Episodul 12: Mens sana in corpore sano
Salutare tuturor, salutare stimați ascultători, oriunde v-ați afla, bun venit la un nou episod al Podcastului de limba română, un podcast pentru cei care doresc să-și îmbunătățească nivelul de înțelegere al limbii române.
Înainte de a trece la subiectul episodului de azi, aș dori să mulțumesc tuturor celor dintre voi care mi-ați scris sau mi-ați lăsat un mesaj pe pagina podcastului. Sunt încântat că acest podcast vă ajută și asta mă motivează și mai mult să creez episoade noi, să caut subiecte interesante pe care să le discut în episoadele viitoare. Dar să trecem la tema acestui episod: mișcarea, sportul, exercițiile fizice.
Sportul a făcut întotdeauna parte din viața mea. În copilărie jucam mult fotbal în fața blocului, cu vecinii din cartier, sau la bunici, la țară, în vacanțe. Pe la șaisprezece ani, pentru o perioadă scurtă, am jucat în acea vară în echipa din satul bunicilor, ca junior, în campionatul județean de fotbal. Apoi, fiind la facultate, jucam mereu fotbal pe terenul din campus cu colegii studenți. Iar mai târziu, aici în Finlanda, am continuat să joc fotbal în ligile inferioare, pentru amatori. De peste zece ani activez și ca arbitru de fotbal și de futsal. Și pentru a varia puțin, mai joc și tenis în mod regulat, o dată pe săptămână, pe lângă celelalte activități de sezon: cuma ar fi iarna, de exemplu, schi fond sau patinaj, iar vara jogging, excursii cu bicicleta sau drumeții prin păduri.
Însă în urmă cu vreo doi ani, de fapt cam de când viața noastră, a tuturor, a fost schimbată în mare măsură de pandemia COVID, rutina mea sportivă săptămânală s-a schimbat. Cu toții a trebuit să ne adaptăm acestei situații noi. A trebuit să inventăm activități noi, să înlocuim rutina zilnică din trecut cu ceva diferit, cu ceva ce se potrivea acestei noi conjuncturi, acestei situații noi. Îmi amintesc pe la începutul pandemiei, când dintr-odată totul s-a închis și nu mai puteam merge să joc tenis, ieșeam zilnic cu fiul meu în curte și ne antrenam lovind cu racheta o minge de burete de ușa garajului. În curte aveam instalată și o poartă de fotbal și jucam împreună fotbal, doar noi doi. Uneori ni se alătura și fiica mea.
Cea mai mare schimbare s-a produs în momentul în care am decis să introduc în rutina mea zilnică, în fiecare dimineață, o sesiune de zece minute de exerciții. Am căutat puțin pe YouTube și am găsit un set de douăzeci de exerciții, de câte 30 de secunde fiecare. După o perioadă de probă de câteva zile, și făcând câteva mici schimbări, am decis să continuu cu aceste exerciții ca parte din rutina mea zilnică. Și de atunci, de prin luna mai 2020 cred că era, cu excepția a câtorva zile în care am avut o gripă ușoară cu puțină temperatură, aceste zece minute de activitate fizică fac parte din programul meu zilnic, mai exact din programul meu matinal, adică programul de dimineață.
De fapt, între timp am mai adăugat și un plank de două minute la sfârșitul sesiunii, și, de asemenea, statul în mâini, câteva secunde, lângă un perete. Plank este un cuvânt din limba engleză, care s-ar traduce în română ca scândură – adică o bucată de lemn plată și lungă. În acest context însă folosim cuvântul englezesc plank, fără a-l traduce. Plankul este o postură în care corpul complet întins stă sprijinit pe antebrațe și pe degetele de la picioare.
Dar de ce este important să includem exercițiile fizice în rutina noastră săptămânală? Pentru mine, personal, pe parcursul celor aproape doi ani pot să spun că starea generală de sănătate a corpului meu se menține la un nivel satisfăcător, aș putea spune chiar că s-a îmbunătățit. Durerile periodice de spate au dispărut complet, accidentările musculare la tenis și la fotbal s-au rărit și au devenit mai puțin grave. De asemenea, faptul că reușesc să fac aceste exerciții în fiecare dimineață, indiferent unde mă aflu, unde călătoresc sau fără să conteze cât de devreme îmi încep ziua, mi-a întărit foarte mult motivația și încrederea de sine. Prin urmare, mi-a dezvoltat foarte mult perseverența. Poate, pentru mine, progresul referitor la perseverență este cel mai important rezultat al acestei experiențe. Faptul de a nu da înapoi, de a nu renunța, atunci când, știu eu, din când în când, nu prea aș avea chef să fac exercițiile. Așa că, în acest moment nu am de gând să renunț la această rutină, am de gând să o mențin în programul meu zilnic.
Vorbind în mod general despre exercițiile fizice, ca urmare a multor studii de-a lungul timpului cred că fiecare dintre noi a auzit, mai mult sau mai puțin, știu eu, despre legătura strânsă dintre activitățile fizice, funcționarea creierului și starea generală de sănătate a corpului nostru. Există multe studii care demonstrează că sportul și exercițiile fizice în general ajută creierul să se mențină sănătos și să funcționeze într-un mod cât mai eficient. Și asta indiferent de vârstă, e la fel la copii și la adulți, la tineri sau la bâtrâni. Dar de ce creierul beneficiază de activitățile noastre fizice? Ce se întâmplă cu creierul nostru atunci când facem sport?
Zilele trecute ascultam un podcast în limba italiană pe această temă. În paranteză fiind spus, da, în acest moment învăț italiana, printre altele. Dar, despre aventurile mele cu limbile străine poate vă povestesc într-un episod viitor al podcastului). Așadar, într-unul dintre episoadele acestui podcast de limba italiană, autorul menționează un studiu pe șoareci: cu cât mai mult șoarecii sunt puși să facă exerciții, cu atât mai multe celule nervoase, adică neuroni, se crează, iau naștere. Și, de asemenea, cu atât mai multe legături între neuroni se crează. Acei șoareci care au fost crescuți într-un mediu în care pot să se miște mult, să alerge, să se dea pe roată sau să se joace cu tot felul de jucării, deci acești șoareci au dezvoltat un creier mai mare, mai voluminos. Creierul acestor șoareci activi avea și cortexul mult mai dezvoltat, cu mai mulți neuroni și mai multe conexiuni între acești neuroni. Cortexul cerebral este suprafața creierului care are multe roluri, legate de simțuri, de exemplu auz și vedere, legate de motorică, adică mișcare, și memorie.
Printre alte rezultate ale activității fizice s-a observat, de exemplu, creșterea nivelului endorfinei, acel hormon care ne face să ne simțim mulțumiți și ne dă o stare generală psihică de bună dispoziție după exercițiile fizice. Acest studiu pe șoareci a fost efectuat de cercetătoarea italiană Cristina Rosazza, și este prezentat în canalul său de YouTube. Găsiți linkul pentru acest video la sfârșitul transcrierii acestui episod, și îl puteți viziona cu subtitrare în italiană sau cu subtitrare automată în engleză.
Un alt studiu, pe un grup de persoane de peste 60 de ani arată că, de exemplu, trei plimbări de câte 45 de minute pe săptămână mențin, adică păstrează capacitatea de concentrare și de atenție la un nivel superior. De asemenea, pentru persoanele cu activități fizice regulate, riscul de a dezvolta Alzheimer sau demență este mai scăzut decât pentru persoanele inactive. Alte studii au arătat că o întrerupere periodică a activităților fizice ne face să revenim la o stare similară cu cea a persoanelor inactive. Deci, aș zice eu, cel mai important este să facem exerciții fizice în mod regulat. Mai mult sau mai puțin, dar în mod regulat.
Ei bine, mă opresc aici cu acest subiect, cu siguranță sunt multe studii pe această temă, iar mie, personal, îmi este clar că activitățile fizice regulate trebuie să facă parte din rutina mea zilnică sau săptămânală. Vă provoc și pe voi, pe ascultători, să adăugați rutinei voastre zilnice, dacă încă nu ați făcut-o, cinci sau zece minute de exerciții fizice. Sunt convins că veți avea doar de câștigat. Și vă rog să-mi scrieți ce credeți despre acest subiect, despre experiențele voastre legate de ceea ce am discutat azi în acest episod.
Ne auzim data viitoare. Vă doresc cele bune și să faceți cât mai multă mișcare, după propriile posibilități! Pa Pa!
