Fata mosului cea cu minte Die Tochter des alten Mannes mit Hirn Santa's girl with a mind La hija del viejo con cerebro La fille du vieil homme avec un cerveau La figlia del vecchio con un cervello A filha do velho com um cérebro Дочь старика с мозгами Yaşlı adamın beyinli kızı Дівчина Діда Мороза з розумом

A fost odată ca niciodată etc. It was once like never before. Érase una vez, etc. Il était une fois, comme jamais auparavant. Era una volta come non mai. Жили-были и т.д. Жили-були і т.д.

A fost odată un om bătrân care avea o fată mare, de se dusese vestea în lume de vrednicia ei. Once upon a time there was an old man who had a big girl, if the news had been brought into the world by her dignity. Había una vez un anciano que tenía una hija adulta, y se había corrido la voz por el mundo de su valía. Il était une fois un vieil homme qui avait une grande fille, si la nouvelle avait été révélée au monde par sa dignité. Una volta c'era un vecchio che aveva una grande ragazza, la notizia del mondo era andata fuori del suo valore. Жил-был старик, у которого была взрослая дочь, и молва о ее достоинствах разнеслась по свету. Жив собі старий чоловік, який мав дорослу доньку, і в світі рознеслася чутка про її гідність.

Moșneagul (unchiașul) se căsători de a doua oară cu o babă, care avea și ea o fată mare. The landlord (uncle) married a second time with a nanny, who also had a big girl. El anciano (los tíos) se casó por segunda vez con una anciana, que también tenía una hija adulta. Le propriétaire (oncle) s'est marié une deuxième fois avec une nounou, qui avait aussi une grande fille. Il Mosneag (lo zio) si sposò la seconda volta con una nonna che aveva anche una ragazza grande. Старик (дядя) женился во второй раз на старухе, у которой тоже была взрослая дочь. Старий (дядько) одружився вдруге на старій жінці, яка також мала дорослу доньку. Baba, însă, punea pe fata unchiașului la toate greutățile casei; iar fata ei se clocise de ședere. Baba, however, put on the face of the uncle at all the burdens of the house; and her daughter had been locked up. Pero la vieja impuso a la hija de los tíos todas las cargas de la casa; y su hija estaba harta de quedarse. Baba, cependant, a mis sur le visage de l'oncle tous les fardeaux de la maison; et sa fille avait été enfermée. Baba, tuttavia, pose la faccia dello zio su tutti i pesi della casa; e sua figlia si era alzata per restare. Но старуха взвалила на дочь дяди все тяготы по дому, и дочери надоело оставаться. Стара ж жінка поклала на дочку дядьків усю домашню роботу, а дочці її остогидло там залишатися.

Biata fata unchiașului torcea, țesea, făcea pâine, mătura și scutura fără să zică nici pis! The poor girl's uncle twisted, weaved, made bread, swept and shook without saying a word! La pobre hija de unlicker estuvo hilando, tejiendo, haciendo pan, barriendo y sacudiendo ¡sin decir ni pío! La fille du pauvre malandrin filait, tissait, faisait du pain, balayait et secouait sans faire pipi ! Il volto dello zio si arriccia ostinatamente, la tessitura, il pane, il pennello e il micromosso senza dire un gatto! Дочь бедняка пряла, ткала, пекла хлеб, подметала и трясла, не проронив ни слова!

dară baba punea parte fetei sale, și pâra la unchiaș pe fiica lui și o tot ocăra. but the grandmother was part of her daughter, and she seemed to be her uncle's daughter and kept insulting her. pero la vieja estaba tomando el papel de su hija, y llamaba a la hija de su hija por su nombre y la culpaba. mais la vieille femme prenait la part de sa fille, et elle appelait le nom de la fille de sa fille et la blâmait. la fanciulla gli mise la faccia e incirconcise sua figlia, e lei la trattenne. Nu era ziuliță lăsată de Dumnezeu să nu se certe cu el, ca să-și gonească copila, și-i zicea: It was not a day left by God not to quarrel with him, in order to chase his child, and he said to her: No hubo día en que Dios no la dejara discutir con él para que le enviara a su hijo, y él le dijo: Il n'y a pas eu un jour où Dieu ne l'a pas laissée lui demander de renvoyer son enfant, et il lui a dit :

– Daca nu-ți vei duce fata de aici, pâine și sare pe un taler cu tine nu mai mănânc. "If you don't take your daughter out of here, I won't eat bread and salt on a plate with you." - Si no sacas tu cara de aquí, no voy a comer pan y sal en un thaler contigo. - Si vous ne sortez pas d'ici, je ne mangerai pas de pain et de sel sur un thaler avec vous.

Bietul om se cam codea; dară baba într-o noapte turnă apă pe vatră și stinse focul ce-l învălise fata unchiașului de cu seară. The poor man was a little eloquent; but one night her grandmother poured water on the hearth and extinguished the fire that had enveloped her uncle's face in the evening. El pobre hombre estaba en un aprieto; pero una noche la vieja echó agua en el hogar y apagó el fuego que desde la tarde le daba en la cara. Le pauvre homme était dans une situation difficile, mais un soir, la vieille femme versa de l'eau sur l'âtre et éteignit le feu qui lui faisait rage depuis le début de la soirée. Il povero stava scrivendo; il tizio una notte versò dell'acqua sul camino e spense il fuoco che lo aveva avvolto contro la sera dello zio.

A doua zi, dis-de-dimineață, se scoală fata să facă focul, fiindcă tot pe ea cădea păcatele; dară foc nu mai găsi în vatră. Early the next morning, the girl got up to build a fire, for the sins had fallen on her, but she found no fire in the hearth. A la mañana siguiente, temprano, la muchacha se levantó para encender un fuego, pues los pecados le habían caído encima, pero no encontró fuego en el hogar. Le lendemain matin, de bonne heure, la jeune fille se leva pour faire du feu, car les péchés lui étaient tombés dessus, mais elle ne trouva pas de feu dans l'âtre.

Atunci, de frică să nu o ocărască mumă-sa cea vitregă, se urcă pe bordei, se uită în toate părțile, doară va vedea încotrova vreo zară de foc, ca să se ducă să ceară măcar un cărbune; dară nu se văzu nicăiri ceea ce căuta ea. Then, afraid that her stepmother would scare her, she climbed up the bank and looked everywhere, if she saw any firewood, so that she could go and ask for some coal; but what she was looking for was nowhere to be seen. Entonces, temerosa de que su madrastra la asustara, subió a la orilla y miró por todas partes, por si veía algo de leña, para poder ir a pedir carbón; pero lo que buscaba no aparecía por ninguna parte. Alors, de peur que sa belle-mère ne lui fasse peur, elle grimpa sur la berge et regarda partout si elle voyait du bois de chauffage, afin d'aller demander du charbon ; mais ce qu'elle cherchait n'était nulle part.

Când, tocmai când era să se dea jos, zări spre răsărit abia licărind o mititică vâlvotaie; se coborî de pe acoperiș și o luă într-acolo. Se duse, se duse și la foc nu mai ajunse; dară în drumul ei întâlni o grădină părăginită, care o strigă zicându-i: Elle alla, elle alla, et elle ne revint plus vers le feu ; mais elle rencontra sur son chemin un jardin abandonné, qui l'appela en disant :

– Fată mare, fată mare!

vino de-mi curăță pomii ce mi-au mai rămas de omizi; și, când t-ei întoarce, ți-oi da poame coapte să mănânci. Venez débarrasser mes arbres restants des chenilles et, à votre retour, je vous donnerai des pommes mûres à manger. Se apucă fata de lucru numaidecât și cum isprăvi, îndată plecă. La jeune fille a commencé à travailler immédiatement et dès qu'elle a terminé, elle est partie.

Mai încolo dete peste un puț, care îi strigă: Un peu plus loin, vous rencontrez un puits qui vous interpelle : Più tardi, inciampò in un albero,

– Fată mare, fată mare! - Grande ragazza, ragazza grande!

vino de mă sleiește, că ți-oi da apă rece, să te răcorești când t-ei întoarce. Venez me relever, je vous donnerai de l'eau froide pour vous rafraîchir à votre retour. Vieni da me, per darti dell'acqua fredda, per rinfrescarti quando torni. Data slei puțul și plecă înainte.

Merse ce merse și dete peste un cuptor, care-i strigă și acesta:

– Fată mare, fată mare!

vino de mă lipește și mă șterge de cenușe, și, când t-ei întoarce, îți voi da azimă caldă. Fata lipi și șterse cuptorul și-și căută de drum.

Mai merse nițel și dete peste o căscioară, și bătu la poartă.

– Cine e acolo?

îi zise dinăuntru; daca e om bun să intre, daca nu, să nu vie, căci am o cățelușe cu dinții de fier și cu măselele de oțel, și-l face mici fărâmi. – Om bun, răspunse fata.

După ce intră, fiindu-i frică de mumă-sa vitregă să nu o bată dacă se va întoarce acasă, pentru că întârziase, întrebă daca nu cumva are trebuință de o slujnică.

Sânta Vinerea, care locuia înăuntru și care priimi pe fată, îi răspunse că are trebuință de o asemenea fată; ea rămase acolo. Mai întâi îi spuse că treaba ce are să facă dimineața este să dea de mâncare puilor ce-i avea în curte, însă mâncarea să fie nici caldă, nici rece; apoi să scuture și să deretice pân casă.

Iară maica Sânta Vinerea plecă la biserică. Fata făcu tot, precum îi poruncise. Când veni acasă, Sânta Vinerea întrebă de puii ei, carii erau balauri, șerpi, nevăstuici, ciuhurezi, șopârle, năpârci și gușteri, cum le-a dat mâncarea, și toți răspunseră că n-a fost băgat de seamă daca a lipsit ea de acasă; așa de bine au fost căutați.

Intră în casă maica Sânta Vineri și văzu toate lucrurile așezate la locul lor și rămase foarte mulțumită.

După câtva timp, zise fata:

– Maică Sântă Vinere, mi s-a făcut dor de părinți, fă bine și-mi dă voie să mă duc.

– Du-te, fata mea; dară mai-nainte caută-mi în cap, și să vezi că o să curgă o apă pe dinaintea casei și o să aducă fel de fel de cutii, de tronuri și de lăzi; pe care din ele îți vei alege, aceea să fie simbria ta.

Se așezară și îndată văzu curgând apa de care-i spusese, și pe dânsa veni niște lăzi și tronuri prea frumoase.

Fata se gândi că, daca va lua o ladă d-ale frumoasele, slujba ei nu făcea atâta, și mai așteptă până mai văzu că vena o cutie mică și necioplită; atunci ea zise:

– Maică Sântă Vinere, iată că mi-am ales lucru pe cât face slujba mea.

– Ia-l, fata mea, daca n-ai voit să-ți alegi altceva mai frumos, și du-te cu Dumnezeu.

Fata unchiașului își luă ziua bună, plecă cu cutia la supțioară și, întorcându-se pe la cuptor, căpătă o azimă caldă, și trecând pe la puț, bău apă rece de se răcori; iară când ajuse la grădină, mâncă poame coapte.

Fata ajunse acasă și găsi pe tată-său zdrobit la inimă de mâhnire; îi spuse tot ce a făcut și deschise cutia.

Dar ce să vază înăuntru? Mărgăritare, pietre nestemate, mărgele, ie numai cu fluturi de aur și catrențe de mătase. Baba și fiică-sa pizmuia pe fata moșului; iară lui îi creștea inima de bucurie.

Baba trimise și ea pe fie-sa, să facă ce făcuse fata unchiașului.

Se duse, se duse și fata babei, și ajunse la grădina care o chemă și pe dânsa ca să o curețe; dar ea răspunse: – Da' ce!

nebună sunt eu să-mi zgârii mâinile prin tine? O lăsă și porni mai departe, sosi până la puț, și daca o chemă puțul, ea îi răspunse și lui:

– Da' ce!

am mâncat laur ca să mă ostenesc eu cu tine până să te sleiesc? Și plecă mai departe și se duse până ce dete și peste cuptor, care o strigă ca și pe fata unchiașului; ea îi zise și lui:

– Da!

ce-am văzut să-mi murdăresc mânușițele și să mă vâr pân tine? Și plecă înainte, până ce ajunse și ea tot la Sânta Vinerea.

Acolo fu întrebată ca și fata unchiașului și priimită în slujbă, apoi maica Sânta Vinerea îi zise și ei să facă ceea ce zisese și fetei moșneagului, și plecă la biserică.

Când veni Sânta Vinerea acasă, toate lighioanele, cu gâturile întinse, se plânseră că li s-au opărit gâtlejurile; intră în casă și văzu o arababură de nu-i mai da nimeni de căpătâi.

În cele din urmă, zise fata cea leneșe:

– Maică Sântă Vinere, mi s-a făcut dor de părinți, dă-mi dreptul meu, căci mi s-a urât aci, să mă duc acasă.

– Du-te, fata mea, răspunse Sânta Vinerea, dară mai așteaptă nițeluș, că o să treacă o apă dinaintea portiței, aducând fel de fel de lucruri; pe care ți-o plăcea ca s-o iei, alege; iară până atunci să-mi cauți în cap.

N-apucă să puie mâinile în capul ei și se repezi de luă de pe gârlă lada cea mai mare și mai frumoasă ce văzu.

Sânta Vinere îi zise: – Deoarece ți-ai ales astă ladă, ia-o; dară să nu o deschizi până acasă; și când o vei deschide, să fii numai cu mumă-ta singură în casă, ca să nu vază nimeni ce e într-însa.

Fata luă lada și plecă.

Când se întoarse pe la cuptor, văzu azime calde, se cercă să ia și nu putu; ea nu mai putea răbda de foame.

Pe la puț trecu cu jind, că nu-i dete măcar o picătură de apă, ca să se răcorească; iară când trecu pe la grădină, îi lăsa gura apă și nu putu nici să se umbrească puțin de arșița soarelui. Ajungând acasă obidată de osteneală și flămândă, n-avu răbdare, ci chemă pe mumă-sa la o parte și-i zise să facă pe unchiaș și pe fie-sa să iasă afară.

Cum rămase singurele, deschise lada; dar ce ieși d-acolo?

balauri, șerpi, și câte lighioni toate, cărora le arsese gâtlejurile când le dase de mâncare; și îndată le sfâșiară și le mâncară. Tot satul se spăimântă de întâmplarea asta; și fiecare om băgă de seamă că asta vine de la răsplătirea dumnezeiască.

Fata moșneagului însă se căsători cu un flăcău din cei mai frumoși ai satului, care o ceru de la tată-său și o luă de soție. Mare veselie se făcu în sat la nunta lor, și trăiesc în fericire până în ziua de azi.

Cine nu crede să facă bine să se uite împrejur, și va vedea multe de aceste case. Iar eu încălecai p-o șea etc.