„Dispăruseră ca din senin organizatorii și activiștii” (2)

Emil Hurezeanu: Credeți că e nevoie de catastrofe, de cataclisme, pentru ca solidaritatea românească să se manifeste în același fel cum s-a întîmplat în '77, sau la inundațiile dinainte?

Mircea Carp: Sper că nu, mai ales că poporul român trece astăzi prin momente poate la fel ca îngrozitoare ca acelea din noaptea de 4 spre 5 martie, momente îngrozitoare pentru că astăzi lipsesc atâtea bunuri absolut necesare vieții omenești, ni se spune că solidaritatea între oameni nu mai este așa de puternică în țară cum era pe vremuri, și poate că este explicabil într-un fel, datorită faptului că în lipsuri oamenii pot să devină mai degrabă mai răi decât mai buni, dar cred totuși că este o fază temporară, că de fapt oamenii din țară, românii noștri știu foarte bine că numai strîngând rândurile, fără să fie nevoie de fronturi, de manifestații, sau de mai știu eu ce, strângând rândurile tacit, așa cum strâng astăzi dinții ca să treacă prin aceste suferințe, [cred] că acești români ai noștri vor ști să fie uniți când va trebui.”