CANTECUL LAUTARULUI

Ca povestea cea sarmana

Care nimeni n-o-a-nteles,

Trec prin vremea trista, vana,

Cum prin secoli un eres.

Sunt ca lira sparta-n stanca,

Sunt ca glasul din pustii,

Sunt ca marea cea adanca,

Sunt ca moartea intre vii.

Dintre chinuri ce ma-neaca

Eu sorbeam mirul curat,

Cum o lebada se pleaca

Band din lacul inghetat.

Dar cu moartea cea adanca

Azi eu schimb al vietii-mi gand,

Am fost vultur pe o stanca,

Fire-as cruce pe-un mormant!

Care-i scopul vietii mele,

De ce gandu-mi e proroc,

De ce stiu ce-i scris in stele,

Cand in van lumea o-nvoc.

Crucea-mi para ganditoare,

Parca arz-a vietii-mi tort,

Caci prin neguri mormantare

Voi sa vad fata-mi de mort.

Doar atunci cand prin lumine

M-oi sui la Dumnezeu,

Veti gandi si voi la mine

Cum am fost in lume eu.