AVEAM O MUZA

Aveam o muza, ea era frumoasa,

Cum numa-n vis o data-n viata ta

Poti ca sa vezi icoana radioasa,

In strai de-argint a unui elf de nea!

Par blond deschis, de aur si matasa,

Grumazii albi si umeri coperea,

Un strai de-argint strans de-un colan auros

Strangea mijlocul ei cel mladios!

Si talia-i ca-n marmura sapata

Stralucea alba-n transparentul strai,

Sani dulci si albi ca neaua cea curata,

Rotunzi ca mere dintr-un pom de rai;

Abia se tine haina cea bogata

Prinsa usor cu un colan de pai,

Astfel adesea ma gasea veghind -

Nori strabatea o umbra de argint.

Crinul luminei stralucea in mana

Reflectand dulce mandrul ei obraz,

Razele dulci loveau fata-i senina,

Rotunzii umeri si-albul ei grumaz;

Parul lucea ca auru-n lumina,

Straiul cadea de pe-umeri de atlaz,

Ochi mari albastri-n gene lungi de aur

Si fruntea-i alba-ntunecata-n laur!

O data-n viata-i muritorul vede

In visul sau un chip asa d-ales!

Eu… fericit c-amantul blondei Lede,

Nebun de-amor, eu o vedeam ades.

Venea-n singuratatea mea pe indelete,

Rataceam mana-n paru-i blond si des,

De pe-umeri haina-i luneca usor -

Vedeai rotundul brat pan? subsuori.

Parea c-asteapta de a fi cuprinsa,

De-a-si simti inima batand cu dor,

Ca buza ei de-a mea sa fie-atinsa,

Ca graiul ei sa tremure usor,

Sa vad privirea vesela si plansa,

Sa aud glasu-ntunecat de-amor

Si la ureche dulce sa-i repet

Cantul, ce-n gandul meu se misca-ncet.

O, imi sopteste numa-n dulci cuvinte

Neintelese, pline de-nteles,

O, imi surazi cu gura ta fierbinte,

Tu, inger blind cu ochii plini d-eres,

Caci al tau zambet imi aduce-aminte

C-un inger esti ce fu din cer trimes,

Ca sa mangai junia mea bogata

Cu-a ta zambire dulce si curata.

S-apropia, in aer suspendata,

Si bratul ei grumazu-mi cuprindea,

Priveam in sus la fata-i luminata,

La gura-i mica care suradea -

Din ochi albastri raza-ntunecata,

Plina de-amor in ochiul meu cadea,

Talia ei subtire-n colan stransa

Tremura scump de bratul meu cuprinsa.

Ea a murit. - Am ingropat-o-n zare.

Sufletul ei de lume este plans. -

Am sfarmat arfa - si a mea cantare

S-a inasprit, s-a adancit - s-a stins.

Imi plac a noptii turburate oare,

Imi place de dureri sa fiu invins;

O, de-as orbi, de-as amuti odata,

Ca-n lume nu vad lumea cautata!

Eu nu vad muntii inecati de nouri,

De care gandu-mi vultur s-acata;

N-aud a marii inmiite-ecouri,

Ce-n glasul meu maret s-amesteca;

In codrii-antici n-aud muget de bouri.

Trezind zilele vechi in mintea mea,

Codrul din munti, raul din vale-mi tace -

De ce nu pot in praf a ma preface!