×

We use cookies to help make LingQ better. By visiting the site, you agree to our cookie policy.


image

Poezie - Mihai Eminescu, Freamăt de codru

Freamăt de codru

Tresărind scânteie lacul

Și se leagănă sub soare;

Eu, privindu-l din pădure,

Las aleanul să mă fure

Și ascult de la răcoare

Pitpalacul.

Din isvoare și din gârle

Apa sună somnoroasă;

Unde soarele pătrunde

Pintre ramuri a ei unde,

Ea în valuri sperioase

Se azvârle.

Cucul cântă, mierle, presuri -

Cine știe să le-asculte?

Ale pasărilor neamuri

Ciripesc pitite-n ramuri

Și vorbesc cu-atât de multe

Înțelesuri.

Cucu-ntreabă: - "Unde-i sora

Viselor noastre de vară?

Mlădioasă și iubită,

Cu privirea ostenită,

Ca o zână să răsară

Tuturora."

Teiul vechi un ram întins-a,

Ea să poată să-l îndoaie,

Ramul tânăr vânt să-și deie

Și de brațe-n sus s-o ieie,

Iară florile să ploaie

Peste dânsa.

Se întreabă trist isvorul

– „Unde mi-i crăiasa oare?

Părul moale despletindu-și,

Fața-n apa mea privindu-și,

Să m-atingă visătoare

Cu piciorul?"

Am răspuns: - "Pădure dragă,

Ea nu vine, nu mai vine!

Singuri, voi, stejari, rămâneți

De visați la ochii vineți,

Ce luciră pentru mine

Vara-ntreagă."

Ce frumos era în crânguri,

Când cu ea m-am prins tovarăș!

O poveste încântată

Care azi e-ntunecată...

De-unde ești, revino iarăși,

Să fim singuri.


Freamăt de codru Der Klang des Kabeljaus The sound of the cod El sonido del bacalao Il suono del merluzzo コッドの音 Звук треска Ljudet av torsk 与木头一起颤抖

Tresărind scânteie lacul The lake sparkles Озеро искрится

Și se leagănă sub soare; И они качаются на солнце;

Eu, privindu-l din pădure,

Las aleanul să mă fure

Și ascult de la răcoare

Pitpalacul.

Din isvoare și din gârle

Apa sună somnoroasă;

Unde soarele pătrunde

Pintre ramuri a ei unde,

Ea în valuri sperioase

Se azvârle.

Cucul cântă, mierle, presuri -

Cine știe să le-asculte?

Ale pasărilor neamuri

Ciripesc pitite-n ramuri

Și vorbesc cu-atât de multe

Înțelesuri.

Cucu-ntreabă: - "Unde-i sora

Viselor noastre de vară?

Mlădioasă și iubită,

Cu privirea ostenită,

Ca o zână să răsară

Tuturora."

Teiul vechi un ram întins-a,

Ea să poată să-l îndoaie,

Ramul tânăr vânt să-și deie

Și de brațe-n sus s-o ieie,

Iară florile să ploaie

Peste dânsa.

Se întreabă trist isvorul

– „Unde mi-i crăiasa oare?

Părul moale despletindu-și,

Fața-n apa mea privindu-și,

Să m-atingă visătoare

Cu piciorul?"

Am răspuns: - "Pădure dragă,

Ea nu vine, nu mai vine!

Singuri, voi, stejari, rămâneți

De visați la ochii vineți,

Ce luciră pentru mine

Vara-ntreagă."

Ce frumos era în crânguri,

Când cu ea m-am prins tovarăș!

O poveste încântată

Care azi e-ntunecată...

De-unde ești, revino iarăși,

Să fim singuri.