×

우리는 LingQ를 개선하기 위해서 쿠키를 사용합니다. 사이트를 방문함으로써 당신은 동의합니다 쿠키 정책.

image

Evanghelia după Matei, Evanghelia după Matei 12-13 (1)

Evanghelia după Matei 12-13 (1)

Isus, Domn al Sabatului

1 În vremea aceea, într‑o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui au flămânzit, așa că au început să smulgă spice și să mănânce. 2 Când au văzut fariseii lucrul acesta, I‑au zis lui Isus: – Iată, ucenicii Tăi fac ce nu este voie să facă în ziua de Sabat! 3 Dar El le‑a zis: – N‑ați citit ce a făcut David atunci când i s‑a făcut foame, atât lui, cât și celor ce erau cu el? 4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu și a mâncat pâinile prezentării, pe care nu era îngăduit să le mănânce nici el, nici cei ce erau cu el, ci doar preoții? 5 Sau n‑ați citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoții profanează Sabatul în Templu și totuși sunt nevinovați? 6 Dar Eu vă spun că aici este Ceva mai mare decât Templul! 7 Dacă ați fi știut ce înseamnă: „Milă doresc, și nu jertfă!“, n‑ați fi condamnat niște nevinovați! 8 Căci Fiul Omului este Domn al Sabatului. 9 Și plecând de acolo, a venit la sinagoga lor. 10 Și iată că acolo era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să‑L poată acuza pe Isus, L‑au întrebat, zicând: – Este îngăduit a vindeca în ziua de Sabat? 11 Isus le‑a zis: – Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie ce cade într‑o groapă în ziua de Sabat, n‑o va apuca și o va scoate afară? 12 Așadar, cu cât mai prețios este un om decât o oaie!? Prin urmare, este voie a face bine în ziua de Sabat! 13 Apoi i‑a zis acelui om: – Întinde‑ți mâna! El a întins‑o și ea a fost făcută sănătoasă, ca și cealaltă. 14 Dar fariseii, ieșind, au ținut sfat împotriva Lui, gândindu‑se cum să‑L omoare.

Isus, Robul Domnului

15 Însă Isus, înțelegând, S‑a retras de acolo. După El au mers mulțimi mari de oameni. El i‑a vindecat pe toți 16 și i‑a atenționat să nu‑L facă cunoscut, 17 ca să se împlinească astfel ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: 18 „Iată, Robul Meu, pe Care L‑am ales, Preaiubitul Meu, în Care sufletul Meu Își găsește plăcerea! Voi pune Duhul Meu peste El, iar El le va vesti neamurilor judecata. 19 Nu se va certa, nici nu va striga și nimeni nu‑I va auzi glasul pe străzi. 20 Nu va rupe trestia zdrobită și nu va stinge mucul care încă mai fumegă, până nu va duce la victorie judecata. 21 Și neamurile vor nădăjdui în Numele Lui!“

Isus și Beelzebul

22 Atunci a fost adus la El un demonizat orb și mut. Isus l‑a vindecat, așa că mutul vorbea și vedea. 23 Toate mulțimile se minunau și ziceau: – Nu cumva este Acesta Fiul lui David? 24 Însă, când fariseii au auzit acest lucru, au zis: – Omul Acesta nu alungă demonii decât cu ajutorul lui BEELZEBUL, conducătorul demonilor. 25 Dar Isus, cunoscându‑le gândurile, le‑a zis: – Orice împărăție dezbinată împotriva ei înseși este pustiită și orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei înseși nu va dăinui. 26 Și dacă Satan îl alungă pe Satan, este dezbinat în el însuși, deci cum va dăinui împărăția lui?! 27 Iar dacă Eu alung demonii cu BEELZEBUL, fii voștri cu cine îi alungă? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri! 28 Dar, dacă Eu alung demonii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi. 29 Sau cum poate cineva să intre în casa celui puternic și să‑i răpească bunurile, dacă nu‑l leagă mai întâi pe cel puternic? Abia atunci îi va jefui casa. 30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine risipește. 31 De aceea vă spun că orice păcat și orice blasfemie le vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertată. 32 Și, dacă cineva va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta. Însă, oricui va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta, nici în veacul aceasta, nici în cel care vine.

Pomul se cunoaște după roade

33 Ori faceți pomul bun și rodul lui bun, ori faceți pomul stricat și rodul lui stricat. Căci pomul este cunoscut după rodul său. 34 Pui de vipere, cum ați putea voi să spuneți lucruri bune, când voi sunteți răi?! Căci din belșugul inimii vorbește gura! 35 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria lui rea. 36 Vă spun că, în Ziua Judecății, oamenii vor răspunde pentru orice cuvânt nefolositor pe care l‑au rostit. 37 Căci prin cuvintele tale vei fi îndreptățit și prin cuvintele tale vei fi condamnat.

Semnul profetului Iona

38 Atunci unii dintre cărturari și farisei I‑au răspuns, zicând: – Învățătorule, vrem să vedem un semn de la Tine! 39 Însă Isus, răspunzând, le‑a zis: – O generație rea și adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul profetului Iona. 40 Căci, după cum a fost Iona în pântecul chitului timp de trei zile și trei nopți, tot așa va fi și Fiul Omului, timp de trei zile și trei nopți, în inima pământului. 41 Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată alături de această generație și o vor condamna, pentru că ei s‑au pocăit la mesajul proclamat de Iona, iar aici iată că este Ceva mai mare decât Iona. 42 Regina din sud se va ridica la judecată alături de generația aceasta și o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să asculte înțelepciunea lui Solomon, iar aici iată că este Ceva mai mare decât Solomon.

Întoarcerea duhului necurat

43 Când duhul necurat iese dintr‑un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, dar n‑o găsește. 44 Atunci își spune: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit!“ Și când vine, o găsește goală, măturată și împodobită. 45 Atunci se duce și mai ia cu el alte șapte duhuri, mai rele decât el, și intrând, locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi. Tot așa se va întâmpla și cu această generație rea.

Mama și frații lui Isus

46 În timp ce vorbea El mulțimilor, iată că mama și frații Lui stăteau afară, căutând să‑I vorbească. 47 Atunci cineva I‑a zis: – Iată că mama și frații Tăi stau afară, căutând să‑Ți vorbească. 48 Dar Isus, răspunzând, i‑a zis celui ce‑I vorbise: – Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei? 49 Și întinzându‑Și mâna spre ucenicii Lui, a zis: – Iată mama Mea și frații Mei! 50 Căci oricine face voia Tatălui Meu Care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră și mamă.

Capitului 13

Pilda semănătorului

1 În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și S‑a așezat lângă mare. 2 În jurul Lui s‑au adunat mari mulțimi de oameni, astfel că El S‑a urcat într‑o barcă și S‑a așezat acolo; întreaga mulțime stătea pe țărm. 3 El le‑a vorbit despre multe lucruri în pilde, zicând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4 În timp ce semăna el, unele semințe au căzut lângă drum, unde au venit păsările și le‑au mâncat. 5 Altele au căzut pe locuri stâncoase, unde nu aveau pământ mult. Au încolțit repede, din cauză că nu aveau pământ adânc, 6 dar, când a răsărit soarele, au fost arse și, fiindcă nu aveau rădăcină, s‑au uscat. 7 Altele au căzut între spini, iar spinii au crescut și le‑au sufocat. 8 Dar altele au căzut pe un pământ bun și au dat rod: una o sută, una șaizeci, una treizeci. 9 Cine are urechi, să audă!“

Isus explică pilda semănătorului

10 Ucenicii s‑au apropiat și I‑au zis: – De ce le vorbești în pilde? 11 Isus, răspunzând, le‑a zis: – Pentru că vouă v‑a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției Cerurilor, dar lor nu le‑a fost dat. 12 Căci celui ce are, i se va da și va avea din belșug, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are. 13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, „măcar că văd, nu văd, și, măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg.“ 14 Și pentru ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice: „Veți auzi cu auzul, dar nicidecum nu veți înțelege, și veți privi cu privirea, dar nicidecum nu veți pricepe. 15 Căci inima acestui popor s‑a împietrit. Urechile lor aud greu, iar ochii li s‑au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să‑i vindec!“ 16 Dar fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și fericite sunt urechile voastre pentru că aud! 17 Adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au tânjit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n‑au văzut, și au tânjit să audă ceea ce auziți voi, dar n‑au auzit! 18 Ascultați deci înțelesul pildei semănătorului: 19 când cineva aude Cuvântul Împărăției și nu‑l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel semănat lângă drum. 20 Cel semănat pe locuri stâncoase este acela care aude Cuvântul și‑l primește imediat cu bucurie, 21 dar nu are rădăcină în el însuși, ci este vremelnic. Și când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, el se poticnește imediat. 22 Cel semănat între spini este acela care aude Cuvântul, dar îngrijorarea veacului și înșelăciunea bogățiilor sufocă Cuvântul, iar el devine neroditor. 23 Cel semănat în pământ bun este acela care aude Cuvântul și îl înțelege, care aduce într-adevăr rod și face o sută, sau șaizeci, sau treizeci.

Pilda neghinei

24 Isus le‑a pus înainte o altă pildă, zicând: „Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în ogorul lui. 25 Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și apoi a plecat. 26 Când planta a răsărit și a făcut rod, atunci a apărut și neghina. 27 Sclavii stăpânului casei au venit și i‑au zis: «Stăpâne, oare n‑ai semănat tu sămânță bună în ogorul tău? De unde are atunci neghină?» 28 El le‑a răspuns: «Un dușman a făcut lucrul acesta.» Sclavii l‑au întrebat: «Vrei deci să mergem s‑o strângem?» 29 Dar el a spus: «Nu, ca nu cumva, strângând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. 30 Lăsați‑le pe amândouă să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Strângeți mai întâi neghina și legați‑o în snopi pentru a fi arsă, iar grâul adunați‑l în hambarul meu!'»“

Pilda bobului de muștar

31 Isus le‑a pus înainte o altă pildă și le‑a zis: „Împărăția Cerurilor este ca un bob de muștar, pe care l‑a luat un om și l‑a semănat în ogorul său: 32 el este într-adevăr mai mic decât toate semințele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât legumele și devine un pom, așa că păsările cerului vin și își fac cuibul între ramurile lui.“

Pilda drojdiei

33 El le‑a spus o altă pildă: „Împărăția Cerurilor este ca drojdia pe care a luat‑o o femeie și a pus‑o în trei măsuri de făină, până a dospit tot aluatul.“ 34 Isus le‑a spus mulțimilor toate aceste lucruri în pilde. Nu le vorbea nimic fără să folosească pilda, 35 ca să se împlinească astfel ce a fost spus prin profetul care zice: „Îmi voi deschide gura în pilde, voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii“.

Isus explică pilda neghinei

36 Atunci Isus, lăsând mulțimile, a intrat în casă. Ucenicii Lui s‑au apropiat de El, zicând: – Explică‑ne pilda cu neghina din ogor! 37 Isus, răspunzând, a zis: – Cel Ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului. 38 Ogorul este lumea. Sămânța bună sunt fiii Împărăției, iar neghina sunt fiii celui rău. 39 Dușmanul care a semănat‑o este diavolul. Secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Deci, așa cum este strânsă neghina și arsă în foc, tot așa va fi și la sfârșitul veacului: 41 Fiul Omului Își va trimite îngerii, care vor strânge din Împărăția Lui toate prilejurile de poticnire și pe cei ce fac fărădelegea 42 și îi vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților! 43 Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi, să audă!


Evanghelia după Matei 12-13 (1)

Isus, Domn al Sabatului

1 În vremea aceea, într‑o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui au flămânzit, așa că au început să smulgă spice și să mănânce. 2 Când au văzut fariseii lucrul acesta, I‑au zis lui Isus: – Iată, ucenicii Tăi fac ce nu este voie să facă în ziua de Sabat! 3 Dar El le‑a zis: – N‑ați citit ce a făcut David atunci când i s‑a făcut foame, atât lui, cât și celor ce erau cu el? 4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu și a mâncat pâinile prezentării, pe care nu era îngăduit să le mănânce nici el, nici cei ce erau cu el, ci doar preoții? 5 Sau n‑ați citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoții profanează Sabatul în Templu și totuși sunt nevinovați? 6 Dar Eu vă spun că aici este Ceva mai mare decât Templul! 7 Dacă ați fi știut ce înseamnă: „Milă doresc, și nu jertfă!“, n‑ați fi condamnat niște nevinovați! 8 Căci Fiul Omului este Domn al Sabatului. 9 Și plecând de acolo, a venit la sinagoga lor. 10 Și iată că acolo era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să‑L poată acuza pe Isus, L‑au întrebat, zicând: – Este îngăduit a vindeca în ziua de Sabat? 11 Isus le‑a zis: – Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie ce cade într‑o groapă în ziua de Sabat, n‑o va apuca și o va scoate afară? 12 Așadar, cu cât mai prețios este un om decât o oaie!? Prin urmare, este voie a face bine în ziua de Sabat! 13 Apoi i‑a zis acelui om: – Întinde‑ți mâna! El a întins‑o și ea a fost făcută sănătoasă, ca și cealaltă. 14 Dar fariseii, ieșind, au ținut sfat împotriva Lui, gândindu‑se cum să‑L omoare.

Isus, Robul Domnului

15 Însă Isus, înțelegând, S‑a retras de acolo. După El au mers mulțimi mari de oameni. El i‑a vindecat pe toți 16 și i‑a atenționat să nu‑L facă cunoscut, 17 ca să se împlinească astfel ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: 18 „Iată, Robul Meu, pe Care L‑am ales, Preaiubitul Meu, în Care sufletul Meu Își găsește plăcerea! Voi pune Duhul Meu peste El, iar El le va vesti neamurilor judecata. 19 Nu se va certa, nici nu va striga și nimeni nu‑I va auzi glasul pe străzi. 20 Nu va rupe trestia zdrobită și nu va stinge mucul care încă mai fumegă, până nu va duce la victorie judecata. 21 Și neamurile vor nădăjdui în Numele Lui!“

Isus și Beelzebul

22 Atunci a fost adus la El un demonizat orb și mut. Isus l‑a vindecat, așa că mutul vorbea și vedea. 23 Toate mulțimile se minunau și ziceau: – Nu cumva este Acesta Fiul lui David? 24 Însă, când fariseii au auzit acest lucru, au zis: – Omul Acesta nu alungă demonii decât cu ajutorul lui BEELZEBUL, conducătorul demonilor. 25 Dar Isus, cunoscându‑le gândurile, le‑a zis: – Orice împărăție dezbinată împotriva ei înseși este pustiită și orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei înseși nu va dăinui. 26 Și dacă Satan îl alungă pe Satan, este dezbinat în el însuși, deci cum va dăinui împărăția lui?! 27 Iar dacă Eu alung demonii cu BEELZEBUL, fii voștri cu cine îi alungă? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri! 28 Dar, dacă Eu alung demonii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi. 29 Sau cum poate cineva să intre în casa celui puternic și să‑i răpească bunurile, dacă nu‑l leagă mai întâi pe cel puternic? Abia atunci îi va jefui casa. 30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine risipește. 31 De aceea vă spun că orice păcat și orice blasfemie le vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertată. 32 Și, dacă cineva va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta. Însă, oricui va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta, nici în veacul aceasta, nici în cel care vine.

Pomul se cunoaște după roade

33 Ori faceți pomul bun și rodul lui bun, ori faceți pomul stricat și rodul lui stricat. Căci pomul este cunoscut după rodul său. 34 Pui de vipere, cum ați putea voi să spuneți lucruri bune, când voi sunteți răi?! Căci din belșugul inimii vorbește gura! 35 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria lui rea. 36 Vă spun că, în Ziua Judecății, oamenii vor răspunde pentru orice cuvânt nefolositor pe care l‑au rostit. 37 Căci prin cuvintele tale vei fi îndreptățit și prin cuvintele tale vei fi condamnat.

Semnul profetului Iona

38 Atunci unii dintre cărturari și farisei I‑au răspuns, zicând: – Învățătorule, vrem să vedem un semn de la Tine! 39 Însă Isus, răspunzând, le‑a zis: – O generație rea și adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul profetului Iona. 40 Căci, după cum a fost Iona în pântecul chitului timp de trei zile și trei nopți, tot așa va fi și Fiul Omului, timp de trei zile și trei nopți, în inima pământului. 41 Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată alături de această generație și o vor condamna, pentru că ei s‑au pocăit la mesajul proclamat de Iona, iar aici iată că este Ceva mai mare decât Iona. 42 Regina din sud se va ridica la judecată alături de generația aceasta și o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să asculte înțelepciunea lui Solomon, iar aici iată că este Ceva mai mare decât Solomon.

Întoarcerea duhului necurat

43 Când duhul necurat iese dintr‑un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, dar n‑o găsește. 44 Atunci își spune: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit!“ Și când vine, o găsește goală, măturată și împodobită. 45 Atunci se duce și mai ia cu el alte șapte duhuri, mai rele decât el, și intrând, locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi. Tot așa se va întâmpla și cu această generație rea.

Mama și frații lui Isus

46 În timp ce vorbea El mulțimilor, iată că mama și frații Lui stăteau afară, căutând să‑I vorbească. 47 Atunci cineva I‑a zis: – Iată că mama și frații Tăi stau afară, căutând să‑Ți vorbească. 48 Dar Isus, răspunzând, i‑a zis celui ce‑I vorbise: – Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei? 49 Și întinzându‑Și mâna spre ucenicii Lui, a zis: – Iată mama Mea și frații Mei! 50 Căci oricine face voia Tatălui Meu Care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră și mamă.

Capitului 13

Pilda semănătorului

1 În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și S‑a așezat lângă mare. 2 În jurul Lui s‑au adunat mari mulțimi de oameni, astfel că El S‑a urcat într‑o barcă și S‑a așezat acolo; întreaga mulțime stătea pe țărm. 3 El le‑a vorbit despre multe lucruri în pilde, zicând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4 În timp ce semăna el, unele semințe au căzut lângă drum, unde au venit păsările și le‑au mâncat. 5 Altele au căzut pe locuri stâncoase, unde nu aveau pământ mult. Au încolțit repede, din cauză că nu aveau pământ adânc, 6 dar, când a răsărit soarele, au fost arse și, fiindcă nu aveau rădăcină, s‑au uscat. 7 Altele au căzut între spini, iar spinii au crescut și le‑au sufocat. 8 Dar altele au căzut pe un pământ bun și au dat rod: una o sută, una șaizeci, una treizeci. 9 Cine are urechi, să audă!“

Isus explică pilda semănătorului

10 Ucenicii s‑au apropiat și I‑au zis: – De ce le vorbești în pilde? 11 Isus, răspunzând, le‑a zis: – Pentru că vouă v‑a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției Cerurilor, dar lor nu le‑a fost dat. 12 Căci celui ce are, i se va da și va avea din belșug, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are. 13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, „măcar că văd, nu văd, și, măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg.“ 14 Și pentru ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice: „Veți auzi cu auzul, dar nicidecum nu veți înțelege, și veți privi cu privirea, dar nicidecum nu veți pricepe. 15 Căci inima acestui popor s‑a împietrit. Urechile lor aud greu, iar ochii li s‑au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să‑i vindec!“ 16 Dar fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și fericite sunt urechile voastre pentru că aud! 17 Adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au tânjit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n‑au văzut, și au tânjit să audă ceea ce auziți voi, dar n‑au auzit! 18 Ascultați deci înțelesul pildei semănătorului: 19 când cineva aude Cuvântul Împărăției și nu‑l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel semănat lângă drum. 20 Cel semănat pe locuri stâncoase este acela care aude Cuvântul și‑l primește imediat cu bucurie, 21 dar nu are rădăcină în el însuși, ci este vremelnic. Și când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, el se poticnește imediat. 22 Cel semănat între spini este acela care aude Cuvântul, dar îngrijorarea veacului și înșelăciunea bogățiilor sufocă Cuvântul, iar el devine neroditor. 23 Cel semănat în pământ bun este acela care aude Cuvântul și îl înțelege, care aduce într-adevăr rod și face o sută, sau șaizeci, sau treizeci.

Pilda neghinei

24 Isus le‑a pus înainte o altă pildă, zicând: „Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în ogorul lui. 25 Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și apoi a plecat. 26 Când planta a răsărit și a făcut rod, atunci a apărut și neghina. 27 Sclavii stăpânului casei au venit și i‑au zis: «Stăpâne, oare n‑ai semănat tu sămânță bună în ogorul tău? De unde are atunci neghină?» 28 El le‑a răspuns: «Un dușman a făcut lucrul acesta.» Sclavii l‑au întrebat: «Vrei deci să mergem s‑o strângem?» 29 Dar el a spus: «Nu, ca nu cumva, strângând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. 30 Lăsați‑le pe amândouă să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Strângeți mai întâi neghina și legați‑o în snopi pentru a fi arsă, iar grâul adunați‑l în hambarul meu!'»“

Pilda bobului de muștar

31 Isus le‑a pus înainte o altă pildă și le‑a zis: „Împărăția Cerurilor este ca un bob de muștar, pe care l‑a luat un om și l‑a semănat în ogorul său: 32 el este într-adevăr mai mic decât toate semințele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât legumele și devine un pom, așa că păsările cerului vin și își fac cuibul între ramurile lui.“

Pilda drojdiei

33 El le‑a spus o altă pildă: „Împărăția Cerurilor este ca drojdia pe care a luat‑o o femeie și a pus‑o în trei măsuri de făină, până a dospit tot aluatul.“ 34 Isus le‑a spus mulțimilor toate aceste lucruri în pilde. Nu le vorbea nimic fără să folosească pilda, 35 ca să se împlinească astfel ce a fost spus prin profetul care zice: „Îmi voi deschide gura în pilde, voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii“.

Isus explică pilda neghinei

36 Atunci Isus, lăsând mulțimile, a intrat în casă. Ucenicii Lui s‑au apropiat de El, zicând: – Explică‑ne pilda cu neghina din ogor! 37 Isus, răspunzând, a zis: – Cel Ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului. 38 Ogorul este lumea. Sămânța bună sunt fiii Împărăției, iar neghina sunt fiii celui rău. 39 Dușmanul care a semănat‑o este diavolul. Secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Deci, așa cum este strânsă neghina și arsă în foc, tot așa va fi și la sfârșitul veacului: 41 Fiul Omului Își va trimite îngerii, care vor strânge din Împărăția Lui toate prilejurile de poticnire și pe cei ce fac fărădelegea 42 și îi vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților! 43 Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi, să audă!