×

Nós usamos os cookies para ajudar a melhorar o LingQ. Ao visitar o site, você concorda com a nossa política de cookies.


image

MIRCEA BRAVO, Tipuri de români în concediu - MIRCEA BRAVO

Tipuri de români în concediu - MIRCEA BRAVO

Când mergi în concediu cu mai mulți prieteni este o adevărată provocare pentru că fiecare om are nebuniile lui

și intră într-un anumit tipar.

Astăzi vreau să vă prezint tiparele astea, să vedem cum putem face să ne înțelegem, să nu ne certăm, să ne luăm de cap.

Există categoria de oameni care:

ei când merg în excursie trebuie să-și pună tot dulapul.

Să nu aibă cumva ceva surprize. Ei să se simtă exact ca și acasă, știi?!

Și să poată alege din dulap ce vor ei.

Își pun ditamai bagajul și apoi văd ei când merg în excursie ce își iau, ce nu-și iau.

De obicei, 90% din haine nu le folosesc.

Ca o reacție la acea categorie a apărut un fel de hipsteri ai bagajelor.

Își fac un bagaj mic, își pun puține lucruri în bagaj.

Tot timpul ei mi s-au părut oameni șmecheri, liberi.

Am avut un prieten, pe clasa a VII-a, la mare el a mers cu o pereche de pantaloni și un tricou.

Și o oprit la un moment dat trenul prin București și și-o pierdut tricoul și era numai în pantaloni.

Și zicea.."Ahh, mi-am pierdut și asta, mi-oi pierde și chiloții de pe mine. Îs liber! Îs liber!"

Ceea ce mi se pare foarte, foarte șmecher.

Îi un bai. Baiul îi că așa am făcut și eu, am venit cu bagajul ăsta care pare mare.

De fapt, îi un laptop, mi-am pus vreo două tricouri, două perechi de pantaloni, chiloți, șosete,

Și în prima zi...Hî! Ne trebuie șlapi?! De unde să îmi cumpăr șlapi?

Ioi, gel. Mă poți împrumuta cu niște gel?

Și multe, multe situații în care ușor, ușor te simți inconfortabil.

Deci, dacă ar fi după mine, aș merge pe o variantă de echilibru.

Nu-ți lua nici tot dulapul, dar nici nu îți bate joc cu două tricouri.

Probabil îi știți pe cei care oriunde merg, ei nu sunt impreionați.

Lor li se pare normal. Dacă îi întrebi "Cum ți se pare?!" și vezi chestia asta,

ei zic "Îi fain, nu zic că-i nașpa, dar până la urmă ce-i?! Îs niște betoane, niște cărămizi. Îs oameni care lucră.

Doar poți face și la noi în țara din astea dacă te chinui. Numai, no. Deci, nu îi Tulai, Doamne, amu."

Mai există categoria care vine în concediu să se relaxeze. Și atunci dacă intri la ei în cameră la ora 12.00, ei zic:

"Boss, mai lasă-mă încă un pic să stau liniștit că eu oricum am avut an greu, vreau să mă relaxez, să stau liniștit.

Îi despre relaxare, da?!

Mergeți, plimbați-vă și după mă chemați când e de mâncat."

Pentru că suntem români, îi avem și pe acei oameni care merg în concediu numai să mănânce.

Pentru ei totul se reduce la masă.

"No, ce mâncăm?! Ne-am luat din alea. No, bun!

Îi bine de mic-dejun, dar la amiază unde mergem să mâncăm? Să mergem și acolo să mâncăm.

Ioi, să nu rămân diseară flămând. Unde mergem la cină?

Să ne luăm în cameră? Să ne luăm din alea de mâncare? Ceva de-a lor. Ioi, ce foame mi-i!"

Sunt persoanele acelea super calculate care vin cu itinerariu, cu programul stabilit.

Stai 7 zile, el îți spune miercuri la ora 7:00 ce ai de făcut.

"Cât îi ceasul? 7:00? Vezi că la 7:00 trebuie să mergem. Îmbracă-te!

Și ia-ți pantaloni lungi că nu te primește în restaurant numai așa."

Și în cazul în care tu, Doamne ferește, vii cu o idee "Bă, oare nu putem peste 3 zile să mergem un pic la piramida aia?"

"Nu! Că am luat bilete acolo și e la jumătate prețul. Ți-am spus și te-am întrebat și ai spus că e ok, da? Deci mergem!"

Sigur aveți prieteni care îs cu pașii. Și ăștia când îs cu pașii și în concediu sunt cu pașii.

Și ei atunci trebuie să își facă pașii. Dacă ei au 15.000 de pași de făcut, ei 15.000 pași au de făcut.

"Hai să mergem încolo!" "Dar e ceva acolo?" "Nuu, dar încolo îi drum lung, ne putem întoarce și băgăm de 3 ori așa

și după aia putem merge în altă parte."

"Dar nu vedem nimic. Nu vrei să stăm la un restaurant să mâncăm?"

"Nu, că trebuie să îmi fac pașii. Hai mai repede că trebuie să îmi fac pașii până la ora 7:00!

"Hai! Hai! Hai!"

Unii trebuie să vină în concediu cu 16 GB de memorie pentru că fac poze la absolut orice.

Eu înțeleg că sunt clădiri, restaurante sau mâncare. Îs de bun-simț.

Dar ei își fac poză în parc, fac poză la stâlpul ăsta, la iarbă "Ni, ce verde îi iarba." Fac poză la tot.

Și te gândești "Bă, ești nebun?! Când în viață vieților tale o să te uiți vreodată la pozele alea?! Că îs nu știu câți GB de poze."

Bă, frate, se uită! Se uită și după aia își face selecție. Uite, astea îs...Preselecție, selecție. Din astea trei aleg una.

Și după aia stau o oră să editeze și să posteze.

Avem tehnica clasică de român care se plânge cât de bine îi e lui. Adică...

"Da, frate, îi ok. Dar, bă, atâta-i de cald. Da, da, da îi mâncare bună și îs locuri faine, dar mor de cald.

Crede-mă că aș vrea să fiu în țară. Mai bine să știu că îi zăpadă și cu izmene decât să fiu aici.

Bă, transpir. Îți spun sincer că nu mă așteptam să fie așa de cald. Îs 35 de grade. Da, îs zone de verzi, e ok. Dar e foarte cald.

Hai, lasă-mă! De-abia aștept să mă întorc în țară. Mi-o ajuns cu binele ăsta."

Bă, românul chiar dacă e în străinătate, zice: "Hai să mă duc la cumpărături." Și îs milioane de magazine.

Merge tot unde știe el.

Și eu acum 2 zile a trebuit să îmi cumpăr o pereche de papuci. M-am plimbat, m-am panicat un pic de alte branduri

Tot la Zara, Pull&Bear; și Bershka am fost. Că de acolo știe românul, de-acolo își ia. Nu îmi trebuie mie combinații.

Am trecut, am dat o geană prin alte părți și să le zic la prietenii mei:

"Bă, știi ce-i la Philipp Plein, Armani și de ălea?"

"Da."

Numai eu tot de la Bershka, Pull&Bear; mi-am luat.

Tot timpul, în orice grup există un lider. El ia deciziile. Și-atunci, dacă te duce într-un loc șmecher zice:

"No, îți place unde te-am adus? Ai mai văzut tu în România din astea?

Du-te, mă, că tu de la coada vacii, n-ai mai prins. Noroc cu mine!"

Dar, și când e nașpa, dacă nu e un loc foarte tare:

"Dar ce, mă? Care-i faza? Ce tot te plângi atâta? Tu nu știi să te bucuri. Ești atâta de negativist, mă.

Și plus că și tu ai zis că e ok. Că te-am întrebat și n-ai zis nimica. Trebuia să zici."

Românii au o inteligență socială ridicată pentru că ei s-au obișnuit ca cineva să le tragă țeapă și cineva să-i lovească

De aia când intri în aeroport e:

"Bă, nu merge acolo. Vezi că ăla îi nebun, ăla te fură că l-am simțit. Eu îi simt pe oameni."

Și îs foarte circumspecți tot timpul. Ceva se întâmplă rău, cineva o să ia o țeapă.

Și de obicei chiar ăia iau țeapă. Că și-o atrag.

Îl știți pe românul ăla care când ajunge în aeroport trebuie să dea raportul la toate neamurile care stau departe la țară

și crede că trebuie să urle ca să îi audă:

"Mătușă, pă Dubai am ajuns. Vai, lasă-mă, că ce îi pă aicea. Doamne și ferește!

Hai, te pup. Că aici cine știe cât costă minutul."

Noi, românii, ne știm foarte bine cu cheltuielile. Adică, în sensul în care îs mulți care vin, La început îs calculați la fix,

nu cheltuie un ban. Totul e calculat, reduceri la maxim și după aia, pe ultima zi:

"Bă, mi-au mai rămas niște bani. Hai să iau niște cadouri din Duty Free.

Să fie că-s din Dubai."

În același timp, excursiile astea în străinătate readuc prietenii. Pentru că îi câte unul cu care nu ai mai vorbit de doi ani

și tu te duci și-i zici:

"Salut, bă! Ți-am adus un magnet cu Dubai. Să îl pui la tine în cameră, sau la tine în dormitor, sau la tine pe frigider."

Și, efectiv, cumpără la toți colegii din clasa a-I-a, clasa a-IV-a, colegii de la lucru, vecinii de pe scară, la toată lumea.

Practic, e un anunț oficial că el o fost în Dubai.

Vă mulțumesc mult că ați stat până în capăt.

Acestea sunt tipurile de românii pe care le știu eu.

Cu siguranță mai îs. Vă rog frumos să mi le spuneți.

Și Doamne ajută să mergem în cât mai multe excursii anul ăsta. Eu cel puțin n-am prea fost, c-am fost la lucru.

Dar, vreau și eu, am nevoie de un city break, am nevoie de o vacanță.

V-am pupat.


Tipuri de români în concediu - MIRCEA BRAVO Types of Romanians on vacation - MIRCEA BRAVO Tipos de rumanos de vacaciones - MIRCEA BRAVO

Când mergi în concediu cu mai mulți prieteni este o adevărată provocare pentru că fiecare om are nebuniile lui When you go on vacation with several friends it's a real challenge because everyone has their own craziness

și intră într-un anumit tipar. and get into a certain pattern.

Astăzi vreau să vă prezint tiparele astea, să vedem cum putem face să ne înțelegem, să nu ne certăm, să ne luăm de cap. Today I want to present you these patterns, let's see how we can get along, not argue, get along.

Există categoria de oameni care:

ei când merg în excursie trebuie să-și pună tot dulapul. when they go on a trip, they have to pack their entire wardrobe.

Să nu aibă cumva ceva surprize. Ei să se simtă exact ca și acasă, știi?! Don't have any surprises. Make them feel exactly like home, you know?!

Și să poată alege din dulap ce vor ei.

Își pun ditamai bagajul și apoi văd ei când merg în excursie ce își iau, ce nu-și iau. They always pack their luggage and then they see when they go on a trip what they take and what they don't take.

De obicei, 90% din haine nu le folosesc.

Ca o reacție la acea categorie a apărut un fel de hipsteri ai bagajelor. As a reaction to that category, a kind of luggage hipsters emerged.

Își fac un bagaj mic, își pun puține lucruri în bagaj.

Tot timpul ei mi s-au părut oameni șmecheri, liberi. They always seemed to me to be sly, free people.

Am avut un prieten, pe clasa a VII-a, la mare el a mers cu o pereche de pantaloni și un tricou. I had a friend, in the 7th grade, he went to the beach with a pair of pants and a T-shirt.

Și o oprit la un moment dat trenul prin București și și-o pierdut tricoul și era numai în pantaloni. And at one point the train stopped her in Bucharest and she lost her shirt and was only in pants.

Și zicea.."Ahh, mi-am pierdut și asta, mi-oi pierde și chiloții de pe mine. Îs liber! Îs liber!" And he was saying.."Ahh, I've lost this too, I'll lose my panties too. I'm free! I'm free!"

Ceea ce mi se pare foarte, foarte șmecher. Which I find very, very dodgy.

Îi un bai. Baiul îi că așa am făcut și eu, am venit cu bagajul ăsta care pare mare. It's a bathroom. Damn that's what I did too, I came with this luggage that looks big.

De fapt, îi un laptop, mi-am pus vreo două tricouri, două perechi de pantaloni, chiloți, șosete, Actually, a laptop, I put on about two t-shirts, two pairs of pants, panties, socks,

Și în prima zi...Hî! Ne trebuie șlapi?! De unde să îmi cumpăr șlapi? And on the first day...Hey! Do we need flip flops?! Where can I buy my flip flops?

Ioi, gel. Mă poți împrumuta cu niște gel?

Și multe, multe situații în care ușor, ușor te simți inconfortabil.

Deci, dacă ar fi după mine, aș merge pe o variantă de echilibru.

Nu-ți lua nici tot dulapul, dar nici nu îți bate joc cu două tricouri.

Probabil îi știți pe cei care oriunde merg, ei nu sunt impreionați. You probably know those who everywhere they go, they are not impreioned.

Lor li se pare normal. Dacă îi întrebi "Cum ți se pare?!" și vezi chestia asta, It seems normal to them. If you ask them "What do you think?!" and see this thing

ei zic "Îi fain, nu zic că-i nașpa, dar până la urmă ce-i?! Îs niște betoane, niște cărămizi. Îs oameni care lucră. they say "I'm sorry, I'm not saying it's bad, but in the end what are they?! They're concrete, they're bricks. They're people who work.

Doar poți face și la noi în țara din astea dacă te chinui. Numai, no. Deci, nu îi Tulai, Doamne, amu." You can only do it here in this country if you struggle. Only, no. So don't Tulai them, God, amu."

Mai există categoria care vine în concediu să se relaxeze. Și atunci dacă intri la ei în cameră la ora 12.00, ei zic: There is also the category that comes on vacation to relax. And then if you enter their room at 12:00, they say:

"Boss, mai lasă-mă încă un pic să stau liniștit că eu oricum am avut an greu, vreau să mă relaxez, să stau liniștit. "Boss, let me rest a little longer because I've had a hard year anyway, I want to relax, rest.

Îi despre relaxare, da?! It's about relaxation, right?!

Mergeți, plimbați-vă și după mă chemați când e de mâncat." Go, walk, and then call me when it's time to eat."

Pentru că suntem români, îi avem și pe acei oameni care merg în concediu numai să mănânce. Because we are Romanians, we also have those people who go on vacation only to eat.

Pentru ei totul se reduce la masă. For them, everything comes down to the table.

"No, ce mâncăm?! Ne-am luat din alea. No, bun! "No, what are we eating?! We ate those. No, good!

Îi bine de mic-dejun, dar la amiază unde mergem să mâncăm? Să mergem și acolo să mâncăm.

Ioi, să nu rămân diseară flămând. Unde mergem la cină? Yoi, don't stay hungry tonight. Where are we going for dinner?

Să ne luăm în cameră? Să ne luăm din alea de mâncare? Ceva de-a lor. Ioi, ce foame mi-i!" Shall we go to the room? Shall we grab some food? Something of theirs. Oh, I'm so hungry!"

Sunt persoanele acelea super calculate care vin cu itinerariu, cu programul stabilit. There are those super calculated people who come with an itinerary, with a set schedule.

Stai 7 zile, el îți spune miercuri la ora 7:00 ce ai de făcut. Wait 7 days, he tells you on Wednesday at 7:00 a.m. what you have to do.

"Cât îi ceasul? 7:00? Vezi că la 7:00 trebuie să mergem. Îmbracă-te! "What time is it? 7:00? You see we have to go at 7:00. Get dressed!

Și ia-ți pantaloni lungi că nu te primește în restaurant numai așa." And wear long pants, because they don't welcome you in the restaurant just like that."

Și în cazul în care tu, Doamne ferește, vii cu o idee "Bă, oare nu putem peste 3 zile să mergem un pic la piramida aia?" And in case you, God forbid, come up with an idea "Well, can't we go to that pyramid in 3 days?"

"Nu! Că am luat bilete acolo și e la jumătate prețul. Ți-am spus și te-am întrebat și ai spus că e ok, da? Deci mergem!" "No! Because I got tickets there and it's half price. I told you and I asked you and you said it's ok, yes? So we're going!"

Sigur aveți prieteni care îs cu pașii. Și ăștia când îs cu pașii și în concediu sunt cu pașii. Surely you have friends who are with you. And these when they are with the steps and on vacation they are with the steps.

Și ei atunci trebuie să își facă pașii. Dacă ei au 15.000 de pași de făcut, ei 15.000 pași au de făcut. And then they have to take their steps. If they have 15,000 steps to take, they have 15,000 steps to take.

"Hai să mergem încolo!" "Dar e ceva acolo?" "Nuu, dar încolo îi drum lung, ne putem întoarce și băgăm de 3 ori așa "Let's go there!" "But is there something there?" "No, but there's a long way to go, we can go back and score 3 times like that

și după aia putem merge în altă parte." and after that we can go somewhere else."

"Dar nu vedem nimic. Nu vrei să stăm la un restaurant să mâncăm?" "But we can't see anything. Don't you want to sit at a restaurant and eat?"

"Nu, că trebuie să îmi fac pașii. Hai mai repede că trebuie să îmi fac pașii până la ora 7:00! "No, I have to walk. Hurry up, I have to walk by 7:00!

"Hai! Hai! Hai!"

Unii trebuie să vină în concediu cu 16 GB de memorie pentru că fac poze la absolut orice. Some have to come on vacation with 16 GB of memory because they take pictures of absolutely everything.

Eu înțeleg că sunt clădiri, restaurante sau mâncare. Îs de bun-simț. I understand it's buildings, restaurants or food. It's common sense.

Dar ei își fac poză în parc, fac poză la stâlpul ăsta, la iarbă "Ni, ce verde îi iarba." Fac poză la tot. But they take a picture of themselves in the park, they take a picture of this post, on the grass "Nah, how green is the grass." I take pictures of everything.

Și te gândești "Bă, ești nebun?! Când în viață vieților tale o să te uiți vreodată la pozele alea?! Că îs nu știu câți GB de poze."

Bă, frate, se uită! Se uită și după aia își face selecție. Uite, astea îs...Preselecție, selecție. Din astea trei aleg una. Well, bro, look! He looks and then makes his selection. Look, these are...Preselection, selection. Of these three I choose one.

Și după aia stau o oră să editeze și să posteze. And after that they stay for an hour to edit and post.

Avem tehnica clasică de român care se plânge cât de bine îi e lui. Adică...

"Da, frate, îi ok. Dar, bă, atâta-i de cald. Da, da, da îi mâncare bună și îs locuri faine, dar mor de cald.

Crede-mă că aș vrea să fiu în țară. Mai bine să știu că îi zăpadă și cu izmene decât să fiu aici. Believe me I would like to be in the country. Better to know that it's snowing all the time than to be here.

Bă, transpir. Îți spun sincer că nu mă așteptam să fie așa de cald. Îs 35 de grade. Da, îs zone de verzi, e ok. Dar e foarte cald. Well, I'm sweating. I tell you honestly, I didn't expect it to be so hot. It's 35 degrees. Yes, it's green areas, it's ok. But it's very hot.

Hai, lasă-mă! De-abia aștept să mă întorc în țară. Mi-o ajuns cu binele ăsta."

Bă, românul chiar dacă e în străinătate, zice: "Hai să mă duc la cumpărături." Și îs milioane de magazine. Well, even if the Romanian is abroad, he says: "Let's go shopping." And there are millions of stores.

Merge tot unde știe el.

Și eu acum 2 zile a trebuit să îmi cumpăr o pereche de papuci. M-am plimbat, m-am panicat un pic de alte branduri I also had to buy a pair of slippers 2 days ago. I walked around, I panicked a little about other brands

Tot la Zara, Pull&Bear; și Bershka am fost. Că de acolo știe românul, de-acolo își ia. Nu îmi trebuie mie combinații.

Am trecut, am dat o geană prin alte părți și să le zic la prietenii mei:

"Bă, știi ce-i la Philipp Plein, Armani și de ălea?"

"Da."

Numai eu tot de la Bershka, Pull&Bear; mi-am luat.

Tot timpul, în orice grup există un lider. El ia deciziile. Și-atunci, dacă te duce într-un loc șmecher zice: There is always a leader in any group. He makes the decisions. And then, if he takes you to a tricky place, he says:

"No, îți place unde te-am adus? Ai mai văzut tu în România din astea? "No, do you like where I brought you? Have you seen any of these before in Romania?

Du-te, mă, că tu de la coada vacii, n-ai mai prins. Noroc cu mine!" Go, me, because you from the cow's tail, you didn't catch it anymore. Good luck with me!"

Dar, și când e nașpa, dacă nu e un loc foarte tare: But, even when it's bad, if it's not a very cool place:

"Dar ce, mă? Care-i faza? Ce tot te plângi atâta? Tu nu știi să te bucuri. Ești atâta de negativist, mă. "But what, ma? What is the phase? Why are you complaining so much? You don't know how to be happy. You are so negative, ma.

Și plus că și tu ai zis că e ok. Că te-am întrebat și n-ai zis nimica. Trebuia să zici." And besides, you also said it's ok. That I asked you and you didn't say anything. You should have said."

Românii au o inteligență socială ridicată pentru că ei s-au obișnuit ca cineva să le tragă țeapă și cineva să-i lovească Romanians have a high social intelligence because they are used to being poked and prodded

De aia când intri în aeroport e: That's why when you enter the airport it's:

"Bă, nu merge acolo. Vezi că ăla îi nebun, ăla te fură că l-am simțit. Eu îi simt pe oameni." "Well, don't go there. You see that one's crazy, that one steals you for feeling him. I feel people."

Și îs foarte circumspecți tot timpul. Ceva se întâmplă rău, cineva o să ia o țeapă.

Și de obicei chiar ăia iau țeapă. Că și-o atrag. And usually they are the ones who take the stake. That they attract it.

Îl știți pe românul ăla care când ajunge în aeroport trebuie să dea raportul la toate neamurile care stau departe la țară You know that Romanian who, when he arrives at the airport, has to report to all the nationalities who live far away in the country

și crede că trebuie să urle ca să îi audă: and thinks he must shout to hear them:

"Mătușă, pă Dubai am ajuns. Vai, lasă-mă, că ce îi pă aicea. Doamne și ferește! "Aunt, I've arrived in Dubai. Oh, leave me alone, what's going on here. God forbid!

Hai, te pup. Că aici cine știe cât costă minutul." Come on, I'll kiss you. Because here who knows how much the minute costs."

Noi, românii, ne știm foarte bine cu cheltuielile. Adică, în sensul în care îs mulți care vin, La început îs calculați la fix, We, the Romanians, know our expenses very well. That is, in the sense that there are many who come, At the beginning you calculate it at a fixed rate,

nu cheltuie un ban. Totul e calculat, reduceri la maxim și după aia, pe ultima zi: don't spend a dime. Everything is calculated, maximum discounts and after that, on the last day:

"Bă, mi-au mai rămas niște bani. Hai să iau niște cadouri din Duty Free. "Well, I have some money left. Let's get some gifts from Duty Free.

Să fie că-s din Dubai." Maybe he's from Dubai."

În același timp, excursiile astea în străinătate readuc prietenii. Pentru că îi câte unul cu care nu ai mai vorbit de doi ani At the same time, these trips abroad bring back friendships. Because it's one you haven't spoken to in two years

și tu te duci și-i zici: and you go and tell him:

"Salut, bă! Ți-am adus un magnet cu Dubai. Să îl pui la tine în cameră, sau la tine în dormitor, sau la tine pe frigider." "Hi, bro! I brought you a Dubai magnet. Put it in your room, or in your bedroom, or on your fridge."

Și, efectiv, cumpără la toți colegii din clasa a-I-a, clasa a-IV-a, colegii de la lucru, vecinii de pe scară, la toată lumea. And, effectively, he buys from all his classmates in first grade, fourth grade, colleagues at work, neighbors on the stairs, everyone.

Practic, e un anunț oficial că el o fost în Dubai. Basically, it's an official announcement that he was in Dubai.

Vă mulțumesc mult că ați stat până în capăt. Thank you so much for staying until the end.

Acestea sunt tipurile de românii pe care le știu eu.

Cu siguranță mai îs. Vă rog frumos să mi le spuneți. I definitely still am. Please tell me them.

Și Doamne ajută să mergem în cât mai multe excursii anul ăsta. Eu cel puțin n-am prea fost, c-am fost la lucru. And God help us to go on as many trips as possible this year. At least I wasn't there much, because I was at work.

Dar, vreau și eu, am nevoie de un city break, am nevoie de o vacanță.

V-am pupat.