43 A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt

43 Foametea bântuia greu în ţară. Când au isprăvit de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceţi-vă iarăși și cumpăraţi-ne ceva merinde.” Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: ‘Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru nu va fi cu voi.' Dacă vrei deci să trimiţi pe fratele nostru cu noi, ne vom coborî și-ţi vom cumpăra merinde. Dar, dacă nu vrei să-l trimiţi, nu ne vom coborî, căci omul acela ne-a spus: ‘Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru nu va fi cu voi! '” Israel a zis atunci: „Pentru ce mi-aţi făcut un astfel de rău și aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?” Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi și familia noastră și a zis: ‘Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?' Și noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să știm că are să zică: ‘Aduceţi pe fratele vostru'?” Iuda a zis tatălui său Israel: „Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm și să plecăm, și vom trăi și nu vom muri, noi, tu și copiii noștri. Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine și dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna. Căci, dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors până acum.” Israel, tatăl lor, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceţi așa. Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi un dar omului aceluia, și anume: puţin leac alinător și puţină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale. Luaţi cu voi argint îndoit și duceţi înapoi argintul pe care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greșeală. Luaţi și pe fratele vostru, sculaţi-vă și întoarceţi-vă la omul acela. Dumnezeul cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia și să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!” Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum și pe Beniamin; s-au sculat, s-au coborât în Egipt și s-au înfăţișat înaintea lui Iosif. Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului său: „Bagă pe oamenii aceștia în casă, taie vite și gătește, căci oamenii aceștia au să mănânce cu mine la amiază.” Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif și a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif. Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif și au zis: „Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noștri data trecută; vor să se năpustească peste noi ca să ne ia robi și să pună mâna pe măgarii noștri.” S-au apropiat de economul casei lui Iosif și au intrat în vorbă cu el la ușa casei și au zis: „Domnule, noi ne-am mai coborât o dată aici, ca să cumpărăm merinde. Apoi, când am ajuns la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii și iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său – argintul nostru, după greutatea lui – și l-am adus înapoi cu noi. Am adus și alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu știm cine a pus argintul în sacii noștri.” Economul a răspuns: „Fiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele.” Și le-a adus și pe Simeon. Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă de și-au spălat picioarele; a dat și nutreţ măgarilor lor. Ei și-au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază, căci aflaseră că au să mănânce la el. Când a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul pe care i-l aduseseră și s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. El i-a întrebat de sănătate și a zis: „Bătrânul vostru tată, de care aţi vorbit, este sănătos? Mai trăiește?” Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăiește încă.” Și s-au plecat și s-au aruncat cu faţa la pământ. Iosif a ridicat ochii și, aruncând o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr despre care mi-aţi vorbit?” Și a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!” Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său și simţea nevoia să plângă; a intrat degrabă într-o odaie și a plâns acolo. După ce s-a spălat pe faţă, a ieșit din odaie și, silindu-se să se stăpânească, a zis: „Aduceţi de mâncare!” Au adus de mâncare lui Iosif deoparte și fraţilor lui deoparte; egiptenilor care mâncau cu el le-au adus, de asemenea, mâncare deoparte, căci egiptenii nu puteau să mănânce cu evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urâciune. Fraţii lui Iosif s-au așezat la masă în faţa lui: de la întâiul născut, după dreptul lui de întâi născut, și până la cel mai tânăr, așezaţi după vârstă; și se uitau unii la alţii cu mirare. Iosif a pus să le dea din bucatele care erau înaintea lui, iar Beniamin a căpătat de cinci ori mai mult decât ceilalţi. Și au băut și s-au veselit împreună cu el.