34 Dina și Sihem

34 Dina, fata pe care o născuse lui Iacov Lea, a ieșit să vadă pe fetele ţării. Ea a fost zărită de Sihem, fiul hevitului Hamor, domnitorul ţării. El a pus mâna pe ea, s-a culcat cu ea și a necinstit-o. S-a lipit cu toată inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata și a căutat s-o liniștească. După aceea Sihem a zis tatălui său Hamor: „Ia-mi de nevastă pe fata aceasta!” Iacov a aflat că-i necinstise pe fiică-sa Dina și, fiindcă fiii săi erau cu vitele la pășune, Iacov a tăcut până la întoarcerea lor. Hamor, tatăl lui Sihem, s-a dus la Iacov ca să-i vorbească. Dar, când s-au întors fiii lui Iacov de la pășune și au auzit lucrul acesta, s-au supărat și s-au mâniat foarte tare, pentru că Sihem săvârșise o mișelie în Israel, culcându-se cu fata lui Iacov: așa ceva n-ar fi trebuit să se facă niciodată. Hamor le-a vorbit astfel: „Fiul meu Sihem s-a lipit cu toată inima de fata voastră. Vă rog, daţi-i-o de nevastă și încuscriţi-vă cu noi; voi daţi-ne fetele voastre și luaţi pentru voi pe ale noastre! Locuiţi cu noi; ţara vă stă înainte, rămâneţi în ea, faceţi negoţ și cumpăraţi pământuri în ea.” Sihem a zis tatălui și fraţilor Dinei: „Să capăt trecere înaintea voastră, și vă voi da ce-mi veţi cere. Cereţi-mi o zestre cât de mare și cât de multe daruri, și voi da tot ce-mi veţi zice; numai daţi-mi fata de nevastă.” Fiii lui Iacov au răspuns și au vorbit cu vicleșug lui Sihem și tatălui său Hamor, pentru că Sihem necinstise pe sora lor Dina. Ei i-au zis: „Este un lucru pe care nu-l putem face, să dăm pe sora noastră unui om netăiat împrejur, căci ar fi o ocară pentru noi. Nu ne vom învoi la așa ceva decât dacă vă faceţi și voi ca noi și dacă orice parte bărbătească dintre voi se va tăia împrejur. Atunci vă vom da pe fetele noastre și vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi și vom face împreună un singur norod. Dar, dacă nu voiţi să ne ascultaţi și să vă tăiaţi împrejur, ne vom lua fata și vom pleca.” Cuvintele lor au plăcut lui Hamor și lui Sihem, fiul lui Hamor. Tânărul n-a pregetat să facă lucrul acesta, căci iubea pe fata lui Iacov și era cel mai bine văzut în casa tatălui său. Hamor și fiul lui Sihem s-au dus la poarta cetăţii și au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor: „Oamenii aceștia au gânduri de pace faţă de noi; să rămână dar în ţară și să facă negoţ; ţara este destul de largă pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor și le vom da de neveste pe fetele noastre. Dar oamenii aceștia nu vor voi să locuiască împreună cu noi, ca să alcătuim un singur popor, decât dacă orice parte bărbătească dintre noi se va tăia împrejur, după cum și ei înșiși sunt tăiaţi împrejur. Turmele lor, averile lor și toate vitele lor vor fi atunci ale noastre. Să primim numai ce cer ei, ca să rămână la noi.” Toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii au ascultat pe Hamor și pe fiul său Sihem și toţi bărbaţii au fost tăiaţi împrejur, toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii. A treia zi, pe când sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon și Levi, fraţii Dinei, și-au luat, fiecare, sabia, s-au năpustit asupra cetăţii care se credea în liniște și au ucis pe toţi bărbaţii. Au trecut, de asemenea, prin ascuţișul sabiei pe Hamor și pe fiul său Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem și au ieșit afară. Fiii lui Iacov s-au aruncat asupra celor morţi și au jefuit cetatea, pentru că necinstiseră pe sora lor. Le-au luat oile, boii și măgarii, tot ce era în cetate și ce era pe câmp; le-au luat ca pradă de război toate bogăţiile, copiii și nevestele și tot ce se găsea în case. Atunci, Iacov a zis lui Simeon și lui Levi: „Voi m-aţi nenorocit, făcându-mă urât locuitorilor ţării, canaaniţilor și fereziţilor. N-am sub porunca mea decât un mic număr de oameni; ei se vor strânge împotriva mea, mă vor bate și voi fi nimicit, eu și casa mea.” Ei au răspuns: „Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o curvă?”