Un basm

"Va veni să vă cuprindă

Un flăcău cu negre plete

Și frumos cum nimeni nu-i;

Voi fugiți să nu vă prindă!

Ușa s-o-ncuiați la tindă,

Că, de vă sărută, fete,

Veți muri de dragul lui!"

Și-a venit flăcăul, cică,

Un voinic cum altul nu e!

Și trei fete de-mpărat

Grabnic s-au ascuns de frică,

Numai fata cea mai mică

N-a putut grăbit să-ncuie,

Și-a rămas la sărutat.

De-a murit, eu nu țiu minte.

Acest basm mi-l spuse mama

Adormindu-mă, de mult!

Și-i mult basm de-aci-nainte,

Și-am uitat a lui cuvinte!

Ah, de-ați ști să-mi dați voi seama,

Cum aș vrea să-l mai ascult!

Vreau să știu, să știu sfîrșitul!

A murit copila? Vine

Iar flăcăul de-a plecat?

Spuneți cum e isprăvitul?

Ah, eu nu-nțeleg iubitul—

Și s-a repetat cu mine

Basmul fetei de-mpărat!