47 Gosen. Iacov înaintea lui Faraon

47 Iosif s-a dus să înștiinţeze pe Faraon și i-a spus: „Fraţii mei și tatăl meu au sosit din ţara Canaan, cu oile și boii și cu tot avutul lor; și sunt în ţinutul Gosen.” A luat pe cinci din fraţii lui și i-a adus înaintea lui Faraon. Faraon a întrebat pe fraţii lui Iosif: „Cu ce vă îndeletniciţi?” Ei au răspuns lui Faraon: „Robii tăi sunt păstori, cum erau și părinţii noștri.” Și au mai zis lui Faraon: „Noi am venit ca să locuim o vreme aici în ţară, pentru că nu mai este pășune pentru oile robilor tăi și este o mare foamete în ţara Canaanului; îngăduie dar robilor tăi să locuiască în ţinutul Gosen.” Faraon a zis lui Iosif: „Tatăl tău și fraţii tăi au venit la tine. Ţara Egiptului este deschisă înaintea ta; așază pe tatăl tău și pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în ţinutul Gosen și, dacă găsești printre ei oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele.” Iosif a adus pe tatăl său Iacov și l-a înfăţișat înaintea lui Faraon. Și Iacov a binecuvântat pe Faraon. Faraon a întrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieţii tale?” Iacov a răspuns lui Faraon: „Zilele anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine la număr și rele și n-au atins zilele anilor vieţii părinţilor mei în timpul călătoriei lor.” Iacov a binecuvântat iarăși pe Faraon și a plecat dinaintea lui Faraon. Iosif a așezat pe tatăl său și pe fraţii săi și le-a dat o moșie în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul lui Ramses, cum poruncise Faraon. Iosif a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe fraţii săi și pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor. Nu mai era pâine în toată ţara, căci foametea era foarte mare; ţara Egiptului și ţara Canaanului tânjeau din pricina foametei. Iosif a strâns tot argintul care se găsea în ţara Egiptului și în ţara Canaanului în schimbul grâului pe care-l cumpărau oamenii și astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui Faraon. Când s-a sfârșit argintul din ţara Egiptului și din ţara Canaanului, toţi egiptenii au venit la Iosif și au zis: „Dă-ne pâine! Pentru ce să murim în faţa ta? Căci argint nu mai avem.” Iosif a zis: „Daţi vitele voastre, și vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveţi argint.” Și-au adus vitele la Iosif, și Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi și de boi și în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pâine în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor. După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor și i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s-a sfârșit și turmele de vite au trecut în stăpânirea domnului nostru; nu mai rămân înaintea domnului nostru decât trupurile și pământurile noastre. Pentru ce să murim sub ochii tăi, noi și pământurile noastre? Cumpără-ne împreună cu pământurile noastre în schimbul pâinii, și vom fi ai domnului nostru, noi și pământurile noastre. Dă-ne sămânţă să semănăm, ca să trăim și să nu murim și să nu ne rămână pământurile pustii.” Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pământurile Egiptului; căci egiptenii și-au vândut fiecare ogorul, pentru că îi silea foametea. Și ţara a ajuns în stăpânirea lui Faraon. Cât despre popor, l-a mutat în cetăţi, de la o margine a hotarelor Egiptului până la cealaltă. Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat, pentru că era o lege a lui Faraon, dată în folosul preoţilor, care trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon: de aceea ei nu și-au vândut pământurile. Iosif a zis poporului: „V-am cumpărat azi cu pământurile voastre pentru Faraon; iată, vă dau sămânţă, ca să puteţi semăna pământul. La vremea roadelor, veţi da a cincea parte lui Faraon, iar celelalte patru părţi vă vor rămâne vouă, ca să semănaţi ogoarele și să vă hrăniţi împreună cu copiii voștri și cu cei ce sunt în casele voastre.” Ei au zis: „Tu ne-ai scăpat viaţa! Să căpătăm trecere înaintea domnului nostru, și vom fi robi ai lui Faraon.” Iosif a făcut din aceasta o lege care a rămas în picioare până în ziua de azi și după care a cincea parte din venitul pământurilor Egiptului este a lui Faraon; numai pământurile preoţilor nu sunt ale lui Faraon. Israel a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen. Ei s-au înstărit, au crescut și s-au înmulţit foarte mult. Iacov a trăit șaptesprezece ani în ţara Egiptului și zilele anilor vieţii lui Iacov au fost de o sută patruzeci și șapte de ani. Când s-a apropiat Israel de clipa morţii, a chemat pe fiul său Iosif și i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune, rogu-te, mâna sub coapsa mea și poartă-te cu bunătate și credincioșie faţă de mine: să nu mă îngropi în Egipt. Ci, când mă voi culca lângă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt și să mă îngropi în mormântul lor.” Iosif a răspuns: „Voi face după cuvântul tău.” Iacov a zis: „Jură-mi.” Și Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a plecat cu faţa pe căpătâiul patului.