Tipuri de români în concediu - MIRCEA BRAVO
Când mergi în concediu cu mai mulți prieteni este o adevărată provocare pentru că fiecare om are nebuniile lui
și intră într-un anumit tipar.
Astăzi vreau să vă prezint tiparele astea, să vedem cum putem face să ne înțelegem, să nu ne certăm, să ne luăm de cap.
Există categoria de oameni care:
ei când merg în excursie trebuie să-și pună tot dulapul.
Să nu aibă cumva ceva surprize. Ei să se simtă exact ca și acasă, știi?!
Și să poată alege din dulap ce vor ei.
Își pun ditamai bagajul și apoi văd ei când merg în excursie ce își iau, ce nu-și iau.
De obicei, 90% din haine nu le folosesc.
Ca o reacție la acea categorie a apărut un fel de hipsteri ai bagajelor.
Își fac un bagaj mic, își pun puține lucruri în bagaj.
Tot timpul ei mi s-au părut oameni șmecheri, liberi.
Am avut un prieten, pe clasa a VII-a, la mare el a mers cu o pereche de pantaloni și un tricou.
Și o oprit la un moment dat trenul prin București și și-o pierdut tricoul și era numai în pantaloni.
Și zicea.."Ahh, mi-am pierdut și asta, mi-oi pierde și chiloții de pe mine. Îs liber! Îs liber!"
Ceea ce mi se pare foarte, foarte șmecher.
Îi un bai. Baiul îi că așa am făcut și eu, am venit cu bagajul ăsta care pare mare.
De fapt, îi un laptop, mi-am pus vreo două tricouri, două perechi de pantaloni, chiloți, șosete,
Și în prima zi...Hî! Ne trebuie șlapi?! De unde să îmi cumpăr șlapi?
Ioi, gel. Mă poți împrumuta cu niște gel?
Și multe, multe situații în care ușor, ușor te simți inconfortabil.
Deci, dacă ar fi după mine, aș merge pe o variantă de echilibru.
Nu-ți lua nici tot dulapul, dar nici nu îți bate joc cu două tricouri.
Probabil îi știți pe cei care oriunde merg, ei nu sunt impreionați.
Lor li se pare normal. Dacă îi întrebi "Cum ți se pare?!" și vezi chestia asta,
ei zic "Îi fain, nu zic că-i nașpa, dar până la urmă ce-i?! Îs niște betoane, niște cărămizi. Îs oameni care lucră.
Doar poți face și la noi în țara din astea dacă te chinui. Numai, no. Deci, nu îi Tulai, Doamne, amu."
Mai există categoria care vine în concediu să se relaxeze. Și atunci dacă intri la ei în cameră la ora 12.00, ei zic:
"Boss, mai lasă-mă încă un pic să stau liniștit că eu oricum am avut an greu, vreau să mă relaxez, să stau liniștit.
Îi despre relaxare, da?!
Mergeți, plimbați-vă și după mă chemați când e de mâncat."
Pentru că suntem români, îi avem și pe acei oameni care merg în concediu numai să mănânce.
Pentru ei totul se reduce la masă.
"No, ce mâncăm?! Ne-am luat din alea. No, bun!
Îi bine de mic-dejun, dar la amiază unde mergem să mâncăm? Să mergem și acolo să mâncăm.
Ioi, să nu rămân diseară flămând. Unde mergem la cină?
Să ne luăm în cameră? Să ne luăm din alea de mâncare? Ceva de-a lor. Ioi, ce foame mi-i!"
Sunt persoanele acelea super calculate care vin cu itinerariu, cu programul stabilit.
Stai 7 zile, el îți spune miercuri la ora 7:00 ce ai de făcut.
"Cât îi ceasul? 7:00? Vezi că la 7:00 trebuie să mergem. Îmbracă-te!
Și ia-ți pantaloni lungi că nu te primește în restaurant numai așa."
Și în cazul în care tu, Doamne ferește, vii cu o idee "Bă, oare nu putem peste 3 zile să mergem un pic la piramida aia?"
"Nu! Că am luat bilete acolo și e la jumătate prețul. Ți-am spus și te-am întrebat și ai spus că e ok, da? Deci mergem!"
Sigur aveți prieteni care îs cu pașii. Și ăștia când îs cu pașii și în concediu sunt cu pașii.
Și ei atunci trebuie să își facă pașii. Dacă ei au 15.000 de pași de făcut, ei 15.000 pași au de făcut.
"Hai să mergem încolo!" "Dar e ceva acolo?" "Nuu, dar încolo îi drum lung, ne putem întoarce și băgăm de 3 ori așa
și după aia putem merge în altă parte."
"Dar nu vedem nimic. Nu vrei să stăm la un restaurant să mâncăm?"
"Nu, că trebuie să îmi fac pașii. Hai mai repede că trebuie să îmi fac pașii până la ora 7:00!
"Hai! Hai! Hai!"
Unii trebuie să vină în concediu cu 16 GB de memorie pentru că fac poze la absolut orice.
Eu înțeleg că sunt clădiri, restaurante sau mâncare. Îs de bun-simț.
Dar ei își fac poză în parc, fac poză la stâlpul ăsta, la iarbă "Ni, ce verde îi iarba." Fac poză la tot.
Și te gândești "Bă, ești nebun?! Când în viață vieților tale o să te uiți vreodată la pozele alea?! Că îs nu știu câți GB de poze."
Bă, frate, se uită! Se uită și după aia își face selecție. Uite, astea îs...Preselecție, selecție. Din astea trei aleg una.
Și după aia stau o oră să editeze și să posteze.
Avem tehnica clasică de român care se plânge cât de bine îi e lui. Adică...
"Da, frate, îi ok. Dar, bă, atâta-i de cald. Da, da, da îi mâncare bună și îs locuri faine, dar mor de cald.
Crede-mă că aș vrea să fiu în țară. Mai bine să știu că îi zăpadă și cu izmene decât să fiu aici.
Bă, transpir. Îți spun sincer că nu mă așteptam să fie așa de cald. Îs 35 de grade. Da, îs zone de verzi, e ok. Dar e foarte cald.
Hai, lasă-mă! De-abia aștept să mă întorc în țară. Mi-o ajuns cu binele ăsta."
Bă, românul chiar dacă e în străinătate, zice: "Hai să mă duc la cumpărături." Și îs milioane de magazine.
Merge tot unde știe el.
Și eu acum 2 zile a trebuit să îmi cumpăr o pereche de papuci. M-am plimbat, m-am panicat un pic de alte branduri
Tot la Zara, Pull&Bear; și Bershka am fost. Că de acolo știe românul, de-acolo își ia. Nu îmi trebuie mie combinații.
Am trecut, am dat o geană prin alte părți și să le zic la prietenii mei:
"Bă, știi ce-i la Philipp Plein, Armani și de ălea?"
"Da."
Numai eu tot de la Bershka, Pull&Bear; mi-am luat.
Tot timpul, în orice grup există un lider. El ia deciziile. Și-atunci, dacă te duce într-un loc șmecher zice:
"No, îți place unde te-am adus? Ai mai văzut tu în România din astea?
Du-te, mă, că tu de la coada vacii, n-ai mai prins. Noroc cu mine!"
Dar, și când e nașpa, dacă nu e un loc foarte tare:
"Dar ce, mă? Care-i faza? Ce tot te plângi atâta? Tu nu știi să te bucuri. Ești atâta de negativist, mă.
Și plus că și tu ai zis că e ok. Că te-am întrebat și n-ai zis nimica. Trebuia să zici."
Românii au o inteligență socială ridicată pentru că ei s-au obișnuit ca cineva să le tragă țeapă și cineva să-i lovească
De aia când intri în aeroport e:
"Bă, nu merge acolo. Vezi că ăla îi nebun, ăla te fură că l-am simțit. Eu îi simt pe oameni."
Și îs foarte circumspecți tot timpul. Ceva se întâmplă rău, cineva o să ia o țeapă.
Și de obicei chiar ăia iau țeapă. Că și-o atrag.
Îl știți pe românul ăla care când ajunge în aeroport trebuie să dea raportul la toate neamurile care stau departe la țară
și crede că trebuie să urle ca să îi audă:
"Mătușă, pă Dubai am ajuns. Vai, lasă-mă, că ce îi pă aicea. Doamne și ferește!
Hai, te pup. Că aici cine știe cât costă minutul."
Noi, românii, ne știm foarte bine cu cheltuielile. Adică, în sensul în care îs mulți care vin, La început îs calculați la fix,
nu cheltuie un ban. Totul e calculat, reduceri la maxim și după aia, pe ultima zi:
"Bă, mi-au mai rămas niște bani. Hai să iau niște cadouri din Duty Free.
Să fie că-s din Dubai."
În același timp, excursiile astea în străinătate readuc prietenii. Pentru că îi câte unul cu care nu ai mai vorbit de doi ani
și tu te duci și-i zici:
"Salut, bă! Ți-am adus un magnet cu Dubai. Să îl pui la tine în cameră, sau la tine în dormitor, sau la tine pe frigider."
Și, efectiv, cumpără la toți colegii din clasa a-I-a, clasa a-IV-a, colegii de la lucru, vecinii de pe scară, la toată lumea.
Practic, e un anunț oficial că el o fost în Dubai.
Vă mulțumesc mult că ați stat până în capăt.
Acestea sunt tipurile de românii pe care le știu eu.
Cu siguranță mai îs. Vă rog frumos să mi le spuneți.
Și Doamne ajută să mergem în cât mai multe excursii anul ăsta. Eu cel puțin n-am prea fost, c-am fost la lucru.
Dar, vreau și eu, am nevoie de un city break, am nevoie de o vacanță.
V-am pupat.