PREȚUL TĂCERII. O investigație în contabilitatea presei de partid (4)
Mi se pare... Din ce știu eu, din ce citesc, erau pro și contra.
E normală o... Nu ai cum să testezi dacă ce gândești tu este pe așteptările românilor.
Am testat, toate le-am testat!
Și cu voucherele, cum să fie destinați...
Dacă vi se pare un răspuns incoerent, mai adăugați faptul că formațiunea pe care o conduce Marcel Ciolacu
a cheltuit în ultimii trei ani zeci de milioane de lei pentru presă și propagandă.
Așa că, incapacitatea de a explica pentru ce s-au cheltuit acești bani este cu atât mai scandaloasă.
Am insistat să obținem un răspuns mai coerent.
Se promovează conferințele de presă ale liderilor, miniștrii când vin cu o politică publică,
ce dorim să transmitem, o decizie a partidului care vine...
Dar eu nu plătesc jurnaliști.
Eu plătesc promovarea unei politici publice.
Eu nu plătesc un jurnalist, eu nu am un contract cu un jurnalist.
Ba da, este logic, dar să știți că nu se exclud unele pe altele.
Fiindcă, este normal să îmi doresc să apară targetat mesajul meu, să-mi apară targetat,
în funcție de adresabilitatea politicii publice.
Nu, nu, nu intervin cu nimic în politica editorială.
Stați, stați ușor... Eu nu fac... Site-ul poate să mă preia sau să nu mă preia.
Eu nu am o obligativitate, eu nu am...
Prin contractul meu cu agenția, eu nu oblig agenția să oblige un jurnalist sau un site să-mi promoveze mie...
Dumneavoastră credeți că dacă eu spun o tâmpenie, mi-o preia vreun site acea tâmpenie undeva?
Este... Pentru un feedback și pentru părerile pro și contra...
prin care să știu foarte bine dacă... ce vrem să promovăm are adresabilitate,
este pe așteptările românilor sau nu este.
O promovare a politicii publice și o vizibilitate pe care o ai în social media.
Nu întotdeauna e suficientă o conferință de presă ca să ajungi cu destinația unde îți dorești.
Nu.
Nu cred.
În primul rând, eu, personal, Marcel Ciolacu, nu mi-am pus în cap vreodată să cumpăr presa sau să gestionez presa.
Dar, dacă ne uităm un pic la istoria României, nu cred că vreodată cineva, în România, va gestiona presa cu bani.
Această ultimă frază, spusă de liderul unui partid care pompează milioane de euro în trusturile de presă,
ne arată cu câtă ușurință se poziționează liderii politici într-o realitate alternativă.
O realitate în care minciunile sunt prezentate ca adevăruri,
iar evidențele sunt negate pe un ton relaxat,
pentru că nu mai există aproape nimeni care să le conteste.
Pe măsură ce acaparează cea mai mare parte a presei, politicienii sapă, de fapt,
în mod sistematic și conștient, la temelia democrației,
făcând pași spre un sistem în care puterea se rupe de controlul cetățenilor și devine tot mai autocratică.
În ultimii ani, acești pași au devenit tot mai evidenți.
Cele mai mari partide ale țării s-au coalizat într-un monolit politic la care nu mai există aproape nicio opoziție.
Președintele girează acest curent și se poziționează ca o entitate superioară care nu dă explicații nimănui.
Serviciile secrete s-au sustras oricărei forme de control și și-au pregătit legi care să le cimenteze și mai tare puterile.
Și în timp ce toate acestea se întâmplă, presa încasează bani de la partide
și se uită în altă parte,
ocolind toate subiectele care ar putea deranja monolitul instalat la conducerea țări.
