×

We use cookies to help make LingQ better. By visiting the site, you agree to our cookie policy.


image

Recorder, CAMPANIE RECORDER. Ce s-a întâmplat cu asistenta care a încălcat „codul tăcerii” din spitale

CAMPANIE RECORDER. Ce s-a întâmplat cu asistenta care a încălcat „codul tăcerii” din spitale

Aici, în spital? 24 de ani.

Cu bune, cu rele, adunate...

Cu țipete, cu urlete, cu lipsuri, cu alergături.

Cu un Colectiv...

Cu o gardă Colectiv.

Toată lumea spune că „Avem, avem!”

și noi n-aveam nimic!

Era un haos total.

Și am început să vorbesc.

Asistenta de la Spitalul Universitar care a fost timp de 17 zile în greva foamei

pentru a atrage atenția asupra neregulilor din unitatea medicală a rămas fără loc de muncă.

Imaginile date publicității de angajați arată însă muște în sălile de operații,

căzi ruginte, lămpi reparate cu bandă adezivă.

A meritat pentru că am să mă pot uita

în ochii copiilor să le spun

„Eu n-am fost ca ei”.

De ce să-mi fie teamă?

Mă dă afară din spital? Dau în judecată, câștig!

Nu mă poate învinge nimeni.

Mă numesc Mariana Luceanu,

sunt asistent medical licențiat la Spitalul Universitar de Urgență București și, în urmă cu patru ani,

am semnalat niște nereguli grave la vremea respectivă în sistemul sanitar.

Mizeria din spital...

Instrumentarul, aparatura, lipsa personalului...

După ce am ieșit public a fost promis de către doamna fostă ministru a Sănătății, Sorina Pintea,

că nu vom păți nimic.

Ni s-a constituit imediat la o săptămână o comisie de disciplină

în care s-a hotărât să fiu concediată.

Mariana Luceanu a fost asistentă de terapie intensivă

și a ajuns șomeră doar pentru că a îndrăznit să iasă din rând...

La aproape trei luni de când Daniel Simion și Mariana Luceanu,

doi asistenți de la Spitalul Universitar, intrau în greva foamei și vorbeau despre neregulile din unitatea sanitară,

managerul spune că îi va da în judecată.

Nu știu cine v-a dat informația...

atunci, la vremea respectivă, celor de la Recorder...

Ați venit, m-ați întrebat:

„Vreți să dați un interviu?”.

Neavând ce să ascund, nefiind vinovată,

l-am dat.

Și-am zis: „Dom'le, eu, una personal,

mă complac într-o mocirlă care îmi va trece și de gât și de cap,

mă voi sufoca în mlaștina aia și-n mâl și-n mizerie...

și voi spune că am trăit de pomană pe pământul ăsta, că n-am făcut nimic.

Am spus: nu se poate așa ceva!

După interviu vorbeam cu colegii la telefon, foarte mulți, foarte mulți

„Nu trebuia să faci! Ce faci acuma? Ești concediată!

Cu ce-ți plătești ratele?”.

Zic: „Cu ce-o vrea bunul Dumnezeu!”.

Da! Sigur!

Mii, mii de susținători.

Susținerea oamenilor din afară, extraordinar de mult.

Și la ora actuală mă mai întreabă multe asociații „Aveți nevoie de ceva, vă putem ajuta cu ceva?”.

Am simțit că se mișcă ceva.

Că nu toți avem un sac pus în cap și nu toți vedem precum calul.

Am dat spitalul în judecată.

Am câștigat.

Și după șase luni am fost reintegrată.

Acuma sunt asistentă de terapie, în continuare, meseria mea.

La patul pacientului.

Pe urmă a venit perioada pandemiei...

Foarte greu.

Brancardul!

Adus din UPU (n.r.- Unitatea de Primiri Urgențe)...

M-am speriat și m-am înfricoșat,

pentru că m-am gândit că n-o să mai aibă cine să ajute cealaltă parte a populației...

Și când, în loc să venim să acordăm noi pacienților îngrijirea, trebuia să fim noi îngrijiți.

Au fost zile foarte, foarte grele.

Meseria nu mi-o ia nimeni.

Experiența pe care am acumulat-o în aproape – aproape! - 30 de ani,

mai sunt câțiva ani, în sistem

n-o să mi-o ia nimeni.

Iar ceea ce am în cap, cât am învățat și ce știu, iar nimeni nu poate să-mi scoată.

Totul s-a schimbat în favoarea pacientului.

A început să se schimbe instrumentar, să se schimbe tot ce era necesar, aparatură...

Vezi, pentru mine, personal, asta e o... cea mai mare satisfacție!

Că nu mai stau să alerg după materiale, cum făceam kilometri întregi în spital,

că n-aveam p-aia, n-aveam p-aia, n-aveam p-ailaltă.

Acum avem.

Nu mai este ce-a fost.

Nu venea ea la 40 de ani prin competență să ocupe funcția de manager.

Să mă ierte bunul Dumnezeu, să...

și un copil de grădiniță știe că totul e politic.

Doamna... Nica, managera, a fost schimbată de către ministrul Sănătății, Nelu Tătaru.

Este în continuare medic ATI și dânsa n-a mai fost șefă de secție.

Da. Da...

Cum am spus și rândul trecut:

sistemul sanitar a fost și rămâne o vacă de muls a politicului.

Și indiferent cât ar fi un manager de bun, de bine intenționat, sunt ceilalți din jurul lui care sunt aserviți politic.

Că noi, românii, suntem învățați să stăm în poziția de „ghiocel”.

Dacă au dreptate

și dacă sunt 100% convinși,

da, s-o facă.

Mai devreme sau mai târziu buboiul se va sparge.

Și că ori vorbești tu sau vorbesc eu sau vorbește celălalt,

cineva va vorbi.

Tăcem azi, tăcem mâine,

vin din urmă copiii noștri și în loc să formăm niște copii frumoși, și drepți, și corecți, și liberi...

îi închistăm în același comunism în care am trăit noi ca și copii.

Merită să lupți, cum să nu merite să lupți?

Luptăm pentru viitorul copiilor noștri.

Nu luptăm pentru noi.

Că noi poate de pe azi pe mâine ne cade o cărămidă-n cap și ne ducem la Sfântul Petru.

Au trecut 30 de ani, 30 și de ani de la Revoluție, în curând 32 de ani,

noi tot, dracului, în mocirla aia suntem.

Hai să ieșim! Hai să scoatem capul!

De ce suntem lași?

Peste tot e la fel dacă nu schimbăm acolo ceva!

Cu drag!

Nu știu cum a ieșit...

Iar m-ai făcut să plâng...


CAMPANIE RECORDER. Ce s-a întâmplat cu asistenta care a încălcat „codul tăcerii” din spitale CAMPAIGN RECORDER. What happened to the nurse who broke the "code of silence" in hospitals GRABADORA DE CAMPAÑA. Qué fue de la enfermera que rompió el "código de silencio" en los hospitales REGISTRATORE DELLA CAMPAGNA. Cosa è successo all'infermiera che ha infranto il "codice del silenzio" negli ospedali

Aici, în spital? 24 de ani. Here in the hospital? Twenty-four years.

Cu bune, cu rele, adunate... With good, with bad, collected...

Cu țipete, cu urlete, cu lipsuri, cu alergături. With screams, with howls, with lacks, with runs.

Cu un Colectiv... With a Collective...

Cu o gardă Colectiv. With a collective guard.

Toată lumea spune că „Avem, avem!”

și noi n-aveam nimic!

Era un haos total.

Și am început să vorbesc.

Asistenta de la Spitalul Universitar care a fost timp de 17 zile în greva foamei The nurse from the University Hospital who was on hunger strike for 17 days

pentru a atrage atenția asupra neregulilor din unitatea medicală a rămas fără loc de muncă.

Imaginile date publicității de angajați arată însă muște în sălile de operații, However, images released by employees show flies in operating rooms,

căzi ruginte, lămpi reparate cu bandă adezivă. rusting tubs, duct taped lamps.

A meritat pentru că am să mă pot uita It was worth it because I will be able to look

în ochii copiilor să le spun

„Eu n-am fost ca ei”. "I was not like them."

De ce să-mi fie teamă? Why should I be afraid?

Mă dă afară din spital? Dau în judecată, câștig! Is he kicking me out of the hospital? I sue, I win!

Nu mă poate învinge nimeni. No one can defeat me.

Mă numesc Mariana Luceanu,

sunt asistent medical licențiat la Spitalul Universitar de Urgență București și, în urmă cu patru ani, I am a licensed nurse at the Bucharest Emergency University Hospital and, four years ago,

am semnalat niște nereguli grave la vremea respectivă în sistemul sanitar. I reported some serious irregularities at the time in the sanitary system.

Mizeria din spital...

Instrumentarul, aparatura, lipsa personalului... The tools, the equipment, the lack of staff...

După ce am ieșit public a fost promis de către doamna fostă ministru a Sănătății, Sorina Pintea, After I went public, the former Minister of Health, Sorina Pintea, promised

că nu vom păți nimic. that we will not suffer anything.

Ni s-a constituit imediat la o săptămână o comisie de disciplină A disciplinary committee was established immediately after one week

în care s-a hotărât să fiu concediată.

Mariana Luceanu a fost asistentă de terapie intensivă

și a ajuns șomeră doar pentru că a îndrăznit să iasă din rând... and she ended up unemployed just because she dared to step out of line...

La aproape trei luni de când Daniel Simion și Mariana Luceanu, Almost three months since Daniel Simion and Mariana Luceanu,

doi asistenți de la Spitalul Universitar, intrau în greva foamei și vorbeau despre neregulile din unitatea sanitară,

managerul spune că îi va da în judecată.

Nu știu cine v-a dat informația... I don't know who gave the information...

atunci, la vremea respectivă, celor de la Recorder... then, at the time, to the Recorder...

Ați venit, m-ați întrebat: You came, you asked me:

„Vreți să dați un interviu?”.

Neavând ce să ascund, nefiind vinovată, Having nothing to hide, not being guilty,

l-am dat.

Și-am zis: „Dom'le, eu, una personal, I said to myself: "Lord, I, personally,

mă complac într-o mocirlă care îmi va trece și de gât și de cap, I indulge myself in a mud that will go over my neck and head,

mă voi sufoca în mlaștina aia și-n mâl și-n mizerie... I will suffocate in that swamp and mud and filth...

și voi spune că am trăit de pomană pe pământul ăsta, că n-am făcut nimic. and I will say that I lived on alms on this earth, that I did nothing.

Am spus: nu se poate așa ceva!

După interviu vorbeam cu colegii la telefon, foarte mulți, foarte mulți

„Nu trebuia să faci! Ce faci acuma? Ești concediată! "You didn't have to! What are you doing now? You're fired!

Cu ce-ți plătești ratele?”. What do you pay your installments with?".

Zic: „Cu ce-o vrea bunul Dumnezeu!”. I say: "What the good Lord wants!".

Da! Sigur!

Mii, mii de susținători.

Susținerea oamenilor din afară, extraordinar de mult. Supporting people from outside, tremendously.

Și la ora actuală mă mai întreabă multe asociații „Aveți nevoie de ceva, vă putem ajuta cu ceva?”. And at the present time, many associations still ask me "Do you need something, can we help you with something?".

Am simțit că se mișcă ceva. I felt something move.

Că nu toți avem un sac pus în cap și nu toți vedem precum calul.

Am dat spitalul în judecată.

Am câștigat.

Și după șase luni am fost reintegrată.

Acuma sunt asistentă de terapie, în continuare, meseria mea.

La patul pacientului.

Pe urmă a venit perioada pandemiei... Then came the pandemic period...

Foarte greu.

Brancardul! The stretcher!

Adus din UPU (n.r.- Unitatea de Primiri Urgențe)...

M-am speriat și m-am înfricoșat, I was scared and scared,

pentru că m-am gândit că n-o să mai aibă cine să ajute cealaltă parte a populației... because I thought that there would be no one left to help the other part of the population...

Și când, în loc să venim să acordăm noi pacienților îngrijirea, trebuia să fim noi îngrijiți. And when, instead of coming to care for the patients, we had to be cared for.

Au fost zile foarte, foarte grele.

Meseria nu mi-o ia nimeni. No one will take my job.

Experiența pe care am acumulat-o în aproape – aproape! - 30 de ani, The experience I have accumulated in almost - almost! - 30 years,

mai sunt câțiva ani, în sistem

n-o să mi-o ia nimeni. no one will take it from me.

Iar ceea ce am în cap, cât am învățat și ce știu, iar nimeni nu poate să-mi scoată. And what I have in my head, how much I have learned and what I know, and no one can take it away from me.

Totul s-a schimbat în favoarea pacientului.

A început să se schimbe instrumentar, să se schimbe tot ce era necesar, aparatură...

Vezi, pentru mine, personal, asta e o... cea mai mare satisfacție! See, for me personally, this is a... the greatest satisfaction!

Că nu mai stau să alerg după materiale, cum făceam kilometri întregi în spital,

că n-aveam p-aia, n-aveam p-aia, n-aveam p-ailaltă. that I didn't have that, I didn't have that, I didn't have the other.

Acum avem.

Nu mai este ce-a fost.

Nu venea ea la 40 de ani prin competență să ocupe funcția de manager. At 40, she was not qualified to hold the position of manager.

Să mă ierte bunul Dumnezeu, să... May the good God forgive me, to...

și un copil de grădiniță știe că totul e politic. and a kindergartener knows that everything is political.

Doamna... Nica, managera, a fost schimbată de către ministrul Sănătății, Nelu Tătaru. Mrs. Nica, the manager, was changed by the Minister of Health, Nelu Tătaru.

Este în continuare medic ATI și dânsa n-a mai fost șefă de secție.

Da. Da...

Cum am spus și rândul trecut: As I said last time:

sistemul sanitar a fost și rămâne o vacă de muls a politicului. the health system was and remains a political cash cow.

Și indiferent cât ar fi un manager de bun, de bine intenționat, sunt ceilalți din jurul lui care sunt aserviți politic. And no matter how good, well-intentioned a manager is, it is others around him who are politically enslaved.

Că noi, românii, suntem învățați să stăm în poziția de „ghiocel”.

Dacă au dreptate

și dacă sunt 100% convinși,

da, s-o facă.

Mai devreme sau mai târziu buboiul se va sparge. Sooner or later the bubble will burst.

Și că ori vorbești tu sau vorbesc eu sau vorbește celălalt, And that either you speak or I speak or the other speaks,

cineva va vorbi.

Tăcem azi, tăcem mâine,

vin din urmă copiii noștri și în loc să formăm niște copii frumoși, și drepți, și corecți, și liberi... our children are catching up and instead of forming beautiful children, and just, and fair, and free...

îi închistăm în același comunism în care am trăit noi ca și copii. we lock them in the same communism we lived in as children.

Merită să lupți, cum să nu merite să lupți?

Luptăm pentru viitorul copiilor noștri.

Nu luptăm pentru noi.

Că noi poate de pe azi pe mâine ne cade o cărămidă-n cap și ne ducem la Sfântul Petru. That maybe from today to tomorrow a brick will fall on our head and we will go to Saint Peter.

Au trecut 30 de ani, 30 și de ani de la Revoluție, în curând 32 de ani,

noi tot, dracului, în mocirla aia suntem. we are still, damn it, in that mire.

Hai să ieșim! Hai să scoatem capul!

De ce suntem lași? Why are we cowards?

Peste tot e la fel dacă nu schimbăm acolo ceva!

Cu drag!

Nu știu cum a ieșit...

Iar m-ai făcut să plâng...