Evanghelia după Matei 8-9

Vindecarea unui bolnav de lepră

1 Când a coborât Isus de pe munte, L‑au urmat mari mulțimi de oameni. 2 Și iată că un lepros s‑a apropiat și I s‑a închinat, zicând: – Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești! 3 Isus a întins mâna, l‑a atins și a zis: – Da, vreau. Fii curățit! Și imediat lepra lui a fost curățită. 4 Isus i‑a zis: – Vezi să nu spui nimănui, ci du‑te, arată‑te preotului și adu darul pe care l‑a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.

Credința centurionului

5 Când a intrat Isus în Capernaum, s‑a apropiat de El un centurion care L‑a rugat 6 și I‑a zis: – Doamne, slujitorul meu zace paralizat în casă și se chinuie cumplit! 7 Isus i‑a zis: – Voi veni și‑l voi vindeca. 8 Dar centurionul, răspunzând, a zis: – Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! Prin urmare, spune doar un cuvânt, iar slujitorul meu va fi vindecat! 9 Căci și eu sunt un om sub autoritate și am soldați în subordinea mea. Îi spun unuia: „Du‑te!“, și el se duce; și altuia: „Vino!“, și el vine; și sclavului meu: „Fă asta!“, și el face. 10 Isus a rămas uimit când l‑a auzit și le‑a zis celor care‑L urmau: – Adevărat vă spun că la nimeni în Israel n‑am găsit atâta credință! 11 Și vă spun că vor veni mulți de la Răsărit și de la Apus și se vor așeza la masă cu Avraam, Isaac și Iacov, în Împărăția Cerurilor. 12 Dar fiii Împărăției vor fi alungați în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților! 13 Apoi Isus i‑a zis centurionului: – Du‑te! Facă‑ți‑se după cum ai crezut! Și slujitorul acestuia a fost vindecat chiar la ora aceea.

Isus vindecă mai mulți bolnavi

14 Când a intrat Isus în casa lui Petru, a văzut‑o pe soacra acestuia zăcând la pat și având febră. 15 El i‑a atins mâna și febra a lăsat‑o. Și ea s‑a ridicat și a început să‑I slujească. 16 Când s‑a lăsat seara, i‑au adus la El pe mulți demonizați, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui și i‑a vindecat pe toți cei bolnavi, 17 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: „El a luat neputințele noastre și a purtat bolile noastre“.

Prețul urmării lui Isus

18 Când a văzut Isus mulțimea din jurul Lui, le‑a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. 19 Atunci un cărturar s‑a apropiat și I‑a zis: – Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge! 20 Însă Isus i‑a spus: – Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să‑Și plece capul. 21 Un altul dintre ucenicii Săi I‑a zis: – Doamne, dă‑mi voie mai întâi să mă duc să‑l înmormântez pe tatăl meu! 22 Dar Isus i‑a zis: – Urmează‑Mă și lasă morții să‑și înmormânteze morții!

Isus liniștește furtuna

23 Apoi S‑a urcat în barcă, iar ucenicii Săi L‑au urmat. 24 Și iată că pe mare s‑a stârnit o furtună puternică, astfel încât barca a fost acoperită de valuri; Isus însă dormea. 25 Ucenicii s‑au apropiat și L‑au trezit, zicând: – Doamne, scapă‑ne, căci pierim! 26 Însă El le‑a zis: – De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Apoi, ridicându‑Se, a mustrat vânturile și marea și s‑a făcut o liniște mare. 27 Oamenii au rămas uimiți și au zis: – Ce fel de Om este Acesta, de‑L ascultă până și vânturile, și marea? !

Vindecarea celor doi gadareni demonizați

28 Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în ținutul gadarenilor, L‑au întâmpinat doi demonizați, ieșind din morminte. Erau atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela. 29 Și iată că au început să strige, zicând: – Ce avem noi de‑a face cu Tine, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme? 30 Undeva mai departe de ei, era o turmă mare de porci care pășteau. 31 Demonii Îl rugau, zicând: – Dacă ne alungi, trimite‑ne în turma aceea de porci! 32 El le‑a zis: – Duceți‑vă! Ei au ieșit și au intrat în porci. Și iată că întreaga turmă s‑a repezit pe râpă în jos, în mare, și a murit în ape. 33 Păzitorii turmei au fugit și, intrând în cetate, i‑au anunțat pe oameni cu privire la toate acestea și la ce li se întâmplase demonizaților. 34 Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Când L‑au văzut, L‑au rugat să plece din hotarele lor.

Capitului 9

Vindecarea unui paralitic

1 Isus S‑a urcat în barcă, a trecut marea și a venit în cetatea Lui. 2 Și iată că niște oameni au adus la El un paralitic întins pe un pat. Văzând Isus credința lor, i‑a zis paraliticului: „Îndrăznește, copile! Păcatele îți sunt iertate!“ 3 Dar iată că unii dintre cărturari și‑au zis în ei înșiși: „Acesta blasfemiază!“ 4 Isus, cunoscând gândurile lor, a zis: „De ce gândiți lucruri rele în inimile voastre? 5 Căci ce este mai ușor: a spune«Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică‑te și umblă!»? 6 Dar, ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i‑a zis El paraliticului – ridică‑te, ia‑ți patul și du‑te acasă!“ 7 Și, ridicându‑se, s‑a dus acasă. 8 Mulțimile s‑au înfricoșat când au văzut lucrul acesta și L‑au slăvit pe Dumnezeu, Cel Care a dat oamenilor o astfel de autoritate.

Chemarea lui Matei; Isus stă la masă cu „păcătoșii“

9 Plecând mai departe de acolo, Isus a văzut un om, numit Matei, șezând la vamă și i‑a zis: „Urmează‑Mă!“ El s‑a ridicat și L‑a urmat. 10 În timp ce Isus era la masă, în casa lui Matei, iată că mulți vameși și păcătoși au venit și ședeau la masă împreună cu Isus și cu ucenicii Săi. 11 Văzând lucrul acesta, fariseii le‑au zis ucenicilor Lui: – De ce mănâncă Învățătorul vostru împreună cu vameșii și cu păcătoșii? 12 Însă Isus i‑a auzit și le‑a zis: – Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii. 13 Duceți‑vă, deci, și învățați ce înseamnă: „Milă doresc, și nu jertfă!“ Căci Eu n‑am venit să‑i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.

Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post

14 Atunci ucenicii lui Ioan s‑au apropiat de El, zicând: – De ce noi și fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? 15 Isus le‑a răspuns: – Oare pot jeli nuntașii cât timp mirele este cu ei? Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti. 16 Nimeni nu aplică un petic de pânză nouă la o haină veche, căci umplutura trage din haină și ruptura se face mai rea. 17 Și oamenii nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, burdufurile se crapă, vinul se varsă și burdufurile sunt distruse. Ci vinul nou se toarnă în burdufuri noi și astfel se păstrează amândouă.

Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe

18 În timp ce Isus spunea aceste lucruri, iată că unul dintre conducătorii sinagogii a venit și I s‑a închinat, zicând: „Fiica mea tocmai a murit; dar vino și pune‑Ți mâna peste ea și va trăi!“ 19 Ridicându‑Se, Isus l‑a urmat împreună cu ucenicii Săi. 20 Și iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, apropiindu‑se prin spate, s‑a atins de marginea hainei Lui. 21 Căci își zicea în ea însăși: „Dacă doar aș atinge haina Lui, voi fi vindecată!“ 22 Isus, întorcându‑Se și văzând‑o, i‑a zis: „Îndrăznește, fiică! Credința ta te‑a vindecat!“ Și femeia a fost vindecată chiar în ceasul acela. 23 Când a ajuns Isus la casa conducătorului sinagogii și a văzut cântăreții la fluier și mulțimea tulburată, 24 le‑a zis: „Plecați, pentru că fetița n‑a murit, ci doarme!“ Dar ei râdeau de El. 25 După ce mulțimea a fost scoasă afară, Isus a intrat, a apucat‑o pe fetiță de mână și ea a fost înviată. 26 Iar vestea despre aceasta s‑a răspândit în tot ținutul acela.

Vindecarea a doi orbi și a unui mut

27 În timp ce Isus pleca de acolo, L‑au urmat doi orbi, strigând și zicând: – Ai milă de noi, Fiul lui David! 28 Când a ajuns în casă, orbii s‑au apropiat de El. Isus le‑a zis: – Credeți că pot face lucrul acesta? Ei I‑au zis: – Da, Doamne. 29 Atunci El le‑a atins ochii și le‑a zis: – Să vi se facă după credința voastră! 30 Și ochii lor au fost deschiși. Isus i‑a avertizat și le‑a zis: – Vedeți să nu știe nimeni! 31 Dar ei, ieșind, au răspândit vestea despre El în tot ținutul acela. 32 După ce au plecat ei, iată că au adus la Isus un om mut, care era demonizat. 33 După ce demonul a fost alungat, mutul a vorbit. Mulțimile au rămas uimite, zicând: „Niciodată nu s‑a mai văzut așa ceva în Israel!“ 34 Însă fariseii ziceau: „El alungă demonii cu ajutorul conducătorului demonilor.“

Lucrători puțini pentru un seceriș atât de mare

35 Isus călătorea prin toate cetățile și satele, dând învățătură în sinagogi, predicând Evanghelia Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință. 36 Când a văzut El mulțimile, I s‑a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n‑au păstor. 37 Atunci le‑a zis ucenicilor Săi: „Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. 38 Deci, rugați‑L fierbinte pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său!“