți,

Și rîul repetă ca cîntul de îngeri

În repede danț:

„De-aș fi, mîndră, rîușorul,

Care dorul

Și-l confie cîmpului,

Ti-aș spăla c-o sărutare,

Murmurare,

Crinii albi ai sînului!“

O călărire în zori Eine Fahrt im Morgengrauen A ride at dawn Una cavalcata all'alba Een ritje bij zonsopgang Поездка на рассвете

A nopții gigantică umbră ușoară, des riesigen Lichtschattens der Nacht, Of the night's giant light shadow,

Purtată de vînt, Vom Winde verweht, Wind-blown,

Se-ncovoie tainic, se leagănă, zboară Sie wiegen sich lautlos, schwanken, fliegen

Din aripi bătînd. From the beating wings.

Roz-alb-auroră, cu bucle de aur Pinkish-white with golden curls

Sclipinde-n rubin, Sparkling in ruby,

Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur

Pe-al florilor sîn; On the flowers' breasts;

Răspînde suflarea narciselor albe Spread the breath of white daffodils

Balsamu-i divin, The balm is divine,

Și Chloris din roze își pune la salbe And Chloris of the rose puts to her willows

Pe fruntea-i de crin; On his lily forehead;

Iar rîul suspină de blînda-i durere And the river sighs its gentle pain

Poetic murmur, Poetic murmur,

Pe-oglinda-i de unde răsfrînge-n tăcere On the shore where it silently echoes

Fantastic purpur; Fantastic purple;

Și pasărea cîntă suspine-imitîndă And the bird sings sobbingly

Un cîntec de-amor, A love song,

Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă Ecou answers him in a booming voice

La plînsu-i de dor. To the weeping of longing.

Pe cîmp se văd două ființe ușoare In the field two light beings are seen

Săltînde pe-un cal, He jumps on a horse,

Pe care le-ncinge de flutură-n boare That flutters in the air

Subțire voal; Thin veil;

Ca Eol, ce zboară prin valuri și țipă, Like Eol, flying through the waves and screaming,

Fugarul ușor The light fugitive

Nechează, s-aruncă de spintecă-n pripă He's tearing, he's slashing, he's ripping in a hurry

Al negurei flor, To the black flower,

O dalbă fecioară adoarme pe sînul A maiden dahlia sleeps on her bosom

De-un june frumos, By a handsome young man,

Astfel cum dormită oftarea, suspinul As the sighing sleeps, the sighing

În cîntul duios; In the sweet song;

Iar talia-i naltă, gingașă, subțire And her waist is slim, slim, slim, slim

Se mlădie-n vînt, It's blowing in the wind,

Și negrele-i bucle ondoală-n zefire, And its black curls ripple in the zephyrs,

Sclipesc fluturînd. They flash fluttering.

I-adoarme pe sînu-i, se leagănă-n brate He's cradling them to his bosom, cradling them in his arms

În tandre visări;

Pe cînd ca profume pe blînda ei față

Plutesc sărutări.

Iar aeru-n munte, în vale vibrează

De tainici oftări;

Căci junele astfel din pieptu-i oftează

În dalbe cîntări:

„Ah! ascultă, mîndruliță,

Drăguliță,

Șoapta-mi blîndă de amor,

Să-ți cînt dulce, dulce tainic,

Cîntul jalnic

Ce-ți cîntam adeseori.

De-ai fi, dragă, zefir dulce,

Care duce

Cu-al său murmur frunze, flori,

Aș fi frunză, aș fi floare,

Aș zburare

Pe-al tău sîn gemînd de dor;

De-ai fi noapte, -aș fi lumină,

Blîndă, lină,

Te-aș cuprinde c-un suspin

Și în nunta de iubire,

În unire,

Naște-am zorii de rubin;

De-aș fi, mîndra, rîușorul,

Care dorul

Și-l confie cîmpului,

Ți-aș spăla c-o sărutare,

Murmurare,

Crinii albi ai sînului!“

Ca Eol, ce zboară prin valurî și țipă,

Fugarul ușor

Nechează, s-aruncă de spintecă-n pripă

Al negurei flor;

Vergina îl strînge pe-amantu-i mai tare

La sînu-i de crin,

Și fața-și ascunde l-a lui sărutare

În păr ebenin.

Iar Eco își rîde de blîndele plîngeri,

De junii amanți,

Și rîul repetă ca cîntul de îngeri

În repede danț:

„De-aș fi, mîndră, rîușorul,

Care dorul

Și-l confie cîmpului,

Ti-aș spăla c-o sărutare,

Murmurare,

Crinii albi ai sînului!“