PREȚUL TĂCERII. O investigație în contabilitatea presei de partid (3)
și aș vrea să ne acordați câteva minute.
Conform datelor noastre Newsweek primește de la PSD...
Newsweek...
Ok.
O să apăreți și tocmai de asta vă sun, să vă dau dreptul la replică.
Luați 3.000 de euro pe lună de la PSD prin firma Vertigo Events?
Păi pentru ce luați 3.000 de euro pe lună?
Sunt bani publici...
Am încercat să aflăm de la Marcel Ciolacu ce primește partidul în schimbul acestor tranșe lunare.
Liderul PSD a negat existența unor plăți de tip abonament, însă informațiile financiare obținute de Recorder îl contrazic.
Eu am un contract cu o agenție.
Agenția respectivă, în funcție de ce doresc eu să promovez,
are mai departe contracte cu site-uri, cu social media și așa mai departe.
Ei nu cheltuie cu anumite instituții lunar aceeași sumă.
E în funcție de adresabilitatea pe care mi-o doresc eu și partidul pe care îl reprezint
Știu acest lucru pentru că e în funcție de cum vrem să promovăm...
Nu e ceva constant.
Domnul Marcel Ciolacu, președinte...
Domnul președinte Marcel Ciolacu toată lumea se întrebă dacă va cădea sau nu guvernul.
Invitat în platoul emisiunii noastre este președintele Partidului Social Democrat...
Suntem în biroul președintelui Partidului Social Democrat, domnul Marcel Ciolacu.
Bună seara, domnul președinte, mulțumesc că ați venit...
Marcel Ciolacu va spune ce va face PSD pentru ca românii să treacă cu bine
peste frigul și foamea care se prefigurează la iarnă.
Aflați azi, la ora 21, la „Legile Puterii”, cu Alexandra Păcuraru.
O emisiune esențială.
Ne întoarcem pe traseul banilor, pentru că firma Vertigo Events
nu este singura care joacă rol de intermediar între un partid și trusturile de presă.
În interviul acordat Recorder, Marcel Ciolacu mai menționează un nume:
Una-i, nu știu, Media nu știu cum, și Vertigo.
Media „nu-mai-știu-cum” este, de fapt, All Media Company.
O agenție de publicitate care lucrează cu mai multe partide politice.
PSD o folosește în unele tranzacții pentru a face și mai greu de urmărit
banii pe care îi livrează către presă, trecându-i prin conturile a doi intermediari.
Alte partide plătesc direct către All Media.
Iar All Media dă banii mai departe către trusturile de presă.
Însă partidele au un mare avantaj când folosesc această agenție.
Spre deosebire de Vertigo, care lucrează cu un singur partid
și nu are alte activități tipice unei agenții de publicitate,
All Media lucrează cu mai multe partide și, pe lângă rolul de intermediar,
face și vânzare de reclame comerciale.
Asta înseamnă că dacă All Media virează o sumă de bani
către o televiziune de știri, e greu de stabilit,
fără a avea acces la toate contractele propriu-zise,
dacă e vorba de reclame la detergenți sau de bani
pentru presă și propagandă din partea unui partid politic.
Așa se explică aparenta anomalie din această imagine,
unde din firma All Media ies mai mulți bani decât intră de la partide,
pentru că All Media rulează și bani din reclame.
În fața acestor încrengături prin care partidele și trusturile de presă
ascund cheltuirea banilor publici folosind intermediari
care le permit să invoce secretul comercial, nu ne rămâne decât
să căutăm indicii în datele la care avem, totuși, acces.
Veniturile firmei All Media explodează în anul 2019,
adică exact în momentul în care partidele politice au început
să cheltuiască sume uriașe pentru presă și propagandă.
De asemenea, evoluția tranzacțiilor dintre All Media și televiziunile de știri
este și ea influențată de această bornă.
După toate aceste informații care dezvăluie circuitele financiare dintre partidele politice
și marile trusturi de presă
se naște, totuși, o întrebare importantă:
cum pot partidele să dea bani către televiziunile de știri fără să încalce Legea audiovizualului,
care interzice finanțarea posturile TV de către partide în afara campaniilor electorale?
Răspunsul se află în nesfârșita capacitate a acestor oameni de a păcăli legile statului pe care îl reprezintă.
Să ne aplecăm, de această dată, spre activitatea Partidului Național Liberal,
care în ultimii patru ani a cheltuit peste 25 de milioane de euro pentru presă și propagandă.
Spre deosebire de PSD, liberalii au fost ceva mai transparenți și,
mai ales după presiunile jurnalistului Cristian Andrei de la Europa liberă, au declarat o bună parte din cheltuieli.
Organizația civică Expert Forum a centralizat aceste date,
din care se poate vedea că PNL este un partid generos
cu multe redacții de presă.
Pentru că nu intră sub incidența Legii audiovizualului
și au voie să încaseze bani de partide chiar și în afara campaniilor electorale,
publicațiile online iau bani direct de la PNL.
Televiziunile, în schimb, folosesc firme paravan pentru a putea lua bani de la partide în afara campaniilor electorale.
Astfel, fentează Legea audiovizualului și nu riscă să-și piardă licența de emisie.
B1TV încasează bani prin Ancore Media, firma care deține site-ul televiziunii,
în timp ce licența de emisie se află pe altă firmă.
Realitatea Plus încasează printr-o firmă deținută de soția patronului Maricel Păcuraru,
iar România TV aplică o schemă și mai elaborată:
partidele plătesc către firma Stalex PR,
deținută de un prieten al lui Sebastian Ghiță, patronul din umbră al RTV.
Apoi, Stalex dă banii mai departe către firme din trust,
altele decât cea care deține licența de emisie.
Ridzone Creative este o firmă de producție,
iar RTV Properties Management deține site-ul România TV.
Această suveică face ca banii să fie greu de urmărit
și complică orice încercare de a stabili cu exactitate sumele
pe care PNL le-a plătit către RTV pe parcursul ultimilor ani.
Informațiile există doar în contractele dintre entitățile implicate,
care sunt ținute la secret și protejate cu clauze de confidențialitate.
Iar scopul acestei secretizări nu este doar acela de a ascunde sumele.
De fapt, în contractele dintre partide și presă mai există o zonă de informații sensibile:
ce servicii prestează trusturile media în schimbul banilor primiți în afara campaniilor electorale?
În mailul anonim care ne-a furnizat mai multe documente din interiorul trustului România TV,
s-a regăsit și un contract care întărește o suspiciune tot mai răspândită:
că în contracte se află servicii fictive sau mult supraevaluate, iar banii sunt, de fapt,
o șpagă mascată plătită de partide pentru a avea presă favorabilă.
Să nu plângi, Rareș!
Stai, Brașovule bătrâne, bătrâne…
Contractul pe care l-am obținut este încheiat între firma Stalex PR, care încasează bani de la PNL,
și firma Ridzone Creative, parte a trustului România TV.
Este datat august 2019 și are ca obiect producția unor materiale audiovizuale detaliate în două anexe.
Pe scurt, e vorba de 13 clipuri video cu discursurile unor lideri PNL- nouă de la un congres al partidului
și patru de la alte două întruniri de partid.
Fiecare clip este facturat cu suma de 5.000 de euro,
ceea ce înseamnă un total de 65.000 de euro fără TVA.
Numai că, după cum se poate vedea pe contul de Youtube al PNL, partidul a realizat propriile filmări de la aceste evenimente,
pe care le-a transmis live pe internet pentru a putea fi preluate gratuit de orice redacție de presă.
Ulterior, pe conturile de social media ale PNL sunt postate și fragmente cu discursurile unor lideri ai partidului.
Pentru orice ales local al PSD: nu au ce căuta ce căuta în PNL!
Sau ale președintelui Iohannis: exact cele specificate în anexa contractului cu firma din trustul România TV:
PSD a produs cea mai dezastruoasă guvernare de la Revoluție încoace.
Rușine!
Însă e absurd ca PNL să fi plătit unei firme de producție suma de 5.000 de euro
pentru fiecare dintre aceste clipuri, a căror producție ar fi putut însemna doar câteva tăieturi de montaj,
nicidecum filmări, muzică și efecte vizuale, așa cum se menționează în contract.
Mai mult, printre documentele obținute de Recorder,
se află și un proces-verbal conform căruia producțiile au fost predate beneficiarului pe data de 30 septembrie.
Iar PNL a postat clipurile pe internet înainte de această dată,
ceea ce sugerează faptul că serviciile de producție video din contract sunt fictive, banii fiind plătiți pentru alte scopuri.
Sunt sute de astfel de contracte între partide și trusturi de presă care învârt milioane de euro din bani publici
și despre care nu se știe ce tip de servicii conțin, adică ce s-a prestat concret în schimbul banilor.
Recorder a intrat în posesia mai multor facturi dintre firma Vertigo,
agenția prin care PSD livrează bani către presă, și firma RTV Properties Management,
care deține site-ul România TV.
Pe facturi scrie „servicii online”,
o exprimare suficient de vagă pentru a putea ascunde orice.
Cert este că și PSD folosește aceeași strategie prin care și PNL fentează Legea audiovizualului:
ocolește firma care deține licența de emisie
și plătește către altă firmă din același trust.
Nu, eu vă spun cu certitudine că eu nu plătesc televiziuni.
Eu nu am solicitat niciodată nimănui să facă o plată către televiziuni.
E un lucru categoric.
Ce se întâmplă la holdingurile lor, n-am…
Eu am singur holding, se numește PSD, e transparent…
Avem, așadar, niște partide care eludează legea
și niște politicieni care se fac că nu înțeleg
cum funcționează schema de eludare pe care chiar ei au creat-o.
De ce plătește un partid către un site al unei televiziuni 100 de mii de euro pe lună?
Oare pentru că Legea audiovizualului îți interzice să plătești direct la televiziune?
Dacă plătești în același grup, oare influențezi și televiziunea?
La mine e o întrebare retorică, din punctul meu de vedere, răspunsul e clar.
Sigur că nu pot să dovedesc asta.
Dar dacă am avea niște informații detaliate, dacă am vedea ce spune în contract,
am putea să avem niște răspunsuri mult mai concrete și să ne dăm seama dacă informația pe care ne-o livrează nouă televiziunile,
care rămân principalul vehicul de informare pentru majoritatea cetățenilor,
deci dacă această informație este viciată de banii publici pe care îi dăm partidelor politice sau nu.
Adevărul este că nimeni nu poate spune cu precizie
pentru ce plătesc partidele toți acești bani către presă.
Deși toată lumea intuiește.
În total, se adună zeci de milioane de lei în fiecare an.
Bani publici cheltuiți prin aceste încrengături confuze și dubioase.
Partidele politice dau atât de mulți bani către presă,
încât au ajuns să rivalizeze cu marile corporații.
Numai că, atunci când corporațiile dau bani către trusturile de presă,
știm pentru ce plătesc, pentru că le vedem reclamele la televizor.
Când partidele dau sume comparabile,
plutim cu toții într-o mlaștină de mistere și suspiciuni.
Și cel mai grav este că liderii acestor partide sunt incapabili
să explice în mod coerent pentru ce plătesc aceste sume uriașe de bani.
În ceea ce mă privește pe mine, și aici vă spun foarte clar, niciodată nu am pus nicio altă condiție,
decât condiția de reflectare obiectivă a activității Partidului Național Liberal în precampanie și în campanie.
Practic, ați plătit pentru obiectivitate, înțeleg bine?
Da, da...
Pe mine m-a interesat să avem, practic,
evenimentele transmise, declarațiile de presă, comunicatele de presă pe care le-am transmis.
Și dacă nu ați fi plătit, nu ar fi apărut?
Pe vremea PSD-ului? A lui Dragnea?
Ludovic Orban a condus Partidul Național Liberal din 2017 până în 2021
și a prins începutul epocii de aur a prieteniei dintre partide și mass-media.
Bună seara, doamnelor și domnilor, promisiunea e promisiune, Premierul României,
domnul Ludovic Orban, este în studioul Punctului Culminant, alături de mine.
Bună seara, domnule prim-ministru, și mulțumesc că ați acceptat...
Florin Cîțu, cel care i-a urmat în funcție, și Nicolae Ciucă, actualul președinte al PNL,
au refuzat un dialog despre cheltuirea subvențiilor.
Domnul Radu...
Revenim la Marcel Ciolacu, președintele PSD, care s-a străduit să ne explice pentru ce plătește bani către presă.
În lege scrie „propagandă politică”.
De fapt, este promovarea...
Fiecare partid are anumite politici publice.
Și testezi și-ți promovezi politicile publice ale partidului.
Vii cu o politică publică pe care vrei să... în primul rând o testezi: împăduriri.
Vezi targetarea, trebuie să o găsești corespunzătoare, și atunci apelezi la agenții.
Automat, agenția îți face un raport, cu feedback-ul, cu răspunsuri, cu anumite...
ce au scris pe site-uri, cei care au citit, e bine, e rău?
