×

We use cookies to help make LingQ better. By visiting the site, you agree to our cookie policy.


image

George Coșbuc - Balade si Idile, Legendă

Legendă

A fost un tânăr împărat —

De la mișei a smuls averea

Și-a smuls de la tirani puterea

Și mulți nebuni a spânzurat.

Dar patru inși vorbind în șoapte

L-au dus în giulgiuri învălit

Și-n codru cel mai tăinuit

L-au îngropat târziu în noapte.

Cei tari au zis: «A fost mișel!

Ne-a prigonit prea multă vreme.»

Iar popii fulgerau blesteme

In cei ce mai vorbeau de el:

Nici voie să-și cernească portul,

Nici drept să-l plângă n-au avut

Și niciodată n-au știut

În ce pământ le doarme mortul.

Și nu vor ști! Căci groapa lui

În blestemat pământ s-ascunde,

Nici soare-acolo nu pătrunde,

Nici plângerile nimănui.

Jurat-a Iadul să-ngrădească

Cu nopți de veci acest mormânt;

Iar brazii tac, că nici un vânt

Nu-i clatină ca să vorbească.

Dar noaptea-n zare uneori

Când e furtună-n depărtare

La margini de-orizont răsare

Un fulger alb, târziu spre zori,

Și-ntr-una spre păduri arată

Și scapără spre ea mereu;

E, parcă arată Dumnezeu

Spre groapa cea de veci uitată.

Iar într-o noapte va lovi -

Și spintecată de lumină

Fugi-va noaptea cea haină,

Și brazii-n flăcări or vorbi:

Și-atunci, cu fulgerul tovarăș,

Ieși-va mortul împărat,

Și-n Iadul lor, de unde au plecat

S-or prăbuși tiranii iarăși.


Legendă

A fost un tânăr împărat —

De la mișei a smuls averea

Și-a smuls de la tirani puterea

Și mulți nebuni a spânzurat.

Dar patru inși vorbind în șoapte

L-au dus în giulgiuri învălit

Și-n codru cel mai tăinuit

L-au îngropat târziu în noapte.

Cei tari au zis: «A fost mișel!

Ne-a prigonit prea multă vreme.»

Iar popii fulgerau blesteme

In cei ce mai vorbeau de el:

Nici voie să-și cernească portul,

Nici drept să-l plângă n-au avut

Și niciodată n-au știut

În ce pământ le doarme mortul.

Și nu vor ști! Căci groapa lui

În blestemat pământ s-ascunde,

Nici soare-acolo nu pătrunde,

Nici plângerile nimănui.

Jurat-a Iadul să-ngrădească

Cu nopți de veci acest mormânt;

Iar brazii tac, că nici un vânt

Nu-i clatină ca să vorbească.

Dar noaptea-n zare uneori

Când e furtună-n depărtare

La margini de-orizont răsare

Un fulger alb, târziu spre zori,

Și-ntr-una spre păduri arată

Și scapără spre ea mereu;

E, parcă arată Dumnezeu

Spre groapa cea de veci uitată.

Iar într-o noapte va lovi -

Și spintecată de lumină

Fugi-va noaptea cea haină,

Și brazii-n flăcări or vorbi:

Și-atunci, cu fulgerul tovarăș,

Ieși-va mortul împărat,

Și-n Iadul lor, de unde au plecat

S-or prăbuși tiranii iarăși.