PUTEREA DIN UMBRĂ - YouTube (4)
ale acțiunii dumneavoastră,
acțiunii dumneavoastră în instanță împotriva acestei instituții.
Și din aceste documente reiese,
cumva, că retragerea accesului
la informații clasificate în cazul dumneavoastră
de către DGPI
ar fi venit pe filieră politică,
de la vârful Ministerului de Interne.
Practic, v-ați
pensionat la vârsta de 39 de ani.
Da.
Dar dumneavoastră vi s-a comunicat motivul
pentru care vi s-a retras accesul la informații clasificate,
de către cei de la DGPI?
Dumneavoastră ați fi de acord să ne acordați
un interviu mai pe larg, filmat?
Da. Să știți că noi ne-am lovit
de mai multe astfel de refuzuri
din partea celor ale căror avize au fost retrase,
de-a lungul timpului.
Este DGPI o instituție
capabilă să inducă
teamă, chiar și după ce
se iese din sistem?
Pe parcursul documentării acestui material
ne-am lovit de mai multe refuzuri
din partea unor oameni pe care i-am contactat
și care au folosit o justificare asemănătoare:
“E mai bine să-mi văd de treaba mea.
Nu știu dacă vă dați seama cât sunt de puternici.”
La scurt timp după ce ofițerul Ionuț Mihalache
ne-a acordat un interviu,
acuzând DGPI de mai multe abuzuri,
am primit un mesaj de la el:
Mihalache ne-a anunțat că tocmai
primise o citație de la DIICOT.
I se cerea să se prezinte în fața procurorilor
chiar a doua zi.
În zilele următoare,
toți cei patru ofițeri care au găsit tehnică
de înregistrare în biroul adjunctului Poliției Române
au fost chemați la DIICOT.
Primul care a primit citația
a fost chiar cel care acordase interviu pentru Recorder.
Într-un răspuns oficial,
DGPI a confirmat că a sesizat DIICOT
pentru împiedicarea ducerii la îndeplinire
a unui mandat de siguranță națională,
admițând astfel că tehnica descoperită în 2019
în biroul adjunctului IGPR îi aparținea.
DGPI a refuzat însă să explice de ce a făcut sesizarea
la trei ani distanță de la incident.
Sub motivația că incidentul este vizat
de un dosar penal în curs,
a refuzat, de asemenea, să ne comunice
pe cine viza mandatul
și data la care l-a pus în aplicare.
Persoana vizată de mandat
și data intrării în vigoare sunt informații esențiale,
având în vedere că adjunctul Constantin Nicolescu,
în biroul căruia s-a găsit echipamentul audio-video,
fusese numit în funcție cu doar
o săptămână înainte de descoperirea tehnicii.
Dacă mandatul era pe numele comisarului Nicolescu,
se ridică o întrebare foarte importantă,
pe care structurile statului român
vor fi nevoite să o lămurească:
cum a ajuns numărul doi din Poliția Română
să fie suspectat că atentează la siguranța națională,
la câteva zile de la numire?
Mai ales că era vorba de un mandat al DGPI,
adică exact instituția care avea în atribuții
verificarea acestuia înainte de numire
pentru a nu prezenta vulnerabilități.
Mandatele de siguranță națională
au fost mereu o zonă controversată
din activitatea serviciilor secrete.
Acest tip de mandat
se obține cu aprobarea
Procurorului General al României
și cu autorizarea unui judecător
de la Înalta Curte de Casație și Justiție
numai în cazul în care asupra unei persoane
planează suspiciuni deosebit de grave:
trădare prin ajutarea inamicului,
spionaj,
acte de terorism,
acțiuni armate care urmăresc slăbirea puterii de stat.
Până în 2019,
pe această lista figura și corupția,
care era inclusă de CSAT
în Strategia Națională de Apărare a țării.
Odată ce a obțin un mandat de siguranță națională
pe numele unei persoane,
serviciile secrete capătă o mulțime de pârghii,
cum ar fi:
să intercepteze și să înregistreze
comunicațiile electronice efectuate sub orice formă
să instaleze tehnică de înregistrare
și să realizeze acțiuni de supraveghere prin fotografiere,
filmare sau prin alte mijloace tehnice
să intercepteze și să examineze corespondența
să obțină informații privind
tranzacțiile și datele financiare
să localizeze persoana vizată prin GPS
sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere
Când am un mandat asupra unei persoane
îi restrâng drepturile și libertățile cetățenești.
Prin interceptarea convorbirilor,
prin supravegherea acelei persoane…
Legea
conferă această posibilitate instituțiilor,
serviciilor, să obțină aceste mandate
pentru înlăturarea amenințărilor
la adresa siguranței naționale, da?
Legea spune că voi lua un mandat doar dacă
nu există alte posibilități ca să obțin acele informații.
Problema care se pune…
se referă la finalitatea acestor activități.
Dacă e să ne uităm foarte atent
în zona de urmărire penală a infracțiunilor
generate de amenințări la siguranța națională,
trădare sau așa mai departe,
în România
nu am identificat în zona
de hotărâri ale instanțelor
asemenea situații.
Conform datelor care ne-au fost furnizate
de Înalta Curte de Casație și Justiție,
în ultimii trei ani și jumătate,
au fost emise 3.382 de mandate de siguranță națională.
Cele mai multe 2.890,
au fost aprobate pentru Serviciului Român de Informații,
principalul serviciu secret al României.
DGPI, un serviciu ale cărui atribuții
sunt mult mai restrânse,
limitându-se doar la zona Ministerului de Interne,
a primit aprobare pentru 404 mandate de siguranță națională.
Numai pe parcursul anului 2021,
DGPI a luat 125 de mandate de siguranță națională,
cu mențiunea că un mandat
poate viza una sau mai multe persoane.
Dacă ar fi 125 de
angajați ai ministerului care…,
Practic ce înseamnă
că sunt mandate asupra lor?
Înseamnă că 125 de persoane
îmi amenință siguranța națională
și ei sunt angajați în Ministerul de Interne.
Este extrem de grav.
Însă,
ar trebui să văd, la finalul acestor mandate,
care este rezultatul acestora.
Și dacă am 125 de
persoane
care amenință siguranța națională
și ele sunt angajate în Ministerul de interne,
am o problemă uriașă.
În schimb, dacă
am 125 de cadre,
iar
rezultatul acestor mandate…
relevă că nu se confirmă
amenințările la siguranța națională,
am o problemă cu
cei care au generat obținerea acestor mandate.
Cei care au generat obținerea acestor autorizări,
adică DGPI,
au refuzat să ne spună cum s-au soluționat
cele 125 de mandate de siguranță națională
pe care le-au luat în anul 2021.
S-au limitat să precizeze doar că datele obținute
au fost transmise beneficiarilor legali
și au adăugat că mandatele se pot finaliza uneori și
prin măsuri cu caracter preventiv.
Cu alte cuvinte,
pot să intercepteze convorbiri telefonice,
să monteze tehnică în spații private
sau să facă filaje sub umbrela siguranței naționale
doar pentru a ajunge în final
la niște măsuri cu caracter preventiv.
Am întrebat și la Parchetul General,
instituția care, conform legii,
ar trebui informată cu privire la rezultatele
și măsurile luate în urma mandatelor de siguranță națională.
Parchetul ne-a transmis că astfel de informații
nu pot fi comunicate fără acordul
celor care conduc instituțiile din domeniul securității naționale.
Din punctul meu de vedere,
ar trebui să răspundă.
Fără să nominalizeze…
Bineînțeles că
sunt cazurile special prevăzute de lege,
care trebuiesc clasificate în continuare…
Dar, ca să
transmită generic
anumite măsuri, nu văd niciun impediment.
Ce știm, totuși, din informații oficiale,
este că, în fiecare an,
aproximativ o sută de persoane,
cel mai probabil majoritatea
cadre ale Ministerului de Interne,
sunt urmărite de DGPI
și au telefoanele ascultate și tehnică
de înregistrare montată în spații private,
sub suspiciunea că amenință siguranța națională.
În condițiile în care în spațiul public
nu este cunoscut niciun caz
de cadru MAI anchetat penal
pentru amenințare la siguranța națională,
situație confirmată și de minister,
se ridică o altă întrebare complicată:
au aceste mandate scopul de a proteja
siguranța națională
sau această sintagmă este o umbrelă
sub care se pot ascunde și interceptări abuzive?
Ca să aflăm răspunsul la această întrebare,
ar trebui ca instituțiile statului
să analizeze rezultatele acestor mandate.
Din punctul meu de vedere, ar trebui ca
analiza aceasta să fie efectuată
împreună cu Parchetul General.
Și cu…,
chiar cu judecătorul care a emis mandatul.
Ar trebui să existe o entitate,
în cadrul Ministerului Public până la urmă,
pentru că ei sunt cei la mijloc,
care să facă o verificare ulterioară
a elementelor care au stat
la baza emiterii acelui mandat.
Verificarea ulterioară ar fi cu atât mai necesară
cu cât în momentul aprobării mandatelor
filtrul magistraților pare să fie aproape inexistent.
Informațiile obținute de Recorder
arată că, în cazul DGPI,
din 127 de solicitări înaintate magistraților
pentru aprobarea unor mandate de siguranță națională
în anul 2021,
doar două au fost respinse.
Așadar,
ofițerii de informații
par să aibă mână liberă
la mandate de siguranță națională,
iar statul nu pare suficient de pregătit
să combată eventuale abuzuri ale acestora.
Până la urmă statul mai are o pârghie.
Și anume ilicitul penal.
În momentul în care se depășește o gravitate a
abaterilor există Parchetele Militare.
Parchetele Militare
au
obligația de a efectua urmărirea penală
în cauzele în care
inclusiv lucrătorii
militari ai serviciilor de informații
comit fapte penale în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
Și această pârghie pare să fie, însă, mai mult teoretică.
Pe parcursul documentării,
am discutat cu mai multe cadre
din Ministerul de Interne
care au depus plângeri la Parchetul Militar
împotriva unor ofițeri DGPI
și au așteptat în zadar rezultatul unei anchete.
Pentru aceasta,
Parchetul Militar trebuie să aibă instrumentele
necesare și să fie funcțional.
Dar...
Situația, cel puțin a Parchetului Militar București, este cruntă.
Dincolo de schema subdimensionată de doar 23 de oameni,
gradul de ocupare este de 10 oameni.
Volumul de muncă este gigantic.
Cred că anul acesta vom
ajunge spre 400 de dosare
în urmărire penală proprie de procuror.
N-avem Poliție…
Începem să ne întrebăm dacă nu cumva
sufocarea aceasta pe care o percepem…
Revin, poate avem o viziune
obturată de
pereții de dosare care cad pe noi,
dar e posibil totuși să nu fie așa…
Dacă această sufocare
și lipsire de mijloacea parchetelor militare în general
și a Bucureștiului în special…,
Nu cumva are ca scop
și o asigurare de facto a unei impunități…
În anumite zone.
Oarecum, Parchetele Militare
sunt privite așa, un pic mai
în derâdere.
Rolul lor este extrem de important.
Până la urmă noi suntem…
gardianul
în fața
unor eventuale, ipotetice,
deviații de la traseul constituțional al instituțiilor de forță.
Suntem jos pentru că
ni s-au luat mijloacele de a funcționa.
N-ar trebui să fie așa.
Iar dacă noi suntem jos
un efect de domino se poate
răsfrânge asupra întregului sistem judiciar
și al societății ulterioare.
Adevăratul efect de domino
este, de fapt, tentația serviciilor secrete
de a-și extinde tot mai mult puterea.
În urmă cu câteva săptămâni,
Parlamentul a adoptat pe repede înainte
Legea Securității Cibernetice,
care sporește atribuțiile serviciilor secrete
și lărgește lista amenințărilor la securitatea națională,
adică deschide și mai mult spațiu de manevră
pentru obținerea mandatelor de supraveghere.
Există și alte modificări similare aflate în pregătire,
conform drafturilor apărute în spațiul public
pe parcursul anului precedent.
Acestea conțin modificări care ar urma
să sporească în mod considerabil influența serviciilor.
În cazul DGPI,
serviciul secret al Ministerului de Interne,
se propune lărgirea activităților de informații
și contrainformații
și în afara domeniului de responsabilitate din prezent.
În niciun caz n-o să vină
intenția de a repara această situație
din partea celui care are puterea, nu?
Cel care are puterea, va dori să aibă mai multă putere.
Aici ar trebui acționat, din punctul meu de vedere,
pe zona mecanismelor de control.
În Legea 51 bineînțeles că
este prevăzut acel control parlamentar
pe toate serviciile secrete din România, da?
Însă,
haideți să luăm cazul concret al DGPI-ului.
Este relevant faptul că,
cel puțin cât am funcționat acolo,
eu nu știu să se fi executat, să se fi efectuat un control
parlamentar la nivelul acestei instituții
care să fi identificat neajunsuri,
măsuri de remediere sau alte situații de acest gen.
Deci nu văd acel control realizându-se efectiv.
Pe hârtie este sublim,
dar în realitate,
după cum v-am spus, nu prea există.
În Parlamentul României
există mai multe comisii care au atribuții de control
asupra serviciilor secrete,
însă activitatea acestora și controlul exercitat
rămân neclare pentru majoritatea cetățenilor.
Am mers să stăm de vorbă cu șefii
comisiilor de apărare din Camera Deputaților
și din Senat,
care ar trebui să controleze activitatea DGPI.
Orice control are limitări.
Niciun control nu este
absolut și exhaustiv.
Noi vorbim de linia de care răspundem,
iar în momentul în care primim sesizări
ne ducem și ne aplecăm către acelor sesizări.
Știți, este un cuvânt:
singurul lucru absolut din lumea asta