Dan Petrescu în 1989 (2)
Dan Petrescu: „In mod ciudat, s-au petrecut câteva fenomene de genul ăsta, însă cu un caracter mai degrabă ascuns. Adică, apăreau ici pe colo niște produse pe care se făceau cozi foarte mari și aglomerație foarte mare, și care dispăreau instantaneu. Așa încât, cum să spun, o bunăvoință minimă din partea serviciilor de aprovizionare - n-o putem nega, ea a existat, însă total insuficientă față de cerințele populației.”
N.C. Munteanu: Poate că au făcut ce-au putut și cu cât au avut.
Dan Petrescu: „Exact!”
N.C. Munteanu: Primul motiv al faptului că ați rămas fără slujbă - ați fost dat afară din serviciul pe care-l ocupați la bibliotecă. Al doilea motiv este că nu primiți un pașaport pentru a urma un tratament in Occident. Despre ce este vorba, dacă puteți fi puțin mai explicit și dacă ați putea fi mai explicit și cu răspunsurile pe care le-ați primit până acum la cererea dvs. de pașaport?
Dan Petrescu: „Mi s-a diagnosticat în această vară o osteomă în sinusul frontal drept, lucru care ar necesita o operație. Această operație, la noi, se petrece în mod obișnuit cu dalta și ciocanul, deci, printr-o trepanare la care se folosește daltă și ciocan, dar asta in lipsa oricărui anestezic. Bolnavul este, pur si simplu, legat de pat, de masa de operație și nu are decât să urle cât poftește.
Pe de altă parte, sigur, fiind angajat până la începutul acestei luni, am încercat să obțin actele necesare unei cereri de viză, însă avizul pe care trebuia să-l capăt din partea instituției mi-a fost refuzat. Există o formulă in acest aviz, și anume: „instituția garantează că postulantul prezintă garanții morale și politice pentru a călători in străinătate”. Acuma, am făcut o hârtie către instituție în care mi se părea ciudat că trebuie să fiu garantat moral, mai ales că mai fusesem odată in străinătate fără niciun fel de probleme.
Pe de altă parte, „a fi garantat politic” de niște oameni care în mod evident sunt angajați în sens contrar opiniilor mele politice mi se părea compromițător și atuncea am cerut o formulă mult mai simplă și anume că sunt, pur si simplu, angajat acolo și că pot călători in perioada concediului meu legal de odihnă. Această hârtie mi-a fost refuzată. In momentul de față pentru că nu mai lucrez acolo, sper ca Serviciul de Pașapoarte să îmi accepte depunerea actelor in vederea obținerii vizei.”
N.C. Munteanu: Se tem, cumva, autoritățile că ați pleca in Occident și nu v-ați mai întoarce?
Dan Petrescu: „Nu, este exact invers. Adică, m-am întâlnit, la un moment dat, cu un reprezentant al acestor autorități și am expus problema mea, iar acesta a râs foarte cinic, spunându-mi că pentru mine, desigur, nu se pune problema rămânerii acolo, ci tocmai invers. Or, sigur in această situație m-am simțit obligat să spun că nu plecarea mea ar rezolva ceva pentru această țară și cred că tocmai dimpotrivă: dacă ar pleca ei s-ar putea să se mai întâmple niște lucruri.”
N.C. Munteanu: Bun, să sperăm că ei vă vor auzi. Există și alte lucruri pe care ați vrea să le spuneți?
Dan Petrescu: „Am lansat o declarație privind ceea ce se va întâmpla, probabil, la Congresul al XIV-lea, pe care-l așteptăm cu nerăbdare. Este vorba de realegerea in funcția supremă de partid a președintelui Nicolae Ceaușescu. Problema este că... sigur, o să mă întrebați: ce legătură am eu cu această alegere, care, in mod logic, nu privește decât partidul?...”
N.C. Munteanu: Nu vă întreb!
Dan Petrescu: „Nu mă întrebați, dar mă simt eu obligat să reacționez. Este vorba, deci, de o alegere in funcția supremă de partid si care, în mod logic, nu privește decât partidul. Or, toate mijloacele noastre de informare au vorbit despre întregul popor care primește cu bucurie această alegere. Mi se pare un abuz formidabil in momentul în care în România există deja o opoziție și o disidență.”
N.C. Munteanu: Vă întrerup puțin... Declarația aceasta, dacă nu mă înșel, a apărut in „Libération”-ul de marți și noi am și difuzat-o in emisiunea „Actualitatea românească” de luni seara....
Dan Petrescu: „Este exact. Îmi permit atunci să mai aduc la declarația dvs. numai câteva precizări.”
N.C. Munteanu: Vă rog!
Dan Petrescu: „Numele pe care l-ați recepționat greșit îl rectific, este vorba de dl. Filip Răduț. Înafara de asta, țin să precizez, toți semnatarii de până acum îndepărtează orice idee de retractare a spuselor lor. Deci, orice gen de dezmințire sau retractare nu le va aparține. Pe de altă parte, in momentul de față dispunem de un nou semnatar. Este vorba de dl. Luca Pițu, dacă doriți, este lângă mine, vi-l pot da la telefon.”
N.C. Munteanu: Numai o secundă. Aș vrea să vă întreb încă o chestiune…
Dan Petrescu: „Vă rog!”
N.C. Munteanu: Știți, de când sunt la Europa Liberă, de aproape zece ani, dvs. sunteți primul român cu care vorbesc direct din țară și care acceptă să stea de vorbă cu noi, cu acceptul de asemeni de a se difuza convorbirea noastră.
Dan Petrescu: „Da, exact.”
N.C. Munteanu: Aș zice: să fie intr-un ceas bun! Să sperăm că și alți români vor fi în măsură s stea de vorbă cu noi la Europa Liberă direct din țară și fără teamă.
Dan Petrescu: „Să sperăm c-o să ne ajute Dumnezeu și in această privință.”
N.C. Munteanu: Spuneți-mi, cum priviți dvs., prietenii dvs. și alți intelectuali pe care îi cunoașteți ceea ce se întâmplă la ora actuală în celelalte țări comuniste; in Ungaria; in Germania democrată, in Polonia și, evident, in Uniunea Sovietică?
Dan Petrescu: „Ceea ce se întâmplă este de foarte bun augur pentru toate popoarele din această zonă. După părerea mea, regimurile de tip comunist instaurate aicea sunt complet compromise si nu au altă soluție decât de a capitula. Pe de altă parte, există un contrast formidabil intre ceea ce se întâmplă in Ungaria, chiar în Republica Democrată Germania, în Polonia, în Uniunea Sovietică și ceea ce se întâmplă la noi.
Noi, in momentul de față, alcătuim un soi de enclavă in această parte geografică a lumii, dar îmi place să cred că după un anumit principiu, pe care l-aș numi „al vaselor comunicante”, nu e departe vremea când ne vom pune la unison cu ceea ce se întâmplă in zona noastră geopolitică. Este adevărat că această enclavă despre care vorbesc capătă in momentul de față un caracter de albanizare forțată de aceea îmi permit să spun că dacă președintele Nicolae Ceaușescu a acuzat pe patru dintre cei șase demnitari de partid care i-au adresat o scrisoare, că ar fi agenți ai diferitelor puteri, in mod logic mi se pare că și el însuși este agent, și anume agent albanez.”
N.C. Munteanu: N-aș prea crede, dar nu e exclus. Dle Dan Petrescu, încă o întrebare referitoare la dvs.. Ce vi s-a întâmplat după ajungerea și difuzarea in Occident de către posturile de radio, printre care si cel la care lucrez, a scrisorii dvs. către organele de represiune?
Dan Petrescu: „Nu s-a întâmplat nimic dacă n-ar fi această concediere de care am discutat.”
N.C. Munteanu: Deci, ceva s-a întâmplat totuși.
Dan Petrescu: „Ceva s-a întâmplat și am și semne ale motivelor acestei întâmplări, si anume faptul că, în sfârșit, a transpirat până la mine acest zvon; atâta timp cât mă refeream la chestiuni foarte generale, lumea era dispusă să accepte până la un punct lucrurile, dar, în momentul in care am început să numesc niște persoane precise, acestea s-au pus in mișcare. De aceea am și vorbit, dacă vă amintiți dvs., de la începutul declarațiilor mele, de o anumită rețea formidabilă de corupție, care face ca președintele Ceaușescu să nu fie singurul vinovat de situația actuală a țării.”
N.C. Munteanu: Spuneți-mi, celorlalți oameni pe are dvs. i-ați menționat in scrisoare dvs. li s-a întâmplat ceva? Altceva decât in mod obișnuit?
Dan Petrescu: „Deocamdată nu, dar nu sunt semne bune in această privință. O să încerc să vă țin la curent pe măsura posibilităților.”
N.C. Munteanu: Socot că convorbirea noastră a fost fructuoasă și că ați spus multe lucruri dintre cele pe care, bănuiesc, ați vrut să le spuneți pe această cale. Eu vă mulțumesc pentru curajul și pentru atitudinea dvs. civică și, dacă se poate, aș vrea să schimb un cuvânt și cu dl Luca Pițu, pe care nu-l cunosc cât de la dvs.
Dan Petrescu: „Vă mulțumesc foarte mult și am pentru dvs. o mare stimă ca și pentru colegii dvs.”
N.C. Munteanu: Succes și pe curând!
Dan Petrescu: „La revedere! Vi-l trec pe dl Luca Pițu.”
Niculai Constantin Munteanu: Convorbirea cu dl Luca Pițu o vom difuza intr-una din emisiunile din zilele următoare. Pentru cei curioși se știe cum a fost posibilă această convorbire telefonică cu Iașul - vă pot spune doar că a fost extraordinar de simplu. Am făcut numărul de telefon, am reușit din a doua încercare, când mi s-a răspuns simplu: „Bună seara, la telefon Dan Petrescu”. Ei, bine. Ce-au făcut cei care, de regulă, ascultă telefoane? Nu știm! Poate că la Iași a început să bată de peste Prut vântul Glasnost-ului, al Transparenței! Poate că băieții, ascultătorii, s-au săturat și ei sau s-au făcut că nu aud, sau poate că dormeau. Dumnezeu să-i aibă in paza lui! Și dacă seara târziu sună telefonul la dvs. nu vă speriați! S-ar putea să fie Europa Liberă și al dvs.. Începutul a fost greu.
Și acum, să dăm Cezarului ce e al... Ceaușescului! Șerban Orăscu cu „Pregătirile pentru cel de-al XIV-lea Congres... Ceaușescu reales.
Șerban Orăscu: Vă amintiți, poate, stimați ascultători, felul cum a prezentat Secretarul General al Partidului Comunist Român în iulie șansele ca și Partidul Comunist sau poporul român în genere să apuce pe calea democrației pluraliste. „Asta se va întâmpla, - a spus, atunci, Nicolae Ceaușescu, „când o face plopu' mere și răchita micșunele”. In aceeași cuvântare, Nicolae Ceaușescu n-a exclus însă ca în alte țări socialiste să se întâmple totuși așa ceva. Și iată că, după ce Polonia are de la 12 septembrie un guvern condus de un membru al Solidarității despre care Agerpres spunea că e „un dușman al socialismului și o unealtă a imperialismului”, iată că, acum, Partidul Comunist Maghiar, întrunit in congres, s-a autodizolvat! Partidul Comunist Polonez nu s-a autodizolvat, dar, odată cu Congresul programat pentru luna ianuarie, el își va schimba radical structura.
In acest timp, la București, la Comitetul Central, sunt in toi pregătire pentru Congresul al XIV-lea. Cum decurg ele? Delegați la congres, desemnați de Comitetul Central, cuvântări scrise dinainte, organe alese dinainte - obișnuita regie care face din congresele comuniste din România o simplă formalitate. Pentru acest gen de congres se fac pregătiri acum la Comitetul Central. Se fac pregătiri, dar deasupra tuturor regizorilor plutește de data aceasta, se poate crede, un anumit sentiment de nesiguranță, căci socialismul de inspirație marxistă „și-a trăit traiul și și-a mâncat mălaiul”. Strâng rândurile conducătorii dogmatici rămași de la Ulbricht și Ceaușescu la Castro, dar tovarășii români cunosc, probabil, proverbul chinez rostit de Zhou Enlai cândva la Belgrad: „apele îndepărtate nu sting focul”.
Și telegrama de felicitare adresată de Mihail Gorbaciov noului președinte al Partidului Socialist Maghiar, creat pe ruinele celui comunist autodesființat, e de natură a da de gândit acelorași tovarăși care persistă a crede că istoria poate fi ținută in loc cu ajutorul Miliției și Securității.
Evenimentele din Polonia și Ungaria au arătat că Uniunea Sovietică pune o singură opreliște transformărilor din țările est-europene: ea nu-i de natură ideologică. Să nu ducă la ieșirea din pactul de la Varșovia, admiteri fiecare țară are dreptul să facă la ea acasă ce vrea, inclusiv să renunțe la comunism.
Omenirea trăiește, deci, intr-adevăr momente unice. Ceea ce URSS a impus popoarelor prin prezența Armatei Roșii la sfârșitul ultimului război devine acum un proces reversibil. Cât privește faimoasa „Cortină de fier”, la Erich Honecker s-a mutat fără doar și poate de la frontiera austro-maghiară la cea românească. Polonia devenind o enclavă liberă intr-un bloc din care nu mai subzistă în vechea structură decât România lui Ceaușescu și Germania răsăriteană a lui Honecker.
