×

우리는 LingQ를 개선하기 위해서 쿠키를 사용합니다. 사이트를 방문함으로써 당신은 동의합니다 쿠키 정책.


image

Evanghelia după Matei, Evanghelia după Matei 21-22

Evanghelia după Matei 21-22

Intrarea triumfală în Ierusalim

1 Când s‑au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici, 2 zicându‑le: „Duceți‑vă în satul dinaintea voastră. Imediat ce intrați în el veți găsi un măgar legat și un măgăruș împreună cu el. Dezlegați‑i și aduceți‑i la Mine! 3 Dacă vă va spune cineva ceva, să‑i ziceți că Domnul are nevoie de ei. Și imediat îi va trimite.“ 4 Acest lucru s‑a întâmplat ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice: 5 „Spuneți‑i fiicei Sionului: «Iată că Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, alături de un măgăruș, mânzul unei măgărițe.»“ 6 Ucenicii s‑au dus și au făcut așa cum le poruncise Isus. 7 Au adus măgarul și măgărușul, și‑au pus hainele peste ei, iar Isus a șezut pe ele. 8 Cea mai mare parte din mulțime își așternea hainele pe drum, iar alții tăiau ramuri din pomi și le așterneau pe drum. 9 Mulțimile care mergeau înaintea lui Isus și cele care‑L urmau strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului! Osana în locurile preaînalte!“ 10 Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea a început să se agite, întrebându‑se: – Cine este Acesta? 11 Mulțimile răspundeau: – Acesta este Profetul Isus din Nazaretul Galileei!

Isus alungă comercianții din Templu

12 Isus a intrat în Templu și i‑a scos afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei 13 și le‑a zis: „Este scris: «Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune», dar voi faceți din ea o peșteră de tâlhari!“ 14 Au venit la El, în Templu, niște orbi și ologi, iar El i‑a vindecat. 15 Dar conducătorii preoților și cărturarii, când au văzut lucrurile minunate pe care le făcea și pe copiii care strigau în Templu: „Osana, Fiul lui David!“, au fost indignați 16 și I‑au zis: – Auzi ce spun aceștia? Isus le‑a răspuns: – Da. N‑ați citit niciodată: „Din gura copilașilor și a sugarilor Ți‑ai pregătit laudă!“? 17 Și, lăsându‑i, a ieșit din cetate, S‑a îndreptat spre Betania și a înnoptat acolo.

Puterea rugăciunii

18 Dimineața, în timp ce Se întorcea în cetate, lui Isus I s‑a făcut foame. 19 A văzut un smochin lângă drum și S‑a dus spre el, dar n‑a găsit nimic în el, în afară de frunze. Atunci i‑a zis: „În veci să nu mai iasă rod din tine!“ Și deodată smochinul s‑a uscat. 20 Ucenicii au rămas uimiți când au văzut acest lucru și L‑au întrebat: – Cum de s‑a uscat smochinul așa deodată? 21 Isus, răspunzând, le‑a zis: – Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință și nu v‑ați îndoi, ați face nu doar ce‑am făcut Eu smochinului, ci, chiar dacă ați zice acestui munte: „Ridică‑te și aruncă‑te în mare!“, s‑ar întâmpla întocmai! 22 Toate lucrurile pe care le cereți cu credință în rugăciune, le veți primi.

Autoritatea lui Isus

23 A intrat apoi în Templu. În timp ce dădea învățătură, s‑au apropiat de El conducătorii preoților și bătrânii poporului, zicând: – Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Și cine Ți‑a dat această autoritate? 24 Isus, răspunzând, le‑a zis: – Vă voi întreba și Eu un singur lucru, iar dacă Îmi veți răspunde, vă voi spune și Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri. 25 Botezul lui Ioan de unde era? Din cer sau de la oameni? Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l‑ați crezut?», 26 iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», ne temem de mulțime, fiindcă toți îl consideră pe Ioan un profet.“ 27 Așa că, răspunzându‑I lui Isus, au zis: – Nu știm! Atunci și El le‑a zis: – Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

Pilda celor doi fii

28 – Ce credeți? Un om avea doi copii. S‑a apropiat de primul și i‑a zis: „Copile, du‑te și lucrează astăzi în vie!“ 29 Dar el, răspunzând, a zis: „Nu vreau!“ Mai târziu însă i‑a părut rău și s‑a dus. 30 Apoi tatăl s‑a apropiat și de celălalt și i‑a spus același lucru. Acesta, răspunzând, a zis: „Da, stăpâne!“, dar nu s‑a dus. 31 Care dintre cei doi a făcut voia tatălui? Ei au zis: – Primul! Isus le‑a zis: – Adevărat vă spun că vameșii și prostituatele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu! 32 Căci a venit Ioan la voi pe calea dreptății și nu l‑ați crezut. Dar vameșii și prostituatele l‑au crezut. Iar voi, deși ați văzut aceasta, nu v‑a părut rău mai târziu, ca să puteți astfel să‑l credeți.

Pilda viticultorilor

33 – Ascultați o altă pildă: era un om, stăpânul unei case, care a plantat o vie. A împrejmuit‑o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a construit un turn de pază. Apoi a arendat‑o unor viticultori și a plecat într‑o călătorie. 34 Când s‑a apropiat vremea roadelor, și‑a trimis sclavii la viticultori, ca să ia roadele ce i se cuvin. 35 Viticultorii însă i‑au apucat pe sclavii lui și pe unul l‑au bătut, pe altul l‑au omorât, iar pe altul l‑au ucis cu pietre. 36 Stăpânul a trimis apoi alți sclavi, mai mulți decât primii, dar și cu aceștia au făcut la fel. 37 La urmă, l‑a trimis la ei pe fiul său, zicând: „Pe fiul meu îl vor respecta!“ 38 Dar viticultorii, când l‑au văzut pe fiu, și‑au zis între ei: „Acesta este moștenitorul! Haideți să‑l omorâm și să‑i luăm moștenirea!“ 39 Și l‑au apucat, l‑au scos afară din vie și l‑au omorât. 40 Așadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face el acelor viticultori? 41 Ei au răspuns: – Pe răii aceia îi va nimici cumplit, iar via o va arenda altor viticultori, care‑i vor da roadele la vremea lor. 42 Isus i‑a întrebat: – N‑ați citit niciodată în Scripturi că: „Piatra pe care au respins‑o zidarii a devenit Piatra din capul unghiului. Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri!“? 43 De aceea vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care va face roadele ei. 44 Cel ce cade peste această piatră va fi zdrobit, iar pe acela peste care cade ea, îl va spulbera. 45 Când conducătorii preoților și fariseii I‑au auzit pildele, au înțeles că Isus vorbește despre ei. 46 Și au căutat să pună mâna pe El, dar le‑a fost frică de mulțimi, pentru că acestea Îl considerau profet.

Capitului 22

Pilda nunții fiului de împărat

1 Isus, răspunzând din nou, le‑a vorbit în pilde și a zis: 2 – Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care i‑a făcut nuntă fiului său. 3 El și‑a trimis sclavii să‑i cheme pe cei invitați la nuntă, dar aceștia n‑au vrut să vină. 4 A trimis din nou alți sclavi, zicând: „Spuneți‑le celor invitați: «Iată, am pregătit masa! Boii și animalele îngrășate au fost tăiate și toate sunt pregătite! Veniți deci la nuntă!»“ 5 Dar ei, nepăsători, au plecat, unul la ogorul lui, iar altul la afacerea lui. 6 Ceilalți i‑au înșfăcat pe sclavi, i‑au chinuit și i‑au omorât. 7 Atunci împăratul s‑a mâniat și, trimițându‑și armatele, i‑a nimicit pe ucigașii aceia și le‑a ars cetatea. 8 Apoi le‑a zis sclavilor săi: „Nunta este pregătită, dar cei invitați n‑au fost vrednici de ea. 9 Mergeți, așadar, la răspântiile drumurilor și chemați‑i la nuntă pe toți aceia pe care îi găsiți!“ 10 Sclavii aceia au ieșit pe drumuri și i‑au adunat pe toți aceia pe care i‑au găsit, și răi, și buni, așa că sala de nuntă s‑a umplut de oaspeți. 11 Când împăratul a venit să‑și vadă oaspeții, a observat acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă 12 și l‑a întrebat: „Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?“ Acesta a amuțit. 13 Atunci împăratul le‑a zis slujitorilor: „Legați‑l de mâini și de picioare și alungați‑l în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!“ 14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.

Tributul datorat Cezarului

15 Atunci fariseii s‑au dus și s‑au sfătuit cum să‑L prindă în cursă cu vorba. 16 I‑au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I‑au zis: – Învățătorule, știm că ești adevărat și‑i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr și că nu‑Ți pasă de nimeni, căci nu Te uiți la fața oamenilor. 17 Așadar, spune‑ne ce crezi: se cuvine să‑i plătim tribut Cezarului sau nu? 18 Isus însă, cunoscând răutatea lor, le‑a zis: – De ce Mă puneți la încercare, ipocriților? 19 Arătați‑Mi moneda pentru tribut! Ei I‑au adus un denar. 20 El le‑a zis: – Chipul acesta și inscripția ale cui sunt? 21 Ei I‑au zis: – Ale Cezarului. Atunci El le‑a zis: – Așadar, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! 22 Ei au rămas uimiți când au auzit aceste cuvinte. Și astfel, L‑au lăsat și au plecat.

Despre înviere

23 În aceeași zi, s‑au apropiat de El saducheii, care zic că nu există înviere, și L‑au întrebat, 24 zicând: – Învățătorule, Moise a zis: „Dacă cineva moare fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească cu văduva și să‑i ridice un urmaș fratelui său.“ 25 Erau deci printre noi șapte frați. Primul, după ce s‑a căsătorit, a murit. Și, neavând niciun urmaș, i‑a lăsat‑o pe soția sa fratelui său. 26 Așa s‑a întâmplat și cu al doilea, și cu al treilea, până la al șaptelea. 27 La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 28 Așadar, la înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut‑o de soție! 29 Isus, răspunzând, le‑a zis: – Sunteți rătăciți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din cer. 31 Iar cu privire la învierea celor morți, n‑ați citit ce v‑a spus Dumnezeu, când zice: 32 „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov“? El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii! 33 Auzind aceste lucruri, mulțimile au rămas uimite de învățătura Lui.

Cea mai mare poruncă

34 Când fariseii au auzit că Isus le închisese gura saducheilor, s‑au strâns la un loc. 35 Unul dintre ei, un învățător al Legii, ca să‑L pună la încercare, a întrebat: 36 – Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege? 37 Isus i‑a spus: – „Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta“. 38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“. 40 Toată Legea și Profeții atârnă de aceste două porunci.

Al cui fiu este Cristos?

41 În timp ce fariseii erau strânși la un loc, Isus i‑a întrebat: 42 – Ce credeți voi despre Cristos? Al cui Fiu este El? Ei I‑au răspuns: – Al lui David. 43 El le‑a zis: – Cum atunci David, prin Duhul, Îl numește „Domn“, când spune: 44 „Domnul I‑a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea, până‑i voi pune pe dușmanii Tăi sub picioarele Tale!»“? 45 Deci, dacă David Îl numește „Domn“, cum este El fiul lui? 46 Nimeni n‑a putut să‑I răspundă nici măcar un cuvânt și, din ziua aceea, nimeni n‑a mai îndrăznit să‑L întrebe nimic.


Evanghelia după Matei 21-22 Das Evangelium nach Matthäus 21-22

Intrarea triumfală în Ierusalim Als sie sich nun Jerusalem näherten und nach Bethphage an den Ölberg kamen, sandte Jesus zwei Jünger 2 und sprach zu ihnen: Geht in das Dorf, das vor euch liegt, und sogleich werdet ihr eine Eselin angebunden finden und ein Füllen bei ihr; die bindet los und führt sie zu mir!

1 Când s‑au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici, 2 zicându‑le: „Duceți‑vă în satul dinaintea voastră. 3 Und wenn euch jemand etwas sagt, so sprecht: Der Herr braucht sie!, dann wird er sie sogleich senden. Imediat ce intrați în el veți găsi un măgar legat și un măgăruș împreună cu el. 4 Das ist aber alles geschehen, damit erfüllt würde, was durch den Propheten gesagt ist, der spricht: 5 »Sagt der Tochter Zion: Siehe, dein König kommt zu dir demütig und reitend auf einem Esel, und zwar auf einem Füllen, dem Jungen des Lasttiers«. Dezlegați‑i și aduceți‑i la Mine! 6 Die Jünger aber gingen hin und taten, wie Jesus ihnen befohlen hatte, 7 und brachten die Eselin und das Füllen und legten ihre Kleider auf sie und setzten ihn darauf. 3 Dacă vă va spune cineva ceva, să‑i ziceți că Domnul are nevoie de ei. 8 Aber die meisten aus der Menge breiteten ihre Kleider aus auf dem Weg; andere hieben Zweige von den Bäumen und streuten sie auf den Weg. Și imediat îi va trimite.“ 4 Acest lucru s‑a întâmplat ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice: 5 „Spuneți‑i fiicei Sionului: «Iată că Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, alături de un măgăruș, mânzul unei măgărițe.»“ 6 Ucenicii s‑au dus și au făcut așa cum le poruncise Isus. 9 Und die Volksmenge, die vorausging, und die, welche nachfolgten, riefen und sprachen: Hosianna dem Sohn Davids! 7 Au adus măgarul și măgărușul, și‑au pus hainele peste ei, iar Isus a șezut pe ele. Gepriesen sei der, welcher kommt im Namen des Herrn! 8 Cea mai mare parte din mulțime își așternea hainele pe drum, iar alții tăiau ramuri din pomi și le așterneau pe drum. Hosianna in der Höhe! 9 Mulțimile care mergeau înaintea lui Isus și cele care‑L urmau strigau: „Osana, Fiul lui David! 10 Und als er in Jerusalem einzog, kam die ganze Stadt in Bewegung und sprach: Wer ist dieser? Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului! 11 Die Menge aber sagte: Das ist Jesus, der Prophet von Nazareth in Galiläa! Osana în locurile preaînalte!“ 10 Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea a început să se agite, întrebându‑se: – Cine este Acesta? Die zweite Tempelreinigung 12 Und Jesus ging in den Tempel Gottes hinein und trieb alle hinaus, die im Tempel verkauften und kauften, und stieß die Tische der Wechsler um und die Stühle der Taubenverkäufer. 11 Mulțimile răspundeau: – Acesta este Profetul Isus din Nazaretul Galileei! 13 Und er sprach zu ihnen: Es steht geschrieben: »Mein Haus soll ein Bethaus genannt werden!« Ihr aber habt eine Räuberhöhle daraus gemacht!

Isus alungă comercianții din Templu 14 Und es kamen Blinde und Lahme im Tempel zu ihm, und er heilte sie.

12 Isus a intrat în Templu și i‑a scos afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu. 15 Als aber die obersten Priester und die Schriftgelehrten die Wunder sahen, die er tat, und die Kinder, die im Tempel riefen und sprachen: Hosianna dem Sohn Davids!, da wurden sie entrüstet 16 und sprachen zu ihm: Hörst du, was diese sagen? A răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei 13 și le‑a zis: „Este scris: «Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune», dar voi faceți din ea o peșteră de tâlhari!“ 14 Au venit la El, în Templu, niște orbi și ologi, iar El i‑a vindecat. Jesus aber sprach zu ihnen: Ja! 15 Dar conducătorii preoților și cărturarii, când au văzut lucrurile minunate pe care le făcea și pe copiii care strigau în Templu: „Osana, Fiul lui David!“, au fost indignați 16 și I‑au zis: – Auzi ce spun aceștia? Habt ihr noch nie gelesen: »Aus dem Mund der Unmündigen und Säuglinge hast du ein Lob bereitet«? Isus le‑a răspuns: – Da. Der unfruchtbare Feigenbaum. N‑ați citit niciodată: „Din gura copilașilor și a sugarilor Ți‑ai pregătit laudă!“? Die Macht des Glaubens 17 Und er verließ sie, ging zur Stadt hinaus nach Bethanien und übernachtete dort. 17 Și, lăsându‑i, a ieșit din cetate, S‑a îndreptat spre Betania și a înnoptat acolo. 18 Als er aber früh am Morgen in die Stadt zurückkehrte, hatte er Hunger.

Puterea rugăciunii 19 Und als er einen einzelnen Feigenbaum am Weg sah, ging er zu ihm hin und fand nichts daran als nur Blätter.

18 Dimineața, în timp ce Se întorcea în cetate, lui Isus I s‑a făcut foame. Da sprach er zu ihm: Nun soll von dir keine Frucht mehr kommen in Ewigkeit! 19 A văzut un smochin lângă drum și S‑a dus spre el, dar n‑a găsit nimic în el, în afară de frunze. Und auf der Stelle verdorrte der Feigenbaum. Atunci i‑a zis: „În veci să nu mai iasă rod din tine!“ Și deodată smochinul s‑a uscat. 20 Und als die Jünger es sahen, verwunderten sie sich und sprachen: Wie ist der Feigenbaum so plötzlich verdorrt? 20 Ucenicii au rămas uimiți când au văzut acest lucru și L‑au întrebat: – Cum de s‑a uscat smochinul așa deodată? 21 Jesus aber antwortete und sprach zu ihnen: Wahrlich, ich sage euch: Wenn ihr Glauben habt und nicht zweifelt, so werdet ihr nicht nur tun, was mit dem Feigenbaum geschah, sondern auch, wenn ihr zu diesem Berg sagt: Hebe dich und wirf dich ins Meer!, so wird es geschehen. 21 Isus, răspunzând, le‑a zis: – Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință și nu v‑ați îndoi, ați face nu doar ce‑am făcut Eu smochinului, ci, chiar dacă ați zice acestui munte: „Ridică‑te și aruncă‑te în mare!“, s‑ar întâmpla întocmai! 22 Und alles, was ihr glaubend erbittet im Gebet, das werdet ihr empfangen! 22 Toate lucrurile pe care le cereți cu credință în rugăciune, le veți primi. Die Frage nach der Vollmacht Jes[u](http://www.schlachterbibel.de/de/bibel/markus/11/27-33?hl=1#hl) 23 Und als er in den Tempel kam, traten die obersten Priester und die Ältesten des Volkes zu ihm, während er lehrte, und sprachen: In welcher Vollmacht tust du dies, und wer hat dir diese Vollmacht gegeben?

Autoritatea lui Isus 24 Und Jesus antwortete und sprach zu ihnen: Auch ich will euch __ein__ Wort fragen; wenn ihr mir darauf antwortet, will ich euch auch sagen, in welcher Vollmacht ich dies tue.

23 A intrat apoi în Templu. 25 Woher war die Taufe des Johannes? În timp ce dădea învățătură, s‑au apropiat de El conducătorii preoților și bătrânii poporului, zicând: – Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Vom Himmel oder von Menschen? Și cine Ți‑a dat această autoritate? Da überlegten sie bei sich selbst und sprachen: Wenn wir sagen: Vom Himmel, so wird er uns fragen: Warum habt ihr ihm dann nicht geglaubt? 24 Isus, răspunzând, le‑a zis: – Vă voi întreba și Eu un singur lucru, iar dacă Îmi veți răspunde, vă voi spune și Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri. 26 Wenn wir aber sagen: Von Menschen, so müssen wir die Volksmenge fürchten, denn alle halten Johannes für einen Propheten. 25 Botezul lui Ioan de unde era? 27 Und sie antworteten Jesus und sprachen: Wir wissen es nicht! Din cer sau de la oameni? Da sprach er zu ihnen: So sage ich euch auch nicht, in welcher Vollmacht ich dies tue. Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l‑ați crezut?», 26 iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», ne temem de mulțime, fiindcă toți îl consideră pe Ioan un profet.“ 27 Așa că, răspunzându‑I lui Isus, au zis: – Nu știm! Das Gleichnis von den zwei Söhnen 28 Was meint ihr aber? Atunci și El le‑a zis: – Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri. Ein Mensch hatte zwei Söhne.

Pilda celor doi fii Und er ging zu dem ersten und sprach: Sohn, mache dich auf und arbeite heute in meinem Weinberg!

28 – Ce credeți? 29 Der aber antwortete und sprach: Ich will nicht! Un om avea doi copii. Danach aber reute es ihn, und er ging. S‑a apropiat de primul și i‑a zis: „Copile, du‑te și lucrează astăzi în vie!“ 29 Dar el, răspunzând, a zis: „Nu vreau!“ Mai târziu însă i‑a părut rău și s‑a dus. 30 Und er ging zu dem zweiten und sagte dasselbe. 30 Apoi tatăl s‑a apropiat și de celălalt și i‑a spus același lucru. Da antwortete dieser und sprach: Ich [gehe], Herr! Acesta, răspunzând, a zis: „Da, stăpâne!“, dar nu s‑a dus. und ging nicht. 31 Care dintre cei doi a făcut voia tatălui? 31 Wer von diesen beiden hat den Willen des Vaters getan? Ei au zis: – Primul! Sie sprachen zu ihm: Der erste. Isus le‑a zis: – Adevărat vă spun că vameșii și prostituatele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu! Da spricht Jesus zu ihnen: Wahrlich, ich sage euch: Die Zöllner und die Huren kommen eher in das Reich Gottes als ihr! 32 Căci a venit Ioan la voi pe calea dreptății și nu l‑ați crezut. 32 Denn Johannes ist zu euch gekommen mit dem Weg der Gerechtigkeit, und ihr habt ihm nicht geglaubt. Dar vameșii și prostituatele l‑au crezut. Die Zöllner und die Huren aber glaubten ihm; und obwohl ihr es gesehen habt, reute es euch nicht nachträglich, so daß ihr ihm geglaubt hättet. Iar voi, deși ați văzut aceasta, nu v‑a părut rău mai târziu, ca să puteți astfel să‑l credeți. Das Gleichnis von den Weingärtnern 33 Hört ein anderes Gleichnis: Es war ein gewisser Hausherr, der pflanzte einen Weinberg, zog einen Zaun darum, grub eine Kelter darin, baute einen Wachtturm, verpachtete ihn an Weingärtner und reiste außer Landes.

Pilda viticultorilor 34 Als nun die Zeit der Früchte nahte, sandte er seine Knechte zu den Weingärtnern, um seine Früchte in Empfang zu nehmen.

33 – Ascultați o altă pildă: era un om, stăpânul unei case, care a plantat o vie. 35 Aber die Weingärtner ergriffen seine Knechte und schlugen den einen, den anderen töteten sie, den dritten steinigten sie. A împrejmuit‑o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a construit un turn de pază. 36 Da sandte er wieder andere Knechte, mehr als zuvor; und sie behandelten sie ebenso. Apoi a arendat‑o unor viticultori și a plecat într‑o călătorie. 37 Zuletzt sandte er seinen Sohn zu ihnen und sprach: Sie werden sich vor meinem Sohn scheuen! 34 Când s‑a apropiat vremea roadelor, și‑a trimis sclavii la viticultori, ca să ia roadele ce i se cuvin. 38 Als aber die Weingärtner den Sohn sahen, sprachen sie untereinander: Das ist der Erbe! 35 Viticultorii însă i‑au apucat pe sclavii lui și pe unul l‑au bătut, pe altul l‑au omorât, iar pe altul l‑au ucis cu pietre. Kommt, laßt uns ihn töten und sein Erbgut in Besitz nehmen! 36 Stăpânul a trimis apoi alți sclavi, mai mulți decât primii, dar și cu aceștia au făcut la fel. 39 Und sie ergriffen ihn, stießen ihn zum Weinberg hinaus und töteten ihn. 37 La urmă, l‑a trimis la ei pe fiul său, zicând: „Pe fiul meu îl vor respecta!“ 38 Dar viticultorii, când l‑au văzut pe fiu, și‑au zis între ei: „Acesta este moștenitorul! 40 Wenn nun der Herr des Weinbergs kommt, was wird er mit diesen Weingärtnern tun? Haideți să‑l omorâm și să‑i luăm moștenirea!“ 39 Și l‑au apucat, l‑au scos afară din vie și l‑au omorât. 41 Sie sprachen zu ihm: Er wird die Übeltäter auf üble Weise umbringen und den Weinberg anderen Weingärtnern verpachten, welche ihm die Früchte zu ihrer Zeit abliefern werden. 40 Așadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face el acelor viticultori? 42 Jesus spricht zu ihnen: Habt ihr noch nie in den Schriften gelesen: »Der Stein, den die Bauleute verworfen haben, der ist zum Eckstein geworden. 41 Ei au răspuns: – Pe răii aceia îi va nimici cumplit, iar via o va arenda altor viticultori, care‑i vor da roadele la vremea lor. Vom Herrn ist das geschehen, und es ist wunderbar in unseren Augen«? 42 Isus i‑a întrebat: – N‑ați citit niciodată în Scripturi că: „Piatra pe care au respins‑o zidarii a devenit Piatra din capul unghiului. 43 Darum sage ich euch: Das Reich Gottes wird von euch genommen und einem Volk gegeben werden, das dessen Früchte bringt. Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri!“? 44 Und wer auf diesen Stein fällt, der wird zerschmettert werden; auf wen er aber fällt, den wird er zermalmen. 43 De aceea vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care va face roadele ei. 45 Und als die obersten Priester und die Pharisäer seine Gleichnisse hörten, erkannten sie, daß er von ihnen redete. 44 Cel ce cade peste această piatră va fi zdrobit, iar pe acela peste care cade ea, îl va spulbera. 46 Und sie suchten ihn zu ergreifen, fürchteten aber die Volksmenge, weil sie ihn für einen Propheten hielt. 45 Când conducătorii preoților și fariseii I‑au auzit pildele, au înțeles că Isus vorbește despre ei. Kapitel 22 46 Și au căutat să pună mâna pe El, dar le‑a fost frică de mulțimi, pentru că acestea Îl considerau profet. 1 Da begann Jesus und redete wieder in Gleichnissen zu ihnen und sprach: 2 Das Reich der Himmel gleicht einem König, der für seinen Sohn das Hochzeitsfest veranstaltete.

Capitului 22 3 Und er sandte seine Knechte aus, um die Geladenen zur Hochzeit zu rufen; aber sie wollten nicht kommen.

Pilda nunții fiului de împărat 4 Da sandte er nochmals andere Knechte und sprach: Sagt den Geladenen: Siehe, meine Mahlzeit habe ich bereitet; meine Ochsen und das Mastvieh sind geschlachtet, und alles ist bereit; kommt zur Hochzeit!

1 Isus, răspunzând din nou, le‑a vorbit în pilde și a zis: 2 – Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care i‑a făcut nuntă fiului său. 5 Sie aber achteten nicht darauf, sondern gingen hin, der eine auf seinen Acker, der andere zu seinem Gewerbe; 6 die übrigen aber ergriffen seine Knechte, mißhandelten und töteten sie. 3 El și‑a trimis sclavii să‑i cheme pe cei invitați la nuntă, dar aceștia n‑au vrut să vină. 7 Als der König das hörte, wurde er zornig, sandte seine Heere aus und brachte diese Mörder um und zündete ihre Stadt an. 4 A trimis din nou alți sclavi, zicând: „Spuneți‑le celor invitați: «Iată, am pregătit masa! 8 Dann sprach er zu seinen Knechten: Die Hochzeit ist zwar bereit, aber die Geladenen waren nicht würdig. Boii și animalele îngrășate au fost tăiate și toate sunt pregătite! 9 Darum geht hin an die Kreuzungen der Straßen und ladet zur Hochzeit ein, so viele ihr findet! Veniți deci la nuntă!»“ 5 Dar ei, nepăsători, au plecat, unul la ogorul lui, iar altul la afacerea lui. 10 Und jene Knechte gingen hinaus auf die Straßen und brachten alle zusammen, so viele sie fanden, Böse und Gute, und der Hochzeitssaal wurde voll von Gästen. 6 Ceilalți i‑au înșfăcat pe sclavi, i‑au chinuit și i‑au omorât. 11 Als aber der König hineinging, um sich die Gäste anzusehen, sah er dort einen Menschen, der kein hochzeitliches Gewand anhatte; 12 und er sprach zu ihm: Freund, wie bist du hier hereingekommen und hast doch kein hochzeitliches Gewand an? 7 Atunci împăratul s‑a mâniat și, trimițându‑și armatele, i‑a nimicit pe ucigașii aceia și le‑a ars cetatea. Er aber verstummte. 8 Apoi le‑a zis sclavilor săi: „Nunta este pregătită, dar cei invitați n‑au fost vrednici de ea. 13 Da sprach der König zu den Dienern: Bindet ihm Hände und Füße, führt ihn weg und werft ihn hinaus in die äußerste Finsternis! 9 Mergeți, așadar, la răspântiile drumurilor și chemați‑i la nuntă pe toți aceia pe care îi găsiți!“ 10 Sclavii aceia au ieșit pe drumuri și i‑au adunat pe toți aceia pe care i‑au găsit, și răi, și buni, așa că sala de nuntă s‑a umplut de oaspeți. Da wird das Heulen und Zähneknirschen sein. 11 Când împăratul a venit să‑și vadă oaspeții, a observat acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă 12 și l‑a întrebat: „Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?“ Acesta a amuțit. 14 Denn viele sind berufen, aber wenige sind auserwählt! 13 Atunci împăratul le‑a zis slujitorilor: „Legați‑l de mâini și de picioare și alungați‑l în întunericul de afară. Die Frage nach der Steuer 15 Da gingen die Pharisäer und hielten Rat, wie sie ihn in der Rede fangen könnten. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!“ 14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși. 16 Und sie sandten ihre Jünger samt den Herodianern zu ihm, die sprachen: Meister, wir wissen, daß du wahrhaftig bist und den Weg Gottes in Wahrheit lehrst und auf niemand Rücksicht nimmst; denn du siehst die Person der Menschen nicht an.

Tributul datorat Cezarului 17 Darum sage uns, was meinst du: Ist es erlaubt, dem Kaiser die Steuer zu geben, oder nicht?

15 Atunci fariseii s‑au dus și s‑au sfătuit cum să‑L prindă în cursă cu vorba. 18 Da aber Jesus ihre Bosheit erkannte, sprach er: Ihr Heuchler, was versucht ihr mich? 16 I‑au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I‑au zis: – Învățătorule, știm că ești adevărat și‑i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr și că nu‑Ți pasă de nimeni, căci nu Te uiți la fața oamenilor. 19 Zeigt mir die Steuermünze! 17 Așadar, spune‑ne ce crezi: se cuvine să‑i plătim tribut Cezarului sau nu? Da reichten sie ihm einen Denar. 18 Isus însă, cunoscând răutatea lor, le‑a zis: – De ce Mă puneți la încercare, ipocriților? 20 Und er spricht zu ihnen: Wessen ist dieses Bild und die Aufschrift? 19 Arătați‑Mi moneda pentru tribut! 21 Sie antworteten ihm: Des Kaisers. Ei I‑au adus un denar. Da spricht er zu ihnen: So gebt dem Kaiser, was des Kaisers ist, und Gott, was Gottes ist! 20 El le‑a zis: – Chipul acesta și inscripția ale cui sunt? 22 Als sie das hörten, verwunderten sie sich, und sie ließen ab von ihm und gingen davon.Die Frage nach der Auferstehung 23 An jenem Tag traten Sadduzäer zu ihm, die sagen, es gebe keine Auferstehung, und sie fragten ihn 24 und sprachen: Meister, Mose hat gesagt: Wenn jemand ohne Kinder stirbt, so soll sein Bruder dessen Frau zur Ehe nehmen und seinem Bruder Nachkommen erwecken. 21 Ei I‑au zis: – Ale Cezarului. 25 Nun waren bei uns sieben Brüder. Atunci El le‑a zis: – Așadar, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! Der erste heiratete und starb; und weil er keine Nachkommen hatte, hinterließ er seine Frau seinem Bruder. 22 Ei au rămas uimiți când au auzit aceste cuvinte. 26 Gleicherweise auch der andere und der dritte, bis zum siebten. Și astfel, L‑au lăsat și au plecat. 27 Zuletzt, nach allen, starb auch die Frau.

Despre înviere 28 Wem von den Sieben wird sie nun in der Auferstehung als Frau angehören?

23 În aceeași zi, s‑au apropiat de El saducheii, care zic că nu există înviere, și L‑au întrebat, 24 zicând: – Învățătorule, Moise a zis: „Dacă cineva moare fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească cu văduva și să‑i ridice un urmaș fratelui său.“ 25 Erau deci printre noi șapte frați. Denn alle haben sie zur Frau gehabt. Primul, după ce s‑a căsătorit, a murit. 29 Aber Jesus antwortete und sprach zu ihnen: Ihr irrt, weil ihr weder die Schriften noch die Kraft Gottes kennt. Și, neavând niciun urmaș, i‑a lăsat‑o pe soția sa fratelui său. 30 Denn in der Auferstehung heiraten sie nicht, noch werden sie verheiratet, sondern sie sind wie die Engel Gottes im Himmel. 26 Așa s‑a întâmplat și cu al doilea, și cu al treilea, până la al șaptelea. 31 Was aber die Auferstehung der Toten betrifft, habt ihr nicht gelesen, was euch von Gott gesagt ist, der spricht: 32 »Ich bin der Gott Abrahams und der Gott Isaaks und der Gott Jakobs«? 27 La urmă, după ei toți, a murit și femeia. Gott ist aber nicht ein Gott der Toten, sondern der Lebendigen. 28 Așadar, la înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? 33 Und als die Menge dies hörte, erstaunte sie über seine Lehre. Căci toți au avut‑o de soție! Die Frage nach dem größten Gebot 34 Als nun die Pharisäer hörten, daß er den Sadduzäern den Mund gestopft hatte, versammelten sie sich; 35 und einer von ihnen, ein Gesetzesgelehrter, stellte ihm eine Frage, um ihn zu versuchen, und sprach: 36 Meister, welches ist das größte Gebot im Gesetz? 29 Isus, răspunzând, le‑a zis: – Sunteți rătăciți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 37 Und Jesus sprach zu ihm: »Du sollst den Herrn, deinen Gott, lieben mit deinem ganzen Herzen und mit deiner ganzen Seele und mit deinem ganzen Denken«. 30 Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din cer. 38 Das ist das erste und größte Gebot. 31 Iar cu privire la învierea celor morți, n‑ați citit ce v‑a spus Dumnezeu, când zice: 32 „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov“? 39 Und das zweite ist ihm vergleichbar: »Du sollst deinen Nächsten lieben wie dich selbst«. El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii! 40 An diesen zwei Geboten hängen das ganze Gesetz und die Propheten.Wessen Sohn ist der Christus? 33 Auzind aceste lucruri, mulțimile au rămas uimite de învățătura Lui. 41 Als nun die Pharisäer versammelt waren, fragte sie Jesus 42 und sprach: Was denkt ihr von dem Christus?

Cea mai mare poruncă Wessen Sohn ist er?

34 Când fariseii au auzit că Isus le închisese gura saducheilor, s‑au strâns la un loc. Sie sagten zu ihm: Davids. 35 Unul dintre ei, un învățător al Legii, ca să‑L pună la încercare, a întrebat: 36 – Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege? 43 Er spricht zu ihnen: Wieso nennt ihn denn David im Geist »Herr«, indem er spricht: 44 »Der Herr hat zu meinem Herrn gesagt: Setze dich zu meiner Rechten, bis ich deine Feinde hinlege als Schemel für deine Füße«? 37 Isus i‑a spus: – „Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta“. 45 Wenn also David ihn Herr nennt, wie kann er dann sein Sohn sein? 38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. 46 Und niemand konnte ihm ein Wort erwidern. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“. Auch getraute sich von jenem Tag an niemand mehr, ihn zu fragen. 40 Toată Legea și Profeții atârnă de aceste două porunci. 46 Und niemand konnte ihm ein Wort erwidern.

Al cui fiu este Cristos? Auch getraute sich von jenem Tag an niemand mehr, ihn zu fragen.

41 În timp ce fariseii erau strânși la un loc, Isus i‑a întrebat: 42 – Ce credeți voi despre Cristos? 45 Deci, dacă David Îl numește „Domn“, cum este El fiul lui? Al cui Fiu este El? 46 Nimeni n‑a putut să‑I răspundă nici măcar un cuvânt și, din ziua aceea, nimeni n‑a mai îndrăznit să‑L întrebe nimic. Ei I‑au răspuns: – Al lui David. 46 Und niemand konnte ihm ein Wort erwidern. 43 El le‑a zis: – Cum atunci David, prin Duhul, Îl numește „Domn“, când spune: 44 „Domnul I‑a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea, până‑i voi pune pe dușmanii Tăi sub picioarele Tale!»“? Auch getraute sich von jenem Tag an niemand mehr, ihn zu fragen. 45 Deci, dacă David Îl numește „Domn“, cum este El fiul lui? 45 Deci, dacă David Îl numește „Domn“, cum este El fiul lui? 46 Nimeni n‑a putut să‑I răspundă nici măcar un cuvânt și, din ziua aceea, nimeni n‑a mai îndrăznit să‑L întrebe nimic. 46 Nimeni n‑a putut să‑I răspundă nici măcar un cuvânt și, din ziua aceea, nimeni n‑a mai îndrăznit să‑L întrebe nimic.