Adio

De-acuma nu te-oi mai vedea,

Rămâi, rămâi cu bine!

Mă voi feri în calea mea

De tine.

De astăzi dar tu fă ce vrei,

De astăzi nu-mi mai pasă

Că cea mai dulce-ntre femei

Mă lasă.

Căci nu mai am de obicei

Ca-n zilele acele,

Să mă îmbăt și de scântei

Din stele,

Când degerând atâtea dăți,

Eu mă uitam prin ramuri

Și așteptam să te arăți

La geamuri.

O, cât eram de fericit

Să mergem împreună,

Sub acel farmec liniștit

De lună!

Și când în taină mă rugam

Ca noaptea-n loc să steie,

În veci alături să te am,

Femeie!

Din a lor treacăt să apuc

Acele dulci cuvinte,

De care azi abia mi-aduc

Aminte.

Căci astăzi dacă mai ascult

Nimicurile-aceste,

Îmi pare-o veche, de demult

Poveste.

Și dacă luna bate-n lunci

Și tremură pe lacuri,

Totuși îmi pare că de-atunci

Sunt veacuri.

Cu ochii serei cei de-ntâi

Eu n-o voi mai privi-o...

De-aceea-n urma mea rămâi -

Adio!